8,307 matches
-
grație Divină în mijlocul naturii încremenită în frumusețe și liniște desăvârșite. Încet-încet, în acompaniamentul lătratului, am ajuns în fața ușilor de termopan. Am urcat greoi treptele scării placată cu gresie, am apăsat clanța și am ajuns într-un fel hol pentru primirea vizitatorilor, unde pe partea stângă sunt așezate trei scaune învechite unul lipit de celălalt, închipuind o canapea. În fața ușii, două bucăți de mochetă, murdare și ele. Pe canapeaua din scaune destinată vizitatorilor și pacienților deopotrivă, doarme un dulău pătat. Caloriferul stabilit
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
și am ajuns într-un fel hol pentru primirea vizitatorilor, unde pe partea stângă sunt așezate trei scaune învechite unul lipit de celălalt, închipuind o canapea. În fața ușii, două bucăți de mochetă, murdare și ele. Pe canapeaua din scaune destinată vizitatorilor și pacienților deopotrivă, doarme un dulău pătat. Caloriferul stabilit în dreapta intrării degajă căldură din belșug, așa că e tocmai locul potrivit pentru somnul unui dulău maidanez, într-o zi mohorâtă de iarnă. Am închis ușa destul de încet așa cum tot foarte încet
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
aer cald de brad. În susul parcului erau înșirate hotelurile Cerbu, Puf, din lemn și într-un stil de munte, și multe alte vile particulare. În continuare, după aceste hoteluri, drumul ducea spre izvoarele apelor minerale, unde, în special dimineața, roiau vizitatorii, plimbîndu-se cu paharele pline și sorbind din cînd în cînd din apa "dătătoare" de sănătate. Izvoarele purtau numere de la 1 la 6, fiecare avînd eficacitatea lui specială. O muzică militară cînta în fiecare dimineață de la 6 la 8, în pavilionul
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
podul tradițional, iazul cu crapi și păsări exotice, iar la câteva sute de metri, orașul cu blocurile sale moderne. Podul ce duce la „Casa Ceaiului”, aleile cu pietriș și florile de cireș creează o atmosferă fantastică, sădind armonie în sufletul vizitatorilor. Grădina este o feerie, o cascadă de flori în nuanțe de alb și roz, învăluită în liniștea și în parfumul primăverii, ce te face să nu mai percepi trecerea timpului... În Tokyo, în chiar centrul lui, m-a uimit să
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
anul 1955, întrucât originalul a ars în anul 1950, focul fiind aprins de un bărbat aflat în rândul călugărilor budiști. Edificiul este înconjurat de un lac și o superbă grădină Zen. Am admirat templul din afară, deoarece nu era deschis vizitatorilor. În schimb, am vizitat grădina unde am admirat pinii cu aspect sculptural, peștii din iaz , aleile străjuite de copaci bine îngrijiți, ce-i completează farmecul deosebit. În toată această splendoare, m-a fascinat contrastul splendid dintre auriul templului, albul pur
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
că este mai vechi decât Templul de Aur. De aici, plini de curiozitate ne-am îndreptat spre templul „Kiyomizu-Dera” despre care prietena mea îmi vorbise foarte mult, spunându-mi că este renumit pentru apa vindecătoare ce curge, permanent, spre bucuria vizitatorilor. „Kiyomizu-Dera” se află în partea colinară a orașului vechi, fiind înconjurat de străduțe cu restaurante și magazine care ajung până la poarta templului. „Kiyomizu-Dera” (Templul zeiței Kanon) ne-a cam solicitat un pic; ca să ajungi până la el trebuie să urci destule
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
încât am uitat să-mi pun cele 3 dorințe la care aveam dreptul... După atâtea peripeții, ne-am așezat la odihnă pe niște băncuțe aflate la umbră. Cristina a luat băuturi energizante cu vitamina C de la automatele puse la dispoziția vizitatorilor. Îmi refac forțele și admir o statuetă reprezentând o femeie cu un vas în brațe, din care curge apă într-un mic bazin unde înoată mici peștișori colorați ca și curcubeul. Tot aici se află o plăcuță pe care este
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
făcut cunoștință cu legenda fraților Soga și cu Împărații Japoniei, printre care și împărătese, a urmat vizitarea unui templu foarte vechi care este înconjurat de o grădină Zen. Aici, într-un loc special, erau agățate zeci de plăcuțe pe care vizitatorii își scriseseră dorințele. Criss a cumpărat o plăcuță, cu un desen superb, pe care a scris dorința familiei CĂRBUNE, în românește. Seara, am mers la onsene, apoi am luat cina, am băut cafeaua în locul special, după care am urcat în
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
făcut multe poze în locurile unde am avut acces. La Kinkaku-ji era un ochi de apă limpede... pe fundul căruia se zăreau o mulțime de monede. La o distanță oarecare de apă, se aflau statui ale unor zeități, unde fiecare vizitator arunca câte un bănuț după ce, mai întâi, își punea o dorință în gând. Pe parcursul vizitelor am găsit multe și variate locuri unde să arunci bănuți pentru îndeplinirea dorințelor. Este impresionant cât de mulți bănuți se găsesc în locurile special amenajate
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Trifon? Nu are nici măcar o pasăre. Bre, cum n-are păsări? răspunse bătrânul cu toată simplitatea sa. Și strigând, s-a umplut tot locul de diferite păsări care Îl Împresurau. Unele stăteau pe umerii lui, iar altele pe fesul lui. Vizitatorii s-au minunat și au plecat folosiți duhovnicește, slăvind pe Dumnezeu. Odată am rătăcit prin Kapsala și luând-o pe o cărare am ieșit În fața colibei Bătrânului Trifon. Aceasta era o baracă Învelită de jur Împrejur cu table vechi, bătute
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
de pericol, riscam, deși în sinea mea îi dădeam dreptate mamei. Noaptea mă visam obsedant pe stradă, mereu în spatele autobuzului. De fiecare dată pățeam ceva, și filmul mi se rupea. Pândeam, ca mai toți copiii din blocul nostru, sosirea oricărui vizitator pe două roți, la oricare vecin. Pe nea’ Mitică sau pe Clement, îi așteptam să-și lase bicicletele rezemate de scara blocului apoi începeam demersurile. Știam sigur la cine se duceau musafirii, mă prezentam la ușa respectivă, sunam și invariabil
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
am putut merge spre Agapia, pe un drum neasfaltat care se desprindea din șoseau principală la ieșirea din Văratec. Întâi am vizitat mănăstirea și casa lui Vlahuță, obiectivele binecunoscute. Beneficiind de explicațiile unei măicuțe, ghid al unui grup organizat de vizitatori, am reținut că una dintre picturile din interior (o frescă) a lui Grigorescu, ar fi fost cerută de premierul Angliei, contra unei sume de două ori mai mare decât bugetul României de atunci (cred că dntre cele două războaie mondiale
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
vedea, chiar lăsând deoparte biserica vestită, care în vederea ilustrată pe care-o aveam acasă părea mult mai mică. Sfătuți de un localnic, ne-am abătut și la Muzeul lui Hrib Toader, un țăran colecționar de obiecte diverse. De reținut că vizitatorii plăteau pentru biletele (de mirare, fiindcă eram înainte de 1989), de intrare personalizate. Casa și curtea erau un adevărat depozit, cu tot felul de obiecte. Până și vase egiptene, și amfore grecești se găseau acolo. Cine știe de unde procurase fragmente dintr-
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
și urc pe bicicletă, nici vorbă. Primul gând: imposibil să mai ajung la Miclăușeni. Supravegheat cu atenție de un câine, am îndrăznit să intru în curte, cu bicicleta plasată strategic, cu rol de scut împotriva lui și a privirii posibilor vizitatori. Panicat, m-am așezat pe-o bancă, căutând disperat variante. Salvarea a fost muzeografa care, alerată de lătratul insistent, a ieșit să-l liniștească. Am rugat-o să se apropie și să nu râdă auzindu-mi pățania. Îi sunt recunoscător
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Rămas fără parteneră în chilia lui betonată și mucegăită, silit să înfrunte singur pustiul unei existențe lipsite de căldură, în care zilele se succedau monotone, insipide și insuportabile, în interiorul lui, Martin murise de mult, iar ceea ce vedeau insensibilii și curioșii vizitatori privindu-l de dincolo de gratii era numai carcasa unei fantome, ce-și mișca din ce în ce mai greu caroseria slăbănogită prin hruba ucigătoare... Așa că putem spune, cu toată convingerea și din tot sufletul, împreună cu Sfântul Apostol Pavel, prin Marin Preda: Dacă dragoste nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
respingătoare, consumatoare de celule roșii. Dimineața, când m-a văzut mama, a scos un strigăt de spaimă: Titi, ce-i cu tine? Ce-ai pățit??? Ochii mei aveau cearcăne, iar pe frunte și pe obraji se puteau citi limpede urmele vizitatorilor nocturni. După ce mi-a scos pijamaua, mama a crezut că am scarlatină. Se uita la mine și nu înțelegea ce s-a întâmplat. Dar ce ai, Titi dragă, ce ți s-a întâmplat? Uitându-se pe cearșaful meu, a văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
s-au acordat premiile I, II, III și mențiuni, în cadrul unui complex proces de jurizare, date fiind calitatea ireproșabilă și originalitatea lucrărilor. Mediatizarea acestui eveniment în presa locală și pe diferite site-uri educaționale a adunat un număr mare de vizitatori ai expoziției care s-a realizat în incinta Liceului Teoretic ,,Miron Costin’’, Iași cu lucrările participante la concurs. Oaspeții au rămas profund impresionați de lucrările elevilor realizate în tehnica quilling prezentate aici. Importante parteneriate educaționale s-au încheiat între liceul
Avem imaginaţie şi îndemânare. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Dumitraşcu Maria-Monica () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1864]
-
internațional: Concursul Internațional de Haiku „O mie de cocori”, Simpozionul Internațional „Univers Origami”, ziua interculturală „Diversitate și cultură”, ateliere de inițiere în tehnica origami, tombole. De asemenea, am ținut ca măcar o parte din exponate să poată fi admirate de vizitatori într-un loc de prestigiu al Iașului, „Sala Pașilor Pierduți”. Nu a fost ușor, ba dimpotrivă. Ironii din partea unora, neîncredere sau indiferență din partea altora... Dar și implicarea unui număr mare de oameni. Dincolo de toate, a fost o muncă de echipă
Avem imaginaţie şi îndemânare. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Loredana Țară () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1865]
-
politică din România, în sensul că o vizită la Sighet poate deveni, în anumite condiții, un certificat de bună purtare. Dar, asta este mai puțin important... Important este faptul că în lunile de vârf la Memorial sunt peste 1300 de vizitatori pe zi, dintre care 40% sunt străini, 40 % tineri și restul români care vor pur și simplu să afle, sau să-și aducă aminte cum a fost și ce a reprezentat comunismul în istoria țării lor. În ceea ce privește reacțiile, îmi place
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
soseau să-l vadă chiar și cei bogați. Se așteptau să-l găsească locuind într-un palat și să oficieze într-un templu, dar, spre marea dezamăgire a celor veniți, el stătea zgribulit de frig încălzindu-se lângă un cuptor. Vizitatorii s-au oprit stupefiați la o distanță pe măsura averii lor. Atunci, Heraclit s-a ridicat și i-a întâmpinat cu aceste vorbe: "Poftiți! Și aici locuiesc zei!" Iar dacă tot m-ai întrebat ce scriu lângă cuptorul de la Huși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
deoarece apar anual de zece ori mai multe titluri, iar bibliotecile cumpără mai puține cărți ca înainte, cărțile sunt scumpe, iar cei interesați nu au bani. Ai văzut ce lume multă vine la Bookfest și la alte târguri, însă majoritatea vizitatorilor doar se uită deoarece nu are bani să cumpere tot ce ar vrea. E trist. Slavă domnului și pe internet se citește multă poezie, se comentează, se dau like-uri. Eu sunt optimist, chiar cred, că poezia peste câțiva ani va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
analistul Wili Dangă, de la Institutul Teologic din Iași. A.B.Cum a fost primită această interpretare dogmatică? Bineînțeles, această interpretare dogmatică, cu caracter ecumenic, a atras în jurul standului editurii ieșene, care au avut inițiativa publicării volumului, un mare număr de vizitatori printre care la loc de cinste s-a aflat academicianul Gabriel Țepelea. Vreau să reamintesc că, împreună cu lansarea memoriilor președintelui Ion Diaconescu, volumul despre Mircea Eliade a cunoscut cea mai mare afluență de public. A.B.Discutam, cu puțin timp
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de natură să distribuie prezența într-un fel inconvenabil pentru toată lumea. Dar așa se întâmplă: uneori mici scăpări. Au fost invitați acolo și scriitori care nu s-au regăsit în programul târgului, deci s-au trezit ca un fel de vizitatori pur și simplu ai târgului, dar fără nici o implicare. Aceste scăpări vin, desigur, dintr-o lipsă de experiență în materie de organizare a unor standuri cu suprafețe mari. Important e, după opinia mea, că prezența românească la Leipzig a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în țara noastră. Este vorba despre nivelul estetic al obiectului numit carte, și nu despre conținutul cărților. Arătau destul de european standurile noastre și aici cu un amendament: au fost gândite după o concepție antifurt, ceea ce a făcut practic imposibil accesul vizitatorilor la carte. Cărțile nu au putut fi răsfoite așa cum ar fi trebuit. O carte este pusă ca să fie răsfoită, or standurile editorilor aveau altă construcție. Așa cum spuneam, au avut loc câteva importante lansări de carte, cu o participare selectă, scriitori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
leu, voinicel, pe care Îl iau În brațe. Dar nelipsitul Ursulică venit din București nu poate să lipsească. Puiul de leu Îl privește curios și cu dispreț, Înfigând deodată lăbuța În capul lui. Atât a trebuit. Un țipăt imens adună vizitatorii În jurul nostru, crezând că e vorba de o agresiune. Mai speriat e paznicul. Mulți părinți, cu copii de mână, care nu au văzut urechile lui Ursulică smulse, discută cu aprindere. Reușim să-i luăm urechile ca la hotel să-l
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]