37,159 matches
-
susține că o a treia direcție, la fel de păgubitoare, este aceea prin care familia este înțeleasă ca o simplă coabitare, lăsându-se cale liberă concubinajului sau, cum se spune mai nou, uniunilor consensuale (contract care se încheie prin simplul acord de voință al părților). Drept urmare, se lasă a se înțelege că familia, redusă la cuplu, este o alegere oarecare, bazată pe așa-zisa “potrivire”: gusturi comune, opțiuni, aranjamente în funcție de interese private, fără angajamente sau responsabilitate publică. În sprijinul unei asemenea stări de
DESPRE FAMILIA CREŞTINĂ DIN PERSPECTIVĂ CANONICĂ ŞI JURIDICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361399_a_362728]
-
atât de mult, domnule avocat! Nu știu dacă am să pot..., a încercat ea, roșie în obraji, să găsească o justificare. - Ai telefoanele înscrise acolo. Mă anunți când vii. Dacă vrei să faci ceva în viată, de tine depinde, de voința ta. - Domnișoară, a intervenit un alt domn, dacă vei fi așa de operativă, precisă si degajată la bară, precum te-am văzut aici, vei fi un avocat foarte bun! - Mulțumesc... Știți..., a încercat ea să răspundă, e greu de intrat
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
și interpretare. Este adevărat că întâlnirea cu etica lui Schopenhauer, Eminescu o dezvoltă în câteva teme literare, cu deschidere către spațiul indic al Vedelor, dar și către ataraxia și fizica stoică. O fizică transcendentă ca și "Fizica" lui Aristotel. Astfel, "voința de a trăi" devine la Eminescu "dorul nemărginit" din Scrisoarea I, iar în atingere și cu "dorul" poeziei populare produce "farmecul dureros" al liricii exotice. La Macedonski, "voința de a trăi" devine metafora primăvăraticului impuls germinal, din poezia Stepa: Viața
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]
-
și fizica stoică. O fizică transcendentă ca și "Fizica" lui Aristotel. Astfel, "voința de a trăi" devine la Eminescu "dorul nemărginit" din Scrisoarea I, iar în atingere și cu "dorul" poeziei populare produce "farmecul dureros" al liricii exotice. La Macedonski, "voința de a trăi" devine metafora primăvăraticului impuls germinal, din poezia Stepa: Viața însă nu-ncetează cursul ei fenomenal,/ Din cenușa cea mai rece, izbucnește înfocată,/ Se va-ntoarce, se va-ntoarce, strălucitul Germinal". Dacă la Eminescu transcendentul era organic implementat
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]
-
NU SUNTEM SINGURI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 233 din 21 august 2011 Toate Articolele Autorului NU SUNTEM SINGURI. Tu esti cu mine. Ești Zenitul! Nu vei fi singura niciodată, Vom atinge amândoi Infinitul, Mergând împreună; de odată! Voința noastră nu se va frânge, Calea nu o vrem întunecată, Fii veselă, si nu mai plânge, Își vreau față luminată. Noi doi, nu suntem în singurătate, Uniți suntem de acelasi destin, Vrem să atingem cotele înalte, Călăuziți de Creatorul Divin
NU SUNTEM SINGURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361528_a_362857]
-
în romanul superrealist o luptă între două situații: vulgaritate și ascensiune. Ascensiunea este o dorință a eului care dispare în vulgaritate, compătimit de literat și succedat de profani. Răul se poate naște și dintr-un bine însă greul este în voința celui căzut de a se mai putea ridica spre lumea cosmică, pe care o repugnă și nu are încredere în ea, pentru că această lume nu îi oferă mirosul sodomic al gloatei de insuficienți. Personajele sunt trăiri reale ale unor segmente
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]
-
devenit pur și simplu un alt om. A devenit dintr-un om deschis către toți, un introvertit. Dacă până mai ieri se putea discuta cu el, dintr-o dată a devenit arogant, nu accepta să fie contrazis și își impunea deci voința fără nici o concesie. Invoca numele lui Dumnezeu și al legii, dând interpretări personale pentru a-și justifica cumva acțiunile. Mai întâi l-am aprobat fiindcă gândeam că o mână de fier e bună câteodată, iar în perioada aceea elenismul și
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 5 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361542_a_362871]
-
Mesia cel mult așteptat. -Și dacă este?! Gamaliel își cuprinse barba în mână și rămase îngândurat. -Dacă a fost sau mai bine zis dacă este Mesia, desigur că nu puteam face nimic împotriva lui căci nimeni nu se poate opune voinței lui Dumnezeu. Dar dacă acesta nu a fost fiul lui Dumnezeu atunci înseamnă că totul a fost o himeră pusă la cale de demoni! Însă nu vreau să cred asta! Cred mai degrabă că acesta a fost un prooroc. Povestea
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 5 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361542_a_362871]
-
nu nesocotea vorba lor niciodată. Sau dacă părinții ei nu erau în preajmă în acel moment, erau oamenii și animalele care o înveseleau, o iubeau și îi erau alături. Iubea frumusețea Țării Lalelelor și era iubită de toată lumea, astfel că Voința Domnului era întocmai cum dorise El. Prințesa era cea mai frumoasă fată dintre toate fetele din Țara Lalelelor. Când era în preajma lalelelor, acestea se înclinau în fața ei. Văzând oamenii și animalele acest lucru în fiecare zi, într-o zi însorită
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
asta doar pentru a se distra. În tinerețe Moș Orion fusese un vajnic luptător de partea relativiștilor, nu putea tolera în niciun chip teoriile virtualiștilor dar, mai ales, lenea lor notorie. - Uf! De ce nu mai am eu anii tinereții, precum și voința de luptător de atunci! ... Ce vremuri!... Călătoream în toate direcțiile, asumându-mi expedițiile cele mai dificile ... Eram tânăr și chipeș, toată suflarea Pământului mă respecta!... Într-o temerară expediție am salvat de la pieire o civilizație de pe o planetă îndepărtată, ai
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
și umilitoare angajamente financiare, nici pentru pâinea cea de toate zilele. Își lasă inima să o controleze. A făcut multe acte de binefacere, mai ales copiilor, nu întoarce spatele nimănui, nu pleacă de la fața celui care o roagă, punându-și voința și fapta în serviciul multor acțiuni caritabile. Frumusețea, omenia, inteligența, noblețea sunt fundația identității spirituale a Corinei Martin! Orice creionare afectivă are în ea și o cât de vagă știrbire a exactității. În ce o privește pe Corina Martin, aceasta
CORINA MARTIN. SPERÂND ÎN CANATUL FERESTREI IEŞIREA SOARELUI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363844_a_365173]
-
În ultima sa noapte, poetul Adrian Păunescu a întins mâna înspre alt destin. Prevăzuse sfârșitul și ultimele sale gânduri au fost îndreptate spre contemporani, de la care și-a luat rămas bun prin ultimele rânduri scrise pe patul de spital. Marea voință de recuperare a vieții se străvede în aceste versuri în care imploră destinul să nu-i închidă încă drumul. Mai vroia măcar câțiva ani. Nu pentru a da efecte sensibile versurilor sale ci pentru că nu s-ar fi predat încă
ADRIAN PĂUNESCU. DUPĂ POET, BASARABIA E MAI SINGURĂ ŞI TRISTĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363854_a_365183]
-
Acasa > Eveniment > Ordinea Zilei > BUCURIE ÎN CER ȘI PE PĂMÂNT, LA SALONTA Autor: Sorin Petrache Publicat în: Ediția nr. 905 din 23 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh a fost amplificată Duminică, 23 iunie, de voința celor trei suflete care, prin dragoste și dedicare pentru Dumnezeu, au adus bucurie în cer și pe pământ prin împlinirea Botezului Nou-Testamentar. Mărturisit, primit și asumat în Jertfa biruitoare a Domnului Isus Hristos, botezul a avut loc la Biserica creștină baptistă
BUCURIE ÎN CER ȘI PE PĂMÂNT, LA SALONTA de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363882_a_365211]
-
poate fi nici o îndoială, că pe atât ar fi de trist, ca cu această ocaziune să se despoaie o clasă de averea sa, pe atât ar fi de trist, ca cealaltă să ajungă a depinde de la întâmplare și de la buna voință a celei dintâi, atunci când este vorba de nutrimentul de toate zilele și de împăcarea acestor două clase din societatea noastră. Noi nu ne îndoim că cu ocaziunea regulării cestiunei se va determina proprietatea cu toată ceruta dreptate și exactitate, ca
DR. MITE MĂNEANU, BOIERII ŞIREFORMELE DE MODERNIZARESTATULUI NAŢIONAL DIN TIMPUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA(1) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363929_a_365258]
-
Lucrari > “CRED, DOAMNE, AJUTĂ NECREDINȚEI MELE!” Autor: Ștefan Popa Publicat în: Ediția nr. 1145 din 18 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Necredința în atotputernicia lui Dumnezeu și încrederea orgolioasă și inconștientă în supremația omului erau deziderate ale vremurilor comuniste, impuse voinței omenești. Unul dintre cei mai mari teologi ruși, Pavel Evdochimov, a surprins, la vremea respectivă, în câteva cuvinte, esența necredinței: “Structura mental și afectivă a vremii noastre este specific atee...” Astăzi, din păcate asistăm la creșterea indiferenței oamenilor față de religie
“CRED, DOAMNE, AJUTĂ NECREDINŢEI MELE!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364055_a_365384]
-
trebuie concepută ca un sistem de sfere concentrice, în care sfera cea mai apropiată de centru este omul cu raza cea mai scurtă, apoi familia, comuna, națiunea, omenirea, universul, centrul fiind cel mai viu, cel mai activ, din care iradiază voința noastră. Dacă s-ar stinge lumina acestui centru, întreg sistemul ar intra în întuneric. Lumea morală deci, este creată, susținută de vigoarea fiecăruia dintre noi, conform celor semnalate mai sus: „Adevărata societate trăiește în noi înșine!” Toate acestea sunt concluziile
NEVOIA DE ALTRUISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364046_a_365375]
-
distingeau, treptele erau mai proeminente, curtea părea mai luminată. - Săru’ mâna, tanti Sofica!, se auzi un glas subțirel dincolo de gard. - Să trăiești, maică!, murmură bătrâna. - Tot la biserică și azi? Bătrâna se făcu că nu aude. Își astupă urechile cu voință și se îndreptă către poartă. Puștiul care stătea gard în gard cu ea nu se lăsă și ieși în stradă, așteptând băbuța să iasă și să încuie poarta. Sofica își târșâi picioarele grele câțiva pași, apoi făcu o escală scurtă
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
a o avea și consider că locul ei este aici...în casa părintească lângă dragii mei părinți. Deci, primește-o cu toată inima, așa cum ți-o dăruiesc! - Dacă așa spui tu...așa să fie! Parcă poate cineva să se opună voinței tale..., adăugă tatăl, făcând ghiduș cu ochiul către mama Emanuelei... - Hai, hai ! Gata cu “periuța”! îl întrerupsea Emanuela, glumind... Nu trebuia să mai și mâncăm ceva? Îmi este o foame... de lup! exageră ea dornică să depășească momentul ce-i
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
fiu, a fost un moment în care m-am speriat să nu o pierd, dacă stau pe gânduri prea mult... Apoi, cum să spun, nimic nu mi-ar fi clintit hotărârea de la început luată. Aș fi înfruntat orice obstacol. Este voința Domnului și Mâna Destinului. Asta este convingerea mea... Acestea fiind zise, Emanuela începu să povestească și nimeni nu ar fi putut să-i oprească cuvintele. Le-a vorbit despre toate detaliile referitoare la fetiță, despre botez și despre părinții acesteia
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
HAVUZUL, de Gheorghe Neagu, publicat în Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016. Boala o lovise pe neașteptate. Tinerețea părea să i se fi scurs din trup, odată cu nașterea băiatului. Cu fiecare zi, părea să fie tot mai lipsită de voință, de putere. La început o încurajară care mai de care. Apoi ridicară din umeri zicând: - N-are dom’le nici un pic de voință! Și-o abandonară pe rând. Însăși medicii se lăsară păgubași în fața a ceea ce denumiră „lipsă de voință
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
fi scurs din trup, odată cu nașterea băiatului. Cu fiecare zi, părea să fie tot mai lipsită de voință, de putere. La început o încurajară care mai de care. Apoi ridicară din umeri zicând: - N-are dom’le nici un pic de voință! Și-o abandonară pe rând. Însăși medicii se lăsară păgubași în fața a ceea ce denumiră „lipsă de voință”. Curând și soțul o părăsi. Venea doar pentru a-și vedea copilul și a-l lua în lungi plimbări în împrejurimile orașului Roman
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
voință, de putere. La început o încurajară care mai de care. Apoi ridicară din umeri zicând: - N-are dom’le nici un pic de voință! Și-o abandonară pe rând. Însăși medicii se lăsară păgubași în fața a ceea ce denumiră „lipsă de voință”. Curând și soțul o părăsi. Venea doar pentru a-și vedea copilul și a-l lua în lungi plimbări în împrejurimile orașului Roman. De divorț nici nu putea fi vorba. Dar nici despre o viață comună. Un miros de om
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
cărucior, din care nu mai vru să iasă niciodată. Ani ... Citește mai mult Boala o lovise pe neașteptate. Tinerețea părea să i se fi scurs din trup, odată cu nașterea băiatului. Cu fiecare zi, părea să fie tot mai lipsită de voință, de putere. La început o încurajară care mai de care. Apoi ridicară din umeri zicând:- N-are dom’le nici un pic de voință! Și-o abandonară pe rând. Însăși medicii se lăsară păgubași în fața a ceea ce denumiră „lipsă de voință
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
fi scurs din trup, odată cu nașterea băiatului. Cu fiecare zi, părea să fie tot mai lipsită de voință, de putere. La început o încurajară care mai de care. Apoi ridicară din umeri zicând:- N-are dom’le nici un pic de voință! Și-o abandonară pe rând. Însăși medicii se lăsară păgubași în fața a ceea ce denumiră „lipsă de voință”. Curând și soțul o părăsi. Venea doar pentru a-și vedea copilul și a-l lua în lungi plimbări în împrejurimile orașului Roman
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
voință, de putere. La început o încurajară care mai de care. Apoi ridicară din umeri zicând:- N-are dom’le nici un pic de voință! Și-o abandonară pe rând. Însăși medicii se lăsară păgubași în fața a ceea ce denumiră „lipsă de voință”. Curând și soțul o părăsi. Venea doar pentru a-și vedea copilul și a-l lua în lungi plimbări în împrejurimile orașului Roman. De divorț nici nu putea fi vorba. Dar nici despre o viață comună. Un miros de om
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]