5,630 matches
-
că vasele care se presupunea că sunt curate prezintă o urmă ca de val de sedimente gri. Porcăria asta de mașină e probabil pe ducă. Poate că nu ai remarcat, Rich, dar am o prezentare extrem de importantă ... — Doar dacă aș zăcea Îmbălsămat undeva În Ulan Bator, n-aș fi remarcat. —O fac pentru noi, știi. Care noi, Kate? Copiii nu te-au văzut de când ne-am Întors din Țara Galilor. Poate ar trebui să te faci prezentatoare TV: așa, cel puțin te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
umăr, Gonești vânatul tău în stol, Dar peste frunze făr-de număr Nu-mi lași o urmă, dona Sol. Chiar de luceafărul de seară Te tem, căci dulce arde el, Când treci frumoasă și ușoară În umbra negrului castel... De aș zăcea rănit de moarte Într-un genunchiu eu tot mă scol; Tinzîndu-mi dreapta de departe Mă-nchin la tine, dona Sol. ............................... Când luna trece în uimire Spre-a face-al mărilor ocol, Ea, luminând a mea iubire, Te lumineze, dona Sol
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
O a patra, pe jumătate golită, se afla În mîinile fratelui meu care aștepta poliția ca să i se predea. O a cincea, plină-ochi, În care fusese băgată pe post de fitil o cravată a lui Frank de la clubul de tenis, zăcea pe bancheta din spate a mașinii lui, care era parcată pe o stradă lăturalnică, la nici o sută de metri de casă. Conacul familiei Hollinger, am aflat de la Cabrera, era una dintre cele mai vechi proprietăți din Estrella de Mar; o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Încă În funcțiune și cu ultimele trei mingi În Încărcător. Am traversat terenul și m-am oprit În zona plină de urme de alunecare, coregrafie a unui duel violent, la care mașina asistase aproape ca un simplu spectator. Racheta ruptă zăcea aruncată pe scaunul arbitrului de tușă, cu mînerul numai așchii. Am luat racheta În mînă și am auzit sunetul șfichiuitor al mașinii de tenis. O minge servită cu putere a zburat rotindu-se peste fileu și a mușcat din zgură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mă așteptă să fac un ultim tur al apartamentului. În dormitorul lui Frank, salteaua era sprijinită de perete, despicată la cusături de investigatorii poliției care căutaseră o dovadă cît de mică În sprijinul mărturisirii lui. Costume, cămăși și echipament sportiv zăceau Împrăștiate pe toată podeaua, iar un șal de dantelă care Îi aparținuse mamei noastre atîrna peste oglinda măsuței de toaletă. Chiuveta din baie era plină de articole pentru bărbierit, aerosoli și cutii cu vitamine măturate de pe rafturile dulăpiorului suspendat. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
regală. Supravegheau lucrurile din veranda de la etajul Întîi. De acolo a propus Hollinger toastul pentru regină, iar Alice, lîngă el, făcea cu mîna și primea ovațiile. Ajunseserăm la piscină, unde Miguel strîngea resturile de pe suprafața apei. Grămezi de cărbune ud zăceau pe bordura de marmură. Frapiera pluti pe lîngă noi, ducînd cu ea un trabuc despletit. — David, toate astea sînt de neînțeles pentru mine. Toată treaba pare... (Am așteptat, forțîndu-l pe Hennessy să mă privească În ochi.) Două sute de oameni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
care În dimineața aceea urma să compară În fața instanței din Marbella. Pregătisem valiza În apartamentul său de la Clubul Nautico, după o atentă căutare prin garderoba lui. Alesesem cămăși În dungi, pantofi Închiși la culoare și un costum protocolar, dar cum zăceau sub ochii mei Întinse pe pat, păreau elementele componente ale unui costum pe care Frank se hotărîse să-l arunce. Am pornit la vînătoare prin sertare și suporturi de cravate, incapabil să mă hotărăsc. Frank cel real și atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-mă cu oarecare curiozitate și poate comparîndu-mă cu Frank. Păși Îndărăt și se lovi de cealaltă valiză. — Dumnezeule mare, cîte de-astea sînt aici? Cred că ești pacostea aeroporturilor. Cum naiba te-ai apucat de literatură de călătorie? Poșeta ei zăcea pe podea, cu tot conținutul Împrăștiat pe lîngă noptieră. Ea Îngenunche și Începu să-și pună la loc cheile mașinii, pașaportul și carnetul de rețete. La picioarele mele era o carte poștală destinată personalului de la Clubul Nautico. CÎnd i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În mod evident, că Îmi imaginasem tot atacul. Abia cînd Paula Îi arătase vînătăile de pe falca și gîtul meu, urmele sîngelui Închegat În venele umflate, acceptase și el istorisirea mea. Îmi recăpătasem cunoștința dimineața pe la ore mici și mă pomenisem zăcînd pe balcon printre plantele răsturnate, cu Încheieturile mîinilor legate de rama mesei cu propria-mi curea de la pantaloni. Abia respirînd, mă Întinsesem pe dalele reci, În vreme ce raza de lumină a farului brăzda răsăritul cenușiu. CÎnd mi se mai limpezise mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
inspecta baia, măsurînd pereții cu ruleta, eu am ieșit după Paula. Am traversat amîndoi platforma de scînduri și am intrat din coridor Într-o cămăruță. Aici focul se dezlănțuise cu și mai multă furie. Rămășițele Înnegrite ale unei păpuși mari zăceau pe podea, aducînd cu un copil incinerat, dar torentul de apă revărsat pe acoperiș cu furtunul ștersese toate celelalte urme ale persoanei care ocupase camera. Într-un colț, focul iertase o măsuță de toaletă, pe care Încă se mai afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
rochie lungă pînă la jumătatea gambei, mănuși albe și tocă, iar părul pieptănat pe spate Îi dezvăluia tenul puternic bronzat. Îmi aminteau amîndouă de fauna care se bronza la Clubul Nautico: lustruiți, la ani-lumină distanță de orice noțiune de plictiseală, zăcînd Întinși pe spate În propria lor fericire. Obiectivul camerei de filmat le urmări cum Își aruncau pantofii și Începeau să-și desfacă rochiile, dornice să se Întoarcă la șezlongurile lor. Domnișoara de onoare Își desfăcu nasturii rochiei și o ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tocmai văzusem primul locuitor al complexului. — Și ce fac localnicii toată ziua? Sau toată noaptea? — Nimic nu fac. De-asta a fost proiectată Residencia Costasol. — Dar unde sînt? Am văzut o singură mașină pînă acum. Aici sînt, Charles, aici sînt. Zac lungiți pe șezlongurile lor și-o așteaptă pe Paula Hamilton să le-aducă rețete noi. GÎndește-te la complexul Costasol ca la Frumoasa din Pădurea Adormită... Am părăsit și noi bulevardul și am intrat pe una dintre zecile de artere rezidențiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
bucure să aflați că pentru primul an nu există taxă de membru. Primii recruți ai lui Bobby Crawford se Înrolau În serviciul activ. 22 Sfîrșit de amnezie Residencia Costasol Începea să se Însuflețească. Cadavrul albit de soare al unei comunități, zăcînd țeapăn lîngă o mie de piscine, se ridicase În sfîrșit Într-un cot ca să adulmece vibrația aerului din jur. Ședeam În Citroën, așteptîndu-l pe Crawford să-și Înceapă turul de inspecție matinal, și ascultam corul plin de Însuflețire al ciocanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Saint-Georges și Théophile Gautier.##); venea dinspre sala de gimnastică, unde o trupă de balet amator compusă din neveste mai tinerele exersa arabescuri și fouetté-uri. Aveau să-și Încheie ora zbînțuindu-se pe muzică rock În costumele lor mulate, ca apoi să zacă gîfÎind pe marginea piscinei. În cele cinci săptămîni de cînd Crawford mă luase cu el prima dată să facem turul complexului, se petrecuse o transformare remarcabilă. În mall se deschiseseră restaurante și buticuri recondiționate, care prosperau sub privirea oțelită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mînă pe Laurie Fox, o ridică de pe scaun și o Înconjură protector cu brațul, intrînd astfel amîndoi În bungaloul din spate. Stinghiile de metal se rupseră și zornăiră lovindu-se de geam. Smulse din perete de mîinile lui Crawford, jaluzelele zăceau pe podea la picioarele noastre, o masă tremurătoare de lamele din plastic. Am făcut un pas Înapoi și am Încercat să-l apuc pe Crawford de braț. — Bobby? Pentru Dumnezeu... — E-n regulă, Charles. N-am vrut să te supăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Pune-ți-o la loc. Ei au făcut asta, nu eu. Eu am fost doar motorașul auxiliar. Cu modestia lui neprefăcută, Crawford se grăbea mereu să paseze tot creditul către populația din Residencia. După cum aflasem deja, pe sub tende și marchize zăcuse multă vreme nefolosit un uriaș rezervor de talente. Profesioniștii din clasa de mijloc, care moțăiseră pînă atunci pe marginea piscinelor, fuseseră cîndva avocați și muzicieni, directori de publicitate sau de televiziuni, consultanți În management sau funcționari guvernamentali. Poate că baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o adoră publicul. CÎntă Într-un bar cu muzică de jazz de lîngă atelier. PÎnă și Andersson s-a scuturat de carcasa lui morocănoasă și-a-nceput s-o uite pe Bibi Jansen. Îi e mai bine acolo decît să zacă În vreo comă indusă de medicamente la Clinica „Prințesa Margaret“. Cel mai trist e nu ești singura persoană care nu Înțelege asta. Am arătat spre platforma care Înconjura piața, cu trupa care se apropia deja de un final apoteotic. Laurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
scurți, Întins pe linia de fund. Cu racheta În mînă, odihnea cu fața În sus Într-un lac de sînge care se scurgea Încet pe solul gălbui. Cu gura căscată, de parcă murise Într-un moment de sinceră surpriză, Bobby Crawford zăcea printre mingile Însîngerate, cu palma stîngă deschisă și degetele Îndreptate impetuos către soare, făcîndu-mă să presupun că Încercase să prindă cele două gloanțe trase către pieptul lui. Perforațiile erau foarte vizibile În cămașa de bumbac, una lîngă mamelonul stîng, cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
medicii. Plătise cu bani agonisiți într-o viață dusul ei înspre Teheran, într- un elicopter de urgențe, și-și dăduse acceptul pentru dializă. Plânsese în hohote și, îngenuncheat, se reîntorsese la Mazda. Pe urmă, în sala de rugăciune de la spital, zăcuse întins cu capul spre Mecca. Ruga lui nu speriase moartea nevestei, dar pe el îl îngrozise în schimb un pasdar apărut dimineața, ca să-i spună cum s-o îngroape: — Nu o s-o duci înapoi, în Yazd, ci direct la Zahra
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu inima lui, care trebuia să se reculeagă. — Pentru asta i-ar fi trebuit un ospiciu, râdea Godun. El nu mai fusese de-o viață bolnav și de-aceea nici nu știa cam cum să se poarte cu unul care zăcea. Și febra ori crampele propriilor copii îl speriau, așa că urcase și se așezase pe o muchie de pat. Erau numai ei. Doar cu Veterinara nu putuse să facă în așa fel încât să rămână o clipă singuri. Ești mai bine
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
el. Limuzina lucioasă a dentistului, spălată și nouă precum jucăria unui copil, se izbise de tren, fiindcă ignorase semnalul. Parcă Max orbise, nu el, locomotiva îl luase în plin și-l strivise ca pe o cutie de bere. Acum el zăcea ca o grămadă de dinți dintr-un maldăr de fiare și Omar se îndepărtă bâjbâind, pentru că oricum aveau să-l ajungă vești mai rele decât ar fi vrut. Abia cu prilejul acelei înmormântări constată cât de mult se schimbaseră toți
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
treci prin iad ca să pori prețui cu adevărat ce i se opune... ― Adică dacă suntem apți de fericire fără să fi cunoscut suferința, asta vrei să spui? ― Din ce-am visat azi-noapte, concluzia, mai ales, m-a pus pe gânduri... Zăceam în zăpadă, undeva, într-o pădure, cu piciorul stâng rupt de un pin înghețat, doborât de vânt. Strigam după ajutor și deodată, am auzit lupii urlând. Urlau de se înfiora pădurea. Tăceau numai când strigam eu. Atunci ascultau; ca să se
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
veselie care-mi zgâria nervii: "Trebuie să mai treacă, apoi, vreo două toamne, ca să-mi pot pune la încercare fidelitatea, băiete. Ar fi o mare greșeală să mă mărit cu tine acum și, pe urmă, să-mi scoți ochii că zac în pat ori, în toamna viitoare, să fac vreo comă sentimentală din pricina căreia să te părăsesc. Mai bine să așteptăm." Ca să n-o silesc să se prefacă mai departe, n-am insistat. Când Julia își punea ceva în cap, era
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
pe el, îi striga să aibă grijă de meseni. Se spetise cărând și bău și ea câteva rachiuri în bucătărie cu nevasta meșterului. Din casa gospodarului ieși în goană fina Smaranda, jucând cu o tavă lată de alpaca pe care zăcea un purcel rumenit, îmbălsămat în mirodenii și foi late de salată verde, cu un pai galben, uscat între dinții rânjiți. Lăutarii o înconjurară repede, cântând ceva săltăreț. Muierea se învîrtea sprinten în jurul mesei, rotea friptura proaspătă și frumos mirositoare pe sub
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a început să se laude că o să-l învețe meserie, să țină minte, că el, Mînă-mică, i-a dibăcit ce-i aia furat și câte altele, de nu se mai oprea. 54 Dar cine să-l știe pe ucenic, ce zăcea în el și ce făcuse la viața lui? Cel tânăr își spuse: Stați voi numai oleacă să v-arăt eu, m-oti crede vreun husăn, ai?" Și râse ușor pe sub mustața bălană, care-i umbrea buzele subțiri. Când se lumină
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]