KorAP: Find »[drukola/base=zeiță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...201 202 203 ...206 >

5,128 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

2), al XVII-lea lui Arșt³txe "Arșta>t" (ibidem) și cel de-al XX-lea pentru Haomaxe "Haoma", sunt În mod cert rodul unor compilări relativ târzii. Cele mai importante dintre imnuri sunt cu siguranță al V-lea, cel dedicat zeiței An³hit³xe "Ana>hita>", al VIII-lea, pentru Tiștrya, al X-lea Îndreptat către Mithraxe "Mithra", al XIII-lea, către Fravașixe "Fravași", al XVII-lea, către Așixe "Ași" (cf. infra, subcapitolul 2.2) și al XIX-lea, către Khvarenahxe "Khvarenah". Chiar

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de cult (yazataxe "yazata"), care au un statut oarecum intermediar Între cel de divinități autentice ( În unele cazuri este vorba despre divinități ale unui așa-zis „păgânism” prezoroastrian sau de zeități de origine, cel puțin parțial, străină, cum este cazul zeiței An³hit³xe "Ana>hita>") și cel de figuri și puteri angelice. Lumea supraomenească a zoroastrismului este subîmpărțită simetric Între entități pozitive și negative, conform viziunii sale dualiste originale (cf. „Religiile Iranului antic și Zoroastrului”, subcapitolul 2.6): entităților divine sau angelice

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
vârful ierarhiei divine, atât În zoroastrismul ahemenid cât și În cel sasanid. Divinități cu un puternic caracter polivalent - prima, păzitor și garant al legămintelor și, În același timp, geniu al luminii cu un oarecare caracter războinic; cea de-a doua, zeiță a apelor, a fecundității și a fertilității, dar importantă și pentru natura sa de divinitate regală (Gnoli, 1971, pp. 244 sqq.; 1980, p. 216) -, acestea nu se sustrag unor procese sincretice, determinate de contactul cu credințele mesopotamiene și din Orientul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
despre influențele asiriene și arabe care trebuie să-i fi determinat pe persani să o venereze pe Afroditaxe "Afrodita" Urania, precum și cea a lui Berossos (cartea a III-a, fragm. 65; cf. Boyce, 1982, p. 217; 1985) despre răspândirea cultului zeiței susținute de Artaxerxes În diferite regiuni ale imperiului, având statui În Babilon, Susa, Ecbatana, Pasargrade, Bactra, Damasc, Sardes, putem evalua cea mai profundă și vizibilă schimbare care s-a produs cu religia ahemenizilor În prima jumătate a secolului al IV

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mai profundă și vizibilă schimbare care s-a produs cu religia ahemenizilor În prima jumătate a secolului al IV-lea. Este evident că drumul de la o religie persană lipsită de imagini, despre care vorbește și Herodot, la răspândirea cultului unei zeițe de origine străină, reprezentată plastic, nu putea fi nici scurt, nici ușor, după cum a demonstrat clar M. Boyce (1975c; cf. Gnoli, 1985, p. 70). Faptul că ahemenizii, cel puțin de la Darius I Încolo, au fost zoroastrieni este foarte verosimil și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
legată de puterea politică. În aceste texte nu găsim amestecul de elemente aproape „păgâne” care au marcat obiceiurile primilor Sasanizi, condiționați de o concepție despre regalitate tributară tradițiilor antice (Gnoli, 1971), așa cum o demonstrează, de exemplu, ofrandele sângeroase de la sanctuarul zeiței An³hșdxe "Ana>hșd" În Stakhr, aduse de Ardașir I și de Ș³buhr al II-lea, despre care vorbesc Ùabarș (Nöldeke, 1878, p. 17) și „Faptele” martirilor creștini (Wiessner, 1967, pp. 203 sq., și nota 7). Nu avem dovezi suficiente pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
amenințare la bunăstarea materială a omului. Călătoresc Într-un car multicolor de aur, tras uneori de cai, iar alteori de păsări colorate, tocmai pentru a sublinia natura non-militară a acestuia. De asemenea, nu este o Întâmplare faptul că, În Grecia, zeița iubirii are un car identic, așa cum apare descris de Sapho Într-un imn Închinat Afroditei: Lăsând casa tatălui, ai venit, În carul tău de aur; păsări frumoase și iuți te poartă pe pământul negru, bătând neîntrerupt cu aripile aerul cerului

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
considerate sacre, datorită frecventării lor de zeități, sau despre locuri de cult tradiționale; ceva asemănător se Întâlnește În cazul religie germanice vechi: Tacitus (Germania, XL) vorbește despre o „pădure sacră” (castum nemus) dintr-o insulă oceanică, unde era păstrat carul zeiței Nerthusxe "Nerthus", iar În alt loc (ibidem XLIII) amintește de pădurea unei religii antice (antiquae religionis) În zona locuită de naharavali. O altă trăsătură comună a germanilor și slavilor este folosirea calului pentru divinație. În Chronicon-ul lui Thietmar (secolele X-XI

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În divinități feminine; Însă ar fi arbitrară identificarea mecanică a oricărei divinități feminine cu o relicvă a panteonului pre-indo-european, având În vedere mai ales posibilitatea că ceea ce a transmis religia pre-indo-europeană celei indo-europene nu a fost atât un număr de zeițe, cât mai degrabă Însăși concepția acceptării divinităților non-masculine. Să analizăm acum divinitățile principale ale panteonului baltic. a) *Deiwos Lituanianul Diëvas (căruia Îi corespunde letonul Dìevs) este cerul În aspectul său solar și diurn (cf. În vedică, dyau-, „cer”, În latină

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
divinități feminine pe care Gimbutas le considera a fi dezvoltări ale unor figuri divine pre-indo-europene; problema originii lor este diacronică și nu are relevanță În identificarea funcțiilor lor În cadrul sincronic al unui sistem teologic. Intră astfel În scenă Laimaxe "Laima", zeița destinului, care oferă bucurii și dureri oamenilor Încă din momentul nașterii, a cărei patroană este; Laume, care toarce și deapănă firul vieții, asemenea Parcelor, având Însă conotații erotice, străine acestora din urmă; Austejaxe "Austeja", zeița fertilității și a familiei, reprezentată

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
astfel În scenă Laimaxe "Laima", zeița destinului, care oferă bucurii și dureri oamenilor Încă din momentul nașterii, a cărei patroană este; Laume, care toarce și deapănă firul vieții, asemenea Parcelor, având Însă conotații erotice, străine acestora din urmă; Austejaxe "Austeja", zeița fertilității și a familiei, reprezentată sub forma albinei-regină; Mamaxe "Mama" Gabija (În Letonia, Mama Foculuixe "Mama Focului"), zeița căminului, asemănătoare zeiței romane Vestaxe "Vesta"; Z#emynaxe "Z#emyna", mamă a pământului, zeiță a fertilității și dreptății; Giltinexe "Giltine" și Raganaxe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cărei patroană este; Laume, care toarce și deapănă firul vieții, asemenea Parcelor, având Însă conotații erotice, străine acestora din urmă; Austejaxe "Austeja", zeița fertilității și a familiei, reprezentată sub forma albinei-regină; Mamaxe "Mama" Gabija (În Letonia, Mama Foculuixe "Mama Focului"), zeița căminului, asemănătoare zeiței romane Vestaxe "Vesta"; Z#emynaxe "Z#emyna", mamă a pământului, zeiță a fertilității și dreptății; Giltinexe "Giltine" și Raganaxe "Ragana", divinități malefice, Înclinate mereu spre distrugere. 3. Preoții și jertfele. Locuri de culttc "3. Preoții și jertfele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Laume, care toarce și deapănă firul vieții, asemenea Parcelor, având Însă conotații erotice, străine acestora din urmă; Austejaxe "Austeja", zeița fertilității și a familiei, reprezentată sub forma albinei-regină; Mamaxe "Mama" Gabija (În Letonia, Mama Foculuixe "Mama Focului"), zeița căminului, asemănătoare zeiței romane Vestaxe "Vesta"; Z#emynaxe "Z#emyna", mamă a pământului, zeiță a fertilității și dreptății; Giltinexe "Giltine" și Raganaxe "Ragana", divinități malefice, Înclinate mereu spre distrugere. 3. Preoții și jertfele. Locuri de culttc "3. Preoții și jertfele. Locuri de cult

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
conotații erotice, străine acestora din urmă; Austejaxe "Austeja", zeița fertilității și a familiei, reprezentată sub forma albinei-regină; Mamaxe "Mama" Gabija (În Letonia, Mama Foculuixe "Mama Focului"), zeița căminului, asemănătoare zeiței romane Vestaxe "Vesta"; Z#emynaxe "Z#emyna", mamă a pământului, zeiță a fertilității și dreptății; Giltinexe "Giltine" și Raganaxe "Ragana", divinități malefice, Înclinate mereu spre distrugere. 3. Preoții și jertfele. Locuri de culttc "3. Preoții și jertfele. Locuri de cult" Avem văzut deja felul În care a fost atestată În Prusia

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
convenit că este vorba despre transformarea În cheie creștină a unei divinități indigene care apare cu numele de Brigantiaxe "Brigantia", iar În transcriere latină Britannia. Biografiile ei ne permit să ne Întoarcem mai mult În timp și să recunoaștem În zeița păgână, atestată În Britania și cinstită, cu siguranță, În toată lumea celtică, figura unei divinități indo-europene străvechi. Într-adevăr, În aceste biografii se Întâlnesc o serie Întreagă e elemente care sunt caracteristice Aurorei, așa cum era concepută ea În lumea greacă și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
modelul greco-roman (un număr limitat de zeități majore și foarte multe divinități minore), În timp ce galii au cunoscut, de fapt, doar culte limitate la dimensiunea locală. O confirmare a acestei realități apare chiar În numele unora dintre divinități, astfel Încât, de exemplu, o zeiță numită Tricoriaxe "Tricoria" este legată În mod clar de tribul tricorilor. Pe lângă aceasta, În lumea irlandeză era frecvent jurământul „Jur pe zeii pe care jură tribul meu” - formulă care confirmă tocmai existența divinităților tribale. Aceste argumente nu par Însă decisive

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și această identificare este destul de nesigură, pentru că tot ceea ce au realmente În comun cele două divinități este conotația funebră generică. Mai putem da un exemplu de astfel de identificare discutabilă. Minervaxe "Minerva" care apare la Cezar a fost confruntată cu zeița irlandeză Brigitxe "Brigit", doar pentru că zeița galică era patroana tuturor meșteșugurilor, iar cea irlandeză, conform „Glosarului lui Cormac”, ar fi avut două surori cu același nume (Însă, de fapt, este vorba despre triplarea aceluiași personaj), care se ocupau una de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pentru că tot ceea ce au realmente În comun cele două divinități este conotația funebră generică. Mai putem da un exemplu de astfel de identificare discutabilă. Minervaxe "Minerva" care apare la Cezar a fost confruntată cu zeița irlandeză Brigitxe "Brigit", doar pentru că zeița galică era patroana tuturor meșteșugurilor, iar cea irlandeză, conform „Glosarului lui Cormac”, ar fi avut două surori cu același nume (Însă, de fapt, este vorba despre triplarea aceluiași personaj), care se ocupau una de medicină, iar cealaltă de metalurgie. După cum

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În privința celorlalte prăzi ș...ț”xe "Ceres". Cu acest prilej s-a adus la cunoștință În toate locuințele și pierderile suferite de fiecare familie: jalea a cuprins Întreaga cetate Într-o așa măsură, Încât s-a Întrerupt ceremonia anuală a zeiței Ceresxe "Ceres", deoarece nu e Îngăduit să se facă slujbe de către cei În doliu, iar În acea vreme nici o matroană nu fusese scutită de doliu 1. Mai mult, În acel an două vestale Își Încălcaseră jurământul de castitate: Două vestale

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
reprezentările grafice, aceste Matronaexe "Matronae" au caracteristici aparte. Înainte de toate, nu există o Matrona individuală: ele apar mereu sub forma unui grup feminin și, chiar dacă există unele mici Îndoieli, pare legitim să ne gândim că grupurile erau formate din trei zeițe. Această pluralitate nu poate fi explicată, după părerea noastră, prin tendința amplu atestată În lumea celtică de a multiplica o zeitate individuală, deși, de exemplu, alături de zeul Lugusxe "Lugus" apare uneori la plural, ca obiect al cultului, un grup nedeterminat

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
nou de a concepe relația dintre oameni și divinitate, relație care depășește vechiul principiu do ut des și se profilează pe baza Încrederii și iubirii. Nu este Întâmplător că termenul implicit de comparație, care se evidențiază chiar din numele acestor zeițe, este chiar relația tocmai există Între mamă și fii. Un alt element important este dat de dimensiunile operative ale acestor Matronaexe "Matronae". Divinitățile panteonului „oficial” nu erau legate de anumite spații geografice sau grupuri sociale: câmpul lor de acțiune este

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
așvamedha-) se regăsește și În lumea indiană. Confruntarea cu ceremonia indiană nu numai că garantează relatarea lui Gerald, ci permite și o interpretare clară a ritului: este vorba despre o hièros gamos. Regele era Înscăunat printr-o căsătorie cu o zeiță indigenă care, În cazul nostru, este reprezentată material de o iapă. Gerald a văzut probabil cu ochii săi un asemenea ritual și a rămas scandalizat; dar dacă ar fi cunoscut literatura irlandeză ar fi știut că se putea ajunge rege

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
văzut probabil cu ochii săi un asemenea ritual și a rămas scandalizat; dar dacă ar fi cunoscut literatura irlandeză ar fi știut că se putea ajunge rege doar prin unirea cu o frumoasă tânără, care are - atenție - numele unei vechi zeițe păgâne sau se numește chiar Irlanda. Prin această căsătorie sacră, regele apare ca personaj intermediar Între lumea oamenilor și cea a zeilor, iar semnificația funcției și misiunii sale stau tocmai În această poziție intermediară. Este deci calea obligatorie prin care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
o identitate etimologică: dacă Lugus și Lug reprezentau zeul care patrona toate meșteșugurile, epitetul Llaw Gyffes „cu mâna pricepută”, care se adaugă constant numelui Lleu, indică aceeași specializare. La fel, și numele Dônxe "Dôn" este comparabil etimologic cu cel al zeiței irlandeze Danuxe "Danu", despre care vom vorbi mai jos. În plus, personajul cu numele Gofannonxe "Gofannon" poate fi identificat cu irlandezul Goibniuxe "Goibniu", meșterul divin. Dar, după cum se vede, nu se poate merge mai departe de recunoașterea unor nume divine

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Munster, Connacht și Meath); se naște o mare monarhie sacră și se formează o aristocrație războinică. Se Întorc Însă, pe post de cuceritori, și descendenții oamenilor lui Nemedxe "Nemed" care fugiseră În nordul lumii. Aceștia sunt Tuatha dé Danann („tribul zeiței Danuxe "Danu"”), care Îi Înving pe Fir Bolg În prima bătălie de la Moytura și devin noii stăpâni ai insulei. Oricum, vor trebui să facă față uriașilor Fomoirexe "Fomoire". În bătălia de la Moytura regele Tuatha dé Danann, Nuaduxe "Nuadu", Își pierde

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]