57,527 matches
-
trenului. Era greu să nu bagi de seamă toaleta de porțelan - peste care se aplecase de curînd cu fundul gol. Mai mult, la fel ca toți ceilalți, În ultima vreme se Învățase să Împartă spații ciudate cu străinii. În timpul altei călătorii cu trenul, acum două luni, Începuse un raid și toți pasagerii au trebuit să se pună la podea. Stătuse cam patruzeci de minute cu fața mai mult sau mai puțin În poala unui bărbat, care se simțea extrem de stînjenit... Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
eu să fie! Se aplecă spre transperant, Îl depărtă puțin și Încercă să se uite afară, dar nu se putea zări nimic. Dumnezeu știe unde sîntem, adăugă el. Cred c-am trecut de Didcot. Iată că pornim. Ne bagă o călătorie la tîrgul de distracții pe gratis. Trenul se deplasă repede o clipă, apoi Încetini dintr-odată; și acum mergea cu o serie de smucituri. El și Viv săreau ca boabele de fasole În oală. Viv Își Întinse brațele căutînd puncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cam trebui, nu crezi? O să mai vină cineva să Încerce ușa, dacă nu o facem. Tot te mai gîndești la controlor? Chiar ți-ai pierdut biletul? — N-o să te mint, zise el privind Într-o parte. Aveam un permis de călătorie, dar mi l-a luat un tip la un joc de cărți... Dar nu, controlorul poate să se ducă să se spînzure, În ce mă privește. Adevărul este... ei bine, adevărul este că nu vreau să ies și să dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai mult timp, oferindu-le, să zicem, o seară de cumpărături exclusive la Selfridges sau trei nopți de cazare la prețul a numai două. În mod deloc surprinzător, genul de oameni care vin la Calden, adică, persoane sofisticate, aflate În călătorii de afaceri sau de plăcere, profitau din plin de aceste promoții, așa că, În scurt timp, m-am transformat În copilul-minune al departamentului de marketing. Eram mereu ocupată, aveam succes În carieră și eram fericită. În ciuda faptului că am considerat Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de singe. Nimic. Așa că plec și, În timp ce Încerc cu disperare să opresc un taxi pe Marylebone High Street (știu, e de tot rîsul, avînd În vedere că e ora de vîrf, dar sînt epuizată și nu pot face față unei călătorii cu metroul În seara asta), mi se năzare că parcă ar fi trecut secole de cînd mi-a venit ultima oară ciclul. De fapt, cînd s-a Întîmplat asta mai exact? Un taxi ia În viteză curba și se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pare a fi dispărut peste noapte, iar acum nu simt decît entuziasmul plecării. Vacanțele nu au făcut niciodată parte din vocabularul meu. CÎnd eram copil, nu mergeam nicăieri niciodată (relația mamei cu sticla o făcea să fie un tovarăș de călătorie periculos), iar eu nu Înțeleg rostul risipirii unei grămezi de bani ca să zaci pe o plajă, cînd există foarte multe lucruri pentru care se pot dovedi folositori. Și, deși Înțeleg nevoia de vacanță, de mine, personal, nu s-a prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
crezut Întotdeauna că dacă aș fi cu un bărbat care mă Înșală, aș ști imediat. SÎnt emisiuni la televizor În care soțul sună acasă și spune, „Îmi pare rău, dragă, dar se pare că se prelungește ședința“, sau pleacă În călătorie de afaceri și nu lasă numere de telefon de la hotel, iar tu te uiți la biata nevastă tristă și-ți vine să-i strigi: „ARE O AVENTURĂ, VACĂ PROASTĂ! NU RECUNOȘTI SEMNELE?“. Și, desigur, ne felicităm că sîntem așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cele necesare, a bunurilor publice. Ceea ce lipsește este capacitatea statului de a crea rânduielile necesare (aș zice acum: instituțiile necesare) pentru ca bunul public să poată fi furnizat. Un alt exemplu: știm cu toții că decenii de-a rândul a funcționat sistemul călătoriei „cu nașul”. Nu îți cumpărai bilet de tren, dar mituiai cu o sumă de bani controlorul („nașul”): plăteai mai puțin decât prețul biletului, dar cum cei care procedau astfel formau totuși o minoritate, beneficiul social - faptul că trenul circula - continua
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
din rășină neagră lipicioasă, e a ei doar pe moment, așa cum i-ar aparține un șal sau o bijuterie. O smucitură. S-au oprit. De-afară se aud voci. Amrita se înveselește. La nouăsprezece ani, aceasta va fi ultima ei călătorie și fiecare amânare este motiv de sărbătoare. Înghite încă o pastilă de opiu, simțind gustul amar al rășinii pe limbă. Ca în fiecare an, vântul a bătut constant dinspre sud-vest, purtându-și încărcătura de aer cleios peste câmpie, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Și ați străbătut pe jos tot drumul ăsta? — Da, sir. Așa ne-a cerut tânăra stăpână, să mergem doar pe jos. — De ce n-ați mers cu trenul? Agra este la sute de mile de aici. — Din nefericire, stăpâna a refuzat călătoria cu trenul. Așadar, înțelegeți ce vreau să spun prin circumstanțe extenuante. Forrester nu înțelege, dar în momentul acela e mult mai preocupat să-și ridice cortul, înainte ca ploaia să se întețească. Și așa este, plouă din ce în ce mai tare cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Ea ar trebui să se miște, dar n-ar avea nici un rost. Potopul e inevitabil și când va ajunge aici, o va lua pe sus, îi va mătura pe toți din calea ei. Când a venit vremea să pornească în călătorie, Moti Lal a încuiat haveli-ul și a pus toate lucrurile de preț în niște cufere mari să le trimită înainte cu unul dintre servitori. În stradă, îi așteptau cotigile să-i ducă la gară; urma un drum de trei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bolul de dal, stătea la distanță de pat, întinzându-și brațul cât putea de mult, ca să se păzească de spiritele rele care ar putea sări din trupul afectat pe ea. Când i s-a spus c-o va însoți în călătoria spre Agra, primul lucru pe care l-a făcut, a fost să consulte un ghicitor în palmă, care i-a recomandat să se ferească de apă. Poate tocmai această recomandare a salvat-o. Ea și alți doi servitori au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
viața lui. Hainele. Foșnetul mătăsii. Un văl greu i se așază pe față. Vede lumea, nouă și extraordinară, printr-o despărțitură a vălului. Sunt haine purdah. Haine femeiești. Vino, dragul meu, zice una din noile sale stăpâne. Plecăm într-o călătorie. Pagină de dreapta, cu spate alb RUKHSANA (centrat, în partea de sus a paginii) Pagină separată, de dreapta Mulțimea aflată pe peronul gării Fortului pulsează ca o singură inimă. Funcționari cu gulerele murdare, vânzători de ceai și dulciuri, de ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Uneori, este mai bine să nu pui toate întrebările. La altele, este mai bine să nu ți se răspundă. Toți pașii pe care i-a făcut Pran în regăsirea de sine, toate orele în care s-a simțit bine în timpul călătoriei, bându-și ceaiul, sunt de domeniul trecutului. Pran le-a mai văzut pe acele hijra. Sunt femei-bărbat, făpturi înfiorătoare, care dansează pe lângă nunți, bătând în tobe, bătându-și joc de invitați, intrând și ieșind tot timpul. Apar ca prin minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
hermafrodit. Arjun, marele luptător, mergea din sat în sat, îmbrăcat în fustă, repetând: Și acum, domnilor și doamnelor, dacă mi-ar putea împrumuta cineva o brățară... Unele din aceste hijra se ocupă de zenanalele din casele nobile, însoțind femeile în călătorie ca paznici, polițai. Probabil în casele nobile, bogate, precum cea a nababului de Fatehpur. Pran lasă privirea în jos, spre trupul său îmbrăcat modest în negru. Se uită apoi spre cele două femei înalte din compartiment cu vocile lor răutăcioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Pe măsură ce se apropie, ar putea să jure că pulsează. E ca o glandă. O uriașă excrescență roz. Minty o privește și ea, ținându-și cu o mână marginea pălăriei, ca să nu-i fie luată de vânt. Este singura dată în timpul călătoriei când soții se privesc. Un moment de oroare împărtășită în mod egal, imediat înnăbușit. Față în față cu întruchiparea acestei nebunii, ce trebuie strunită. Este menirea lor în India. Pe platoul palatului sunt așteptați, printre alte minuni uitate de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
arată de o mie de ori mai bine decât orice englez asudat sau indian murdar, pe lângă care trece. Se oprește să se uite într-o vitrină la niște mașini portabile de scris (destul de ușoare, pretabile de a fi folosite în călătorie sau la picnic), când ușa magazinului se deschide și un bărbat între două vârste, în uniformă de infanterie iese, ducând un pachet în brațe. — Bună dimineața, zice acesta. — Bună dimineața, răspunde Bobby, surprins că i se adresase. — Ce zi afurisită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Portmoneul gol este lângă el. Bobby tocmai vrea să plece, simțindu-se nefiresc în preajma unui cadavru, dar ceva îl face să se oprească. Lângă piciorul lui, vede un mic suport pliant din piele pentru documente. În interior, este biletul de călătorie pe vapor spre Anglia, un pașaport pe numele Jonathan Pelchat Bridgeman și o foaie albă pe care scrie „Spavin & Muskett: avocați și comisionari sub prestare de jurământ“, cu adresa Gray's Inn Road, Londra. Se uită la fotografia de pe pașaport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
A fost prădat pe o stradă lăturalnică în Bombay de o gașcă de cuțitari și, deși s-a apărat cu curaj, doborându-i pe doi dintre atacatori, înainte de a fi biruit de ceilalți, aceștia i-au luat toți banii de călătorie. Neînțelegerea în privința costumului a apărut din cauza unui steward indian simplu, dar mult prea zelos, care i l-a făcut cadou, uitând să-i spună că aparținuse altui pasager, domnul Carson, care a depus plângerea. Intervenția lui Spavin a rezolvat problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o guinee să-i țină mașina acolo, iar acum omul îi privește cum pleacă, cu brațele încrucișate și cu un chip greu de descifrat. Farurile luminează două discuri care balansează pe suprafața înghețată a drumului. Altfel, doar întuneric. Este o călătorie memorabilă, plină de evenimente. Odată, chiar ies de pe șosea, alunecând ușor la un colț și oprindu-se într-un gard. Undeva, pe lângă Colchester, se pornește o ninsoare. Când începe să se ivească Londra, sunt deja înfrigurați și obosiți, lăsând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Jonathan de la ea, este un loc cu elan, spirit și alte lucruri, care au legătură cu energia și forța vitală. Cheia vieții este să rămâi în contact cu această forță, care se disipează în existența contemporană. Omul modern degenerează (din cauza călătoriilor cu trenul și al ziarelor ilustrate) și reînnoirea forței vitale a căpătat un caracter de urgență. Văzută din acest punct de vedere, petrecerea vacanței de vară la Paris este un lucru demn de făcut. Astarte numește asta estetica ei. Jonathan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe care-l considera mai curând pierdere de timp, ci faptul că Fotse erau conștienți de transmiterea bolilor prin apă. A urmat cartea sa „Magia și medicina la Fotse“ care a devenit un model clasic de antropologie. La vremea următoarei călătorii în țara Fotse, el devenise o legendă academică, era curtat de cercetători, asaltat de studenți și i se acordase medalia Pargetter pentru progres, în Studierea oamenilor aflați într-o stare de înapoiere... Gândul la cariera sa glorioasă, ușor nuanțată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Antropologia, decide el, este cel mai înalt semn de civilizație. Prelegerea profesorului Chapel, cu comparațiile sale lipsite de eforturi între obiceiurile Fotse și cele ale insularilor Trobriand, ale indienilor Hopi, Inuiților și triburilor Karen din Burma, reprezintă sfârșitul unei lungi călătorii, o ascensiune dificilă spre o platformă amețitoare, de unde este posibil în final să se supravegheze toată lumea și oamenii. Tot pământul se poate vedea. Totul și fiecare are locul său. Ce poate fi mai bine decât să stai să te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pământul se poate vedea. Totul și fiecare are locul său. Ce poate fi mai bine decât să stai să te uiți la aceste văi ale trecutului? Ce dovadă mai bună că ai locul tău propriu, că ai ajuns la sfârșitul călătoriei tale? Ascultându-i pe cei doi Chapel, el își potrivește trupul în posturile lor pline de încredere, savurează gustul de prună dulce al tihnei lor. Își aude vocea englezească cerându-i lui Star niște sos de hrean și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
începe să bată necontrolat. Va vorbi despre intențiile lui cu Star? — Simt că înțelegi munca mea și că ai fi un tovarăș bun.... — Poftim, domnule? — Un tovarăș bun pentru un drum lung. Bridgeman, a sosit timpul să mai fac o călătorie în Fotseland. Intenționez să pornesc la vară, la sfârșitul trimestrului, de Sfânta Treime. Va fi o expediție lungă, va dura și anul viitor. Aș vrea să fii asistentul meu. — Asistentul dumneavoastră, domnule? — Da, asistentul meu. Asta doar dacă Astarte se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]