51,306 matches
-
Tratatul geografului persan Gardizi-Podoaba Istoriilor, scris la mijlocul secolului XI oferă informații despre originea poporului român. În a două jumătate a secolului IX, cronicarul thessaliot Kekaumenos a afirmat că vlahii balcanici erau urmașii dacilor, care trăiau pe Dunăre și pe Sava. Consemnează că s-au revoltat împotriva bizantinilor și s-au retras în Epir, Macedonia și Grecia. Lucrarea să a avut o difuzare restrânsă și a fost pusă în circulație târziu. Ioan Kynnamos, secretar al împăratului Manuel Commenul, a descris o campanie
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
au fost germanizate, cele din mijloc maghiarizate și numai cele din est și sud (România) și-au menținut latinitatea În secolul XVI, Nicolaus Olahus a susținut latinitatea românilor, fiind un umanist faimos la nivel european. Primul cronicar român care a consemnat originea latină a românilor a fost Grigore Ureche la mijlocul secolului XVII. Miron Costin a afirmat la rândul sau în lucrarea ""De neamul moldovenilor"". Ambii cronicari au studiat în Polonia, cunoșteau latină și au intrat în contact cu literatură străină care
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
se integreze în sânul țărănimii, menținând doar privilegile legate de scutirea de dări. Aceasta a avut drept cauza tradiția română a împărțirii moștenirii, alături de împrejurarea că geografia și economia zonei nu favoriza marea proprietate. În secolul al XVIII-lea, austriecii consemnau că în Maramureș se aflau 15.000 de nobili români, cei mai mulți din imperiu raportat la populația regiunii, care nu depășea 45.000 de suflete. Din aceast motiv sistemul feudal nu s-a putut impune în foma clasică, încât în secolul
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
impune în foma clasică, încât în secolul al XIV-lea iobagi existau numai în vestul Maramureșului, ținând de nobilii străini din orașele de "oaspeți regali". Deși iobagi mai sînt pomeniți în secolul al XV-lea, obligații clare ale acestora sunt consemnate numai din secolul al XVII-lea. Numărul lor nu a fost mare niciodată, reprezentând mai puțin de o cincime din totalul populației, cei mai mulți veniți din alte zone, după cum se poate vedea și în exemplul localității Cuhea. În secolul al XV
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
dovezi pentru un eventual proces. Curtea Constituțională a României (CCR) a decis, la 11 decembrie 2009, reexaminarea buletinelor de vot nule de la alegerile prezidențiale și renumărarea acestora de către Biroul Electoral Central pentru a se stabili dacă există diferențe între datele consemnate în procesul-verbal și realitatea constatată. În ziua de 8 decembrie 2009, PSD a depus la Curtea Constituțională contestația de anulare a turului doi al alegerilor prezidențiale din 6 decembrie. La 23 decembrie, CCR a susținut în motivarea deciziei prin care
Mircea Geoană () [Corola-website/Science/297319_a_298648]
-
de dominare a acestora, extinsă până în 1997. McLaren și Mika Hakkinen au revenit la putere în 1998, iar în 1999 Ferrari reușea primul titlu mondial după șaisprezece ani de secetă. Ce a urmat a fost o dominare totală a italienilor, consemnată cu alte zece titluri mondiale, cinci la piloți, toate câștigate de Michael Schumacher, între 2000 și 2005. Următoarele două sezoane au fost dominate de Renault F1 și Fernando Alonso, iar în 2007 Ferrari a revenit prin Kimi Raikkonen. Această secțiune
Formula 1 () [Corola-website/Science/297332_a_298661]
-
est și sud, ajungând în Finlanda, țările baltice, Rusia, Belarus, Ucraina, Marea Neagră și chiar Baghdad. Rutele lor treceau pe la râul Nipru, coborând spre Constantinopol (Imperiul Bizantin), care a fost supus de multe ori raidurilor acestora. Împăratul bizantin Theophilos le-a consemnat abilitățile războinice, și i-a invitat să facă parte din garda lui personală, cunoscută ca garda varegă. Vikingii suedezi, denumiți "rusii" (sau "varegii rus"), sunt considerați și fondatorii Rusiei kievene. Călătorul arab Ibn Fadlan i-a descris pe vikingi cum
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
supremă. Rangul următor la nivelul puterii politice îl reprezenta "tudun"-ul. Alte ranguri importante: "yug(u)ruș", "tarkan" (tarhan), "kapkan" (kaphan), "katun" (soția kaganului). Aceste întărituri, datorate avarilor, care au avut organizări de trib bine configurate și în Transilvania și consemnate sub nume ca "indagines", "gyepũ", "hegin" sau "presaka" ("prisăci"), erau zone împădurite lăsate în paragină, prevăzute cu locuri supravegheate de trecere, denumite "porta" (poartă), "clusa" sau "kapu" ("poartă" pe maghiară și turcă), fiind apărate de grupuri militare, amintite în izvoarele
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]
-
mănăstiri de pe cuprinsul Imperiului Otoman. Armistiții ( hudna, sulh, muvada )- implică o idee de calm, de pace temporară, care furniza totodată condiții prealabile încheierii unei păci permanente în musulmani și nemusulmani. Ahdname ( capitulații - cărți de legământ)-Reprezenta documentul în care se consemna existența unui „contract-legământ” ( ahd, akd, akd-i) între sultan sau marele vizir și un individ, o comunitate, un stat. Ahdname erau folosite pentru a numi în funcție un înal demnitar, desemnarea unui succeor de către sultan, reglementarea statului unor comunități religioase nemusulmane
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
la război alături de sultani reprezintă un alt obicei. De la cutume s-a ajuns ca în sec. XVII-XVIII să se ajungă la capitulații. Sunt cronici otomane care vorbesc de faptul că Valahia era tributara otomanilor înainte de Rovine. La 1417, Sukrullah a consemnat că în urma unei demonstrații de forță a sultanului, au avut loc negocieri între domnul valah și sultan, astfel că Mircea a acceptat să plătească haraciul, să trimită ostatici și să îl însoțească pe sultan în expediții militare. În cele din
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
second-hand reunește mărturii și povești de viață ale locuitorilor și locuitoarelor din spațiul ex-sovietic, adunate pe parcursul mai multor ani de jurnalista Svetlana Aleksievici, laureată, în 2015, a Premiului Nobel pentru Literatură. Faptul că Aleksievici nu se arată tocmai scrupuloasă când consemnează momentele în care au fost luate interviurile (ar putea fi important, de exemplu, dacă o discuție a avut loc la începutul anilor '90 sau după 2000), sau informațiile despre persoanele intervievate este, probabil, o opțiune strategică (și criticabilă) în interiorul metodei
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
manuscrise, conținînd integral sau parțial cronica lui Ureche. Prima publicare a textului s-a făcut în 1852, de către Mihail Kogălniceanu. Letopisețul prezintă istoria Moldovei de la al doilea descălecat (1359) pînă la à doua domnie à lui Aron-vodă. Grigore Ureche a consemnat în mod obiectiv evenimentele și întâmplările cele mai importante, ținând foarte mult să fie nu un "„scriitoriu de cuvinte deșarte ce de dereptate“". Adversar al unei puteri domnești fără controlul boierimii, Ureche a scris cronica de pe poziția marii boierimi. A
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
revederii. Pentru Emil Marinescu reîncepe o perioadă de activitate intensă, peregrinând în orașele și teatrele de operă ale Europei. Din nou la Viena și Milano, apoi Roma, Zürich, Atena, Barcelona, Bruxelles, Marsilia, Bologna și altele, peste tot obține succese triumfale, consemnate în cronicile muzicale din presă. Din toamna anului 1957 se află din nou în București. Începe o nouă etapă în viața sa, aceea de profesor de canto, împreună cu Maria Moreanu. Printre elevii lor se numără Magda Ianculescu, Ion Piso, Ludovic
Emil Marinescu () [Corola-website/Science/297651_a_298980]
-
imaginea. Andrei Pleșu spunea într-un text: „Nimic mai grosolan, mai imoral, mai lipsit de pietate decât să reduci splendoarea unei asemenea minți la o frazeologie monotonă, de propagandist. Nimic mai ucigător decât să-i înalți o statuie înjumătățită. Să consemnezi declarațiile lui despre «românul absolut» și să treci sub tăcere uriașele lui dezamăgiri: Înseamnă că am stat treisprezece ani în temniță pentru un popor de cretini» sau «nu mă consolează de faptul că sunt român decât Eminescu, Blaga, Nae și
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
România, sunt studiul Lindei Hutcheon "The Politics of Postmodernism" și "Postmodernist Culture" a lui Steven Connor. Aceste lucrări au apărut în România, prin hazard obiectiv, în 1989. "La condition postmoderne", cartea francezului Jean-François Lyotard , publicată în 1979, este esențială și consemnează ruptura totală față de filozofia premergătoare. Deoarece postmodernismul a fost subiectul unor dezbateri partizane, sunt tot atâtea definiții ale curentului câți teoreticieni există. Dificultatea de a-i putea stabili obiectul este întărită de un ethos al anti etichetei. Chiar dacă cineva i-
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
București; 1902 - secretar al Asociației Generale a Presei 1902 - Scrie studiile sociologice „Morfologia socială” și „Sociologia veche și sociologia nouă” în „Economia Națională”; 1902 - locuiește într-o cameră mică și umedă, de pe strada Sfinții Apostoli, unde „citea și scria”, fapt consemnat de C. Demetrescu în "Un nume fatal", p. 24, apud Ștefan Petică, "Scrieri", Ed. Minerva, București, p. 197. Legitimația de intrare la Biblioteca Academiei atestă faptul că în 1902 era ziarist, iar legitimația de student eliberată la 23 noiembrie 1902
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
a insulei începe însă după ce exploratorii Greciei antice au ajuns în regiune. Astfel, Diodorus Siculus și Strabon spuneau despre locuitorii insulei că practicau canibalismul. Cucerirea romană a Britanniei a atras atenția acestei puteri a lumii antice asupra regiunii. Iulius Cezar consemnează în Commentarii de Bello Gallico poziția corectă, la vest de Britannia, a insulei pe care o denumea "Hibernia". Un secol mai târziu, guvernatorul Britanniei, Gnaeus Julius Agricola, a ținut pe lângă sine o căpetenie irlandeză cu scopul de a supune insula
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
La caiac-canoe România s-a remarcat prin Ivan Patzaichin iar la canotaj prin Elisabeta Lipă. Gimnastica românească a avut un număr semnificativ de succese fapt pentru care România a devenit cunoscută în întreaga lume. Nadia Comaneci, prin performanțele sale răsunătoare consemnate de istoria sportului ca expresie a perfecțiunii este recunoscută peste ani de mișcarea olimpică ca sportiva secolului al XX-lea. La 2 mai 1910 se înființează grupare polisportiva "„Tenis Club Roman”" (TCR). Aceasta reunea mai multe discipline: sporturi atletice, canotaj
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
și localități deja existente precum Tulcea, Techirghiol, Karamurat. Deși Dobrogea a fost intens colonizată cu români după 1878, în fapt, existau câteva sate românești în munții Măcinului, în jurul gurilor Dunării și pe malul drept al Dunării (Vlahii, Floriile, Aliman, Dunăreni consemnate de Ion Ionescu de la Brad în lucrarea sa "Excursion agricole dans la plaine de la Dobroudja"). Băștinașii etnici români dobrogeni purtau tradițional numele de "dicieni", despre care Vasile Pârvan și George Vâlsan presupuneau că se trage de la cetatea Vicina menționată în
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
că Eminescu s-a născut la Soleni, un sat din Moldova. Într-un registru al membrilor Junimii Eminescu însuși a notat ca loc al nașterii Botoșani, iar ca dată a trecut 20 decembrie 1849. În registrul școlii primare a fost consemnată data de 6 decembrie 1850, iar în documentele gimnaziului din Cernăuți este trecută data de 14 decembrie 1849. Sora poetului, Aglae Drogli, într-o scrisoare către Titu Maiorescu susținea ca dată a nașterii 20 decembrie 1849, iar loc al nașterii
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
1848 și ca localitate Dumbrăvenii, iar mai târziu a susținut că a găsit o psaltire veche unde tatăl poetului notase: Totuși, data și locul nașterii lui Mihai Eminescu au fost acceptate la 15 ianuarie 1850, în Botoșani, precum a fost consemnat în registrul de nașteri și botez în arhiva bisericii Uspenia (Domnească) din Botoșani; în acest dosar data nașterii este trecută ca „15 ghenarie 1850”, iar a botezului la data de 21 în aceeași lună a aceluiași an. Poetul a fost
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
locuitori. Zona metropolitană, care include și 11 comune învecinate, avea în anul 2002 populația de 249.746 locuitori, dintre care 68.2% români, 28.7% maghiari ș.a. În perioada interbelică 20,6% din populația orașului era alcătuită din evrei, fiind consemnate de asemenea comunități de germani, slovaci, ucraineni etc. (vezi "județul Bihor interbelic"). Stațiunile balneare Băile Felix și Băile 1 mai se află la o distanță de 8 km, respectiv 4 km de oraș. Pe lângă apele termale recunoscute pe plan internațional
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
Oradea în limba română - cert atestată - figurează ca fiind tipărită în 'Urbea Mare'. Este vorba de volumul "Biografiile celor vestiți români și române", din 1859, de preotul Ioan Munteanu. Cea mai veche hartă în care orașele transilvane au nume românești consemnează "Varadia Mare", nu "Oradea Mare", Varadia fiind un nume de localitate mai comun, existent și în alte regiuni (vide supra). Atât "Urbea Mare" cât și "Varadia Mare" reprezintă adaptarea denumirii maghiare "Nagy-Varád" ("Nagyvárad"). Stemele orășenești sunt printre însemnele heraldice românești
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
sunt blânde, iar verile tind să se răcească, deși temperaturile pot depăși 30° C (86° F) pentru perioade prelungite. În zonele estice, clima este mai mult continentală; iernile pot fi foarte reci, verile pot fi foarte calde, iar adesea sunt consemnate perioade de secetă. Germania centrală și de sud sunt regiuni de tranziție, care variază de la o temperatură moderat oceanică la continentală, iar temperaturi pot depăși 30°C (86°F) pe timp de vară. Din punct de vedere fitogeografic, Germania este
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
aflat și istoricul ardelean David Prodan). Primul voievod (dux) atestat al Transilvaniei a fost Gelu . A fost urmat la conducere de Tuhutum, care a inițiat la începutul secolului X o invazie dinspre vest. Pacea dintre români și maghiari a fost consemnată la Esculeu (Așchileu). După Gelu, Transilvania a fost condusă de Tuhutum, urmat de Horca și Iula (Geula sau Gyula) conform Gestei. Există date despre un voievodat transilvănean cu centrul la Alba Iulia, condus de Iula (Geula sau Gyula). Acesta a
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]