51,621 matches
-
3-lea jucător de tenis care se alătură lui Rado, după și . În urmă înțelegerii Radwanska trebuie să poarte ceasul , făcut din ceramică albă, descris de Rado că un ‘ceas sportiv și elegant, o potrivire perfectă pentru jucătoarea cunoscută pentru stilul ei de joc de pe teren și aparițiile ei încântătoare din afara terenului’. Radwańska are de asemenea un parteneriat cu . Ca urmare a acestei sponsorizări, logo-ul Lexus apare pe echipamentul de joc al Agnieszkăi la toate -urile, -urile și în anumite
Agnieszka Radwańska () [Corola-website/Science/333083_a_334412]
-
Manstein nu a menționat contribuția lui Guderian și a pus accentul pe mișcarea clasică de învăluire spre nord, atacul blindatelor fiind limitat la acțiunea a câtorva divizii de tancuri, care protejau flancul stâng al „loviturii de seceră”, acționând întrucâtva în stilul acțiunilor strategice clasice de recunoaștere ale cavaleriei. Aceste modificări și nemenționarea lui Guderian nu reflectau o modificare a concepției sale generale, ci ele au fost făcute pentru ca să fie acceptate, în ciuda caracterului radical și original, de către generalii conservatori, care ar fi
Planul Manstein () [Corola-website/Science/333106_a_334435]
-
franceză: [kɛʁtɛs]; n. 2 iulie 1894 - d. 28 septembrie 1985), născut Kertész Andor, a fost un fotograf de origine maghiară, cunoscut pentru contribuțiile sale inovatoare la compoziția fotografică și eseul foto. În primii ani ai carierei sale, unghiurile camerei și stilul, atunci-neortodoxe au împiedicat activitatea sa să obțină o recunoaștere mai largă. Kertész nu a simțit că a câștigat recunoașterea la nivel mondial pe care ar fi meritat-o. Astăzi, el este considerat una dintre figurile marcante ale fotojurnalismului. Așteptat de
André Kertész () [Corola-website/Science/333125_a_334454]
-
World. El este descris astfel: "Înconjurat de o parcare proprie luxuriantă, Quisisana este o adevărată oază de relaxare. Terase cu vedere la mare și spre grădini, și spațiile de cazare tradiționale, mobilate elegant - unele cu jacuzzi - sunt expresia perfectă a stilului Dolce Vita din Capri, celebru în Italia și în toată lumea. Staruri de cinema, membri ai caselor regale, politicieni și șefi de stat au ales cu toții Quisisana pentru a-și petrece vacanțele pe insula Capri, confirmând acest hotel ca pe unul
Grand Hotel Quisisana () [Corola-website/Science/333151_a_334480]
-
din provincia Ningxia precum și împotriva dinastiei birmaneze Taungoo, luptă care s-a desfășurat în același timp cu războiul Imjin. Conflictele cu pirații Wokou care au avut loc în urmă cu câteva zeci de ani au conferit o experiență semnificativă față de stilul de luptă japonez. În Japonia fusese încheiată perioada conflictelor interne iar Toyotomi începuse procesul de unificare. Japonia a lansat primul său atac în Coreea sub pretextul că acesta nu a permis soldaților japonezi să traverseze peninsula pentru a se confrunta
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Sorbona. Acolo a fost decorat cu cele mai înalte distincții ale statului francez.<nowiki> </nowiki> este cunoscut în psihologie în special pentru cercetările avute despre influența minorităților asupra majorităților. Pentru asta, cel mai important este comportamentul minorității.Moscovici diferențiază urmatoarele stiluri comportamentale ale minorității: investiția (intervenție și sacrificiu personal pentru țelurile minorității), automonie (comportament înglobând independență, hotărâre, obiectivitate), consistență (încredere în sine, hotărâre de nestrămutat), rigiditate și corectitudine. Aceste comportamente nu trebuie arătate simultan în permanență sau în cea mai pură
Serge Moscovici () [Corola-website/Science/333224_a_334553]
-
pic”, este realizat în colaborare cu Cabron. Piesă este recomandată și radiourile din România: "„Chiar este o piesă frumoasă pe care credem că ar trebui să o ascultați... mai ales în doi!”". De-a lungul carierei, Jazzy Jo a abordat stiluri muzicale diverse, dar stilul care o definește pe artistă este pop cu influențe de jazz, swing, R’n’B sau funk. În plus, este adeptă sesiunilor live, întregul proiect muzical Jazzy Jo fiind orientat către live-act-uri, cu instrumente live și
Jazzy Jo () [Corola-website/Science/333221_a_334550]
-
colaborare cu Cabron. Piesă este recomandată și radiourile din România: "„Chiar este o piesă frumoasă pe care credem că ar trebui să o ascultați... mai ales în doi!”". De-a lungul carierei, Jazzy Jo a abordat stiluri muzicale diverse, dar stilul care o definește pe artistă este pop cu influențe de jazz, swing, R’n’B sau funk. În plus, este adeptă sesiunilor live, întregul proiect muzical Jazzy Jo fiind orientat către live-act-uri, cu instrumente live și improvizații. Admira și studiază
Jazzy Jo () [Corola-website/Science/333221_a_334550]
-
Atisha, Jokhang a devenit cea mai importantă mănăstire din Lhasa și una dintre cele mai importante din Tibet. De-a lungul timpului, s-a extins pe o suprafață de 2.500 de metri pătrați și a fost construit combinând trei stiluri diferite: tibetan, indian de tip "vihara " și chinezesc al dinastiei Tang. El a fost un important loc de pelerinaj al Tibetului medieval, dar a fost devastat în secolul al XIII-lea de invadatorii mongoli. În 1966, Gărzile Roși ale Chinei
Templul Jokhang () [Corola-website/Science/333245_a_334574]
-
psihologiei personajelor. Autorul evidențiază rezistența vechilor obiceiuri burgheze în epoca nouă instaurată după Revoluție, tema sa favorită fiind conflictul între vechi și nou în perioada Revoluției Sovietice. În opinia criticului Gleb Struve, proza scurtă a lui Fedin este influențată de stilul literar propriu lui Cehov și Bunin, dar este mai dramatică decât cea a maeștrilor săi. "Orașe și ani" este primul roman publicat de Fedin, iar personajul principal Andrei Starțov este din multe puncte de vedere un alter ego al autorului
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
și artă. "Orașe și ani" este considerat a fi „una dintre cărțile cele mai nostalgice, cele mai pline de atmosferă dintre cele apărute în anii 1920-1935”. Criticii literari au evidențiat calitățile multiple ale romanului: tratarea unor teme vaste într-un stil tolstoian, interesul pentru problemele intelectualilor, eleganța de expresie tipică literaturii ruse din secolul al XIX-lea și folosirea unui ton „occidental”, precum și slăbiciunile acestuia: acțiunea improbabilă, personaje implauzibile (în special Kurt Wann și markgraful) și concluzia tezistă. Unele personaje sunt
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
Lunț, pălăvrăgeala batjocoritoare a lui Zoșcenko, proza picantă și provincial-exotică a lui Ivanov și chiar și cea gotică a foarte tânărului Kaverin; aici întâlnim epica revoluționară, romanul misterios și dezbaterile filozofice, precum și o pasiune teribilă, trădare și câteva prezentări în stil isteric». Profesorul rus de literatură comparată Mark Slonim considera, în studiul "Modern Russian Literature: From Chekhov to the Present Time" (Oxford University Press, New York, 1953), că "Orașe și ani" este „primul roman major al perioadei sovietice”, în care scriitorul Konstantin
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Tărpiu; comuna Dumitra. În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 33239.02. Ansamblul este format din următoarele monumente: Biserica din Tărpiu este un monument caracteristic tranziției de la stilul gotic la cel din Renaștere. Construcția bisericii de către sași se plasează între sfârșitul secolului al XIII-lea și primele decenii ale secolului al XVI-lea, ca biserică-hală, fără turnul vestic. Biserica a fost fortificată cu un zid de incintă, având
Biserica Evanghelică-Lutherană din Tărpiu () [Corola-website/Science/333271_a_334600]
-
grabă la partea bună și miloasă, dar narațiunea lui se termină cu murmurul său. Narațiunea trece la un punct de vedere exprimat la persoana a III-a pentru linia de final: "Un pumn de sare îi umplu gura sclavului flecar". Stilul folosit de Camus în "Renegatul" este reprezentativ pentru naratorul fictiv și poate fi uneori dificil de descifrat. Povestirea este scrisă dintr-o perspectivă la persoană I, iar, la fel ca și naratorul, limbajul este confuz, incoerent și dezorganizat; lăsând cititorul
Renegatul sau un spirit confuz () [Corola-website/Science/333259_a_334588]
-
Zapata sau Palatul Zapata este un palat monumental din Napoli, situat în Piazza Trieste e Trento. A fost construit în secolul al XVII-lea de către cardinalul spaniol Antonio Zapata y Cisneros (vicerege de Neapole) și renovat de către Carlo Vanvitelli în stil neoclasic la dorința medicului Domenico Cotugno. El a servit ca sediu al puterii viceregale în timpul lucrărilor de reconstrucție ale actualului Palat Regal din Napoli. Mai târziu a fost cumpărat de baronul Girolamo Sarnelli, prieten apropiat al cardinalului Zapata. La 12
Palatul Zapata din Napoli () [Corola-website/Science/333313_a_334642]
-
noștri care văd în orice, chiar și în frumusețea însăși, ceva urât). Aștept cu interes să citesc întreaga carte. Alex Ștefănescu, www.alexstefanescu.ro, 16 decembrie 2012 Cristian Meleșteu practică o proză solid ancorată în calitățile de narator ale autorului, stilul jucînd fără nici o urmă de îndoială locul decisiv. În toate cele trei texte avem o povestire centrată asupra unui personaj, narată fie la persoana întâi, cum este cazul microromanului care dă și titlul volumului, fie dintr-o perspectivă extrem de apropiată
Cristian Meleșteu () [Corola-website/Science/333304_a_334633]
-
a devenit dominată de perspectivism filosofic și relativism moral. Creștinii liberali pot avea un comun unele credințe cu creștinismul catolic, cel ortodox sau chiar cel fundamentalist. Teologia creștină liberală a fost evidentă în critica biblică a secolelor XIX și XX. Stilul hermeneuticii scripturale (interpretarea Bibliei) din cadrul teologiei liberale este adesea caracterizat drept nepropozițional. Asta înseamnă că Biblia nu este considerată drept o colecție de afirmații obiective, ci drept o antologie care documentează credințele și emoțiile autorilor săi cu privire la Dumnezeu "în momentul
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
al IV-lea cu Maria Carolina și în 1778 este reproiectat de Boccascena. În 1797, Domenico Chelli realizează o restaurare a decorațiunilor sălii. În 1809, Joachim Murat îl însărcinează pe arhitectul toscan Antonio Niccolini cu proiectarea noii fațade principale în stil neoclasic. După un incendiu care îl distruge în noaptea de 13 februarie 1816, el a fost reconstruit de către același arhitect. Nouă sală a fost inaugurată la 12 ianuarie 1817 cu cântată "Îl sogno di Partenope" de Giovanni Simone Mayr, deja
Teatrul San Carlo din Napoli () [Corola-website/Science/333321_a_334650]
-
pentru Piazza del Duomo, dar că Niccolo Bozzuto, un ofițer în serviciul lui Alfonso, a cărui casă trebuia să fie demolată pentru a face loc monumentului, l-a convins pe rege să modifice locul arcului către Castel Nuovo. Construcția în stil renascentist își însușește elemente din arcurile de triumf romane, dar nu are sobrietate și este încrustată cu o ornamentație abundentă cu ghirlande, harpii, ghirlande și putti. Structura nu este un arc adevărat, ci o decorațiune aplicată pe fosta intrare în
Castel Nuovo () [Corola-website/Science/333330_a_334659]
-
al provinciile napoletane, generalul Enrico Morozzo Della Rocca. Astăzi, palatul este reședința comandantului general al forțelor armate din sudul Italiei. Palatul Salerno a găzduit, de asemenea, "cafeneaua turcească", o celebră adunare literară și artistică. Palatul are o fațadă realizată în stil neoclasic asemănătoare cu cea a palatului de vizavi, "Palazzo della Foresteria", actualmente sediul prefecturii. Aripa marginală a clădirii poartă încă numele de "Palazzo Croce", un nume derivat din prezența Bisericii "Santa Croce di Palazzo".
Palatul Salerno din Napoli () [Corola-website/Science/333332_a_334661]
-
său rural. De la începutul secolului al XX-lea zona a experimentat o creștere dramatică în ceea ce privește locuințele rezidențiale. În această perioadă, au fost construite numeroase locuințe în jurul Villei Floridiana, a Castelului Sant'Elmo și a conventului Sân Martino, inclusiv vile în stil Art Nouveau târziu și case mari pentru clasa de mijloc superioară. Cu toate acestea, există încă clădiri istorice în apropierea monumentele menționate mai-sus cum ar fi Villa del Pontano și o cladire veche a biroului vamal al Bourbon. Ambele sunt
Vomero () [Corola-website/Science/333334_a_334663]
-
contamineze de un farmec de bâlci caragialian. Nu întâmplător, pe coperta a patra a cărții, se pot citi comentarii precum acestea: Aici autorul vădește un simț al umorului excepțional; dincolo lucrurile sunt fără urmă de umor, la modul sacerdotal; aici stilul e abrupt, nervos; dincolo frază e amplă, poematica etc. Dacă deschizi cartea la întâmplare, hotărât să citești o pagină, dar numai una, rămâi cu impresia că ai dat peste un scriitor excelent» (Lucian Raicu)". (Irina Petraș, "Cazul unui scriitor de
Emilian Bălănoiu () [Corola-website/Science/333333_a_334662]
-
(în ) este situată pe insula Giudecca din orașul italian Veneția. Biserica Sf. Eufemia a fost construită în secolul al IX-lea, în stil venețian-bizantin. A suferit mai multe restaurări; ultima intervenție, datând din secolul al XVII-lea, a modificat în mod semnificativ fațada și interiorul, unde a fost aplicat stuc atât în nava centrală, cât și pe bolta tavanului. Plafonul, pictat în frescă
Biserica Sfânta Eufemia din Veneția () [Corola-website/Science/333364_a_334693]
-
A suferit mai multe restaurări; ultima intervenție, datând din secolul al XVII-lea, a modificat în mod semnificativ fațada și interiorul, unde a fost aplicat stuc atât în nava centrală, cât și pe bolta tavanului. Plafonul, pictat în frescă în stil Tiepolo, prezintă mai multe episoade din viața Sfintei Eufemia. Merită menționat grupul sculptural aflat în ultimul altar din partea stângă a navei, realizat de Gianmaria Morleiter (marmură, secolul al XVIII-lea), format din Sfânta Fecioară Maria cu Isus pe genunchi. În
Biserica Sfânta Eufemia din Veneția () [Corola-website/Science/333364_a_334693]
-
1575-1576, documentele arată achiziții importante de materiale de construcții, probabil destinate bisericii. Pe această bază, ipoteze recente sugerează un posibil proiect al lui Palladio, conceput pe la mijlocul anilor 1570, dar nici fațada și nici interiorul bisericii nu prezintă trăsăturile caracteristice ale stilului arhitectului vicentin. Poate să fie vorba, de asemenea, de o realizare extrem de neîndemânatică și nefidelă. Edificiul institutului, în formă de potcoavă, înconjoară biserica, având o curte în spațiul exterior din spatele absidei. O cornișă împarte orizontal fațada bisericii în două niveluri
Le Zitelle () [Corola-website/Science/333371_a_334700]