51,283 matches
-
devenit, însă, o compoziție polifonică liberă, formată din mai multe secțiuni, determinate de frazele textuale, fiecare având un sens muzical împlinit, de sine stătător. Fiecare secțiune era formată din mici episoade imitative, construite pe o idee tematică ce migra printre voci. Frazele melodice se identificau cu cele textuale și se întrepătrundeau una cu cealaltă. Arta polifonică a fost folosită și pentru imnele liturgice, realizate sub forma motetului polifonic imitativ sau sub forma izoritmică, sau prin strofe alternate cu cântul gregorian, imitându
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în limba populară, în afara liturgiei. Am văzut deja cum s-a născut lauda populară monodică. Odată cu dezvoltarea polifoniei, lauda a fost reînnoită total din punct de vedere stilistic. La începutul lui Quattrocento, o găsim deja cântată la 3 sau 4 voci în confraternitățile și agregațiunile religioase, tot mai numeroase, la care s-au adăugat și poeții de curte cu compozițiile de texte spirituale, în special la Florența, la curtea conților din familia De Medici. Aceste noi texte spirituale erau aplicate unor
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în măsură să citească muzica, se scria la subsolul textului spiritual : „cantasi come ...“ (să se cânte precum ...), și urma titlul cântecului profan, cunoscut de toți. În general, construcția laudei preferă o desfășurare silabică și omofonică, cu o ușoară predominanță a vocii superioare; vocile inferioare sunt concepute ca o susținere armonică; există o corespondență naturală între frazarea melodică și cea textuală, cu momente cadențiale clare; numărul vocilor variază de la trei la patru având un ambitus accesibil. Așadar, aceste compoziții erau adresate cantorilor
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
să citească muzica, se scria la subsolul textului spiritual : „cantasi come ...“ (să se cânte precum ...), și urma titlul cântecului profan, cunoscut de toți. În general, construcția laudei preferă o desfășurare silabică și omofonică, cu o ușoară predominanță a vocii superioare; vocile inferioare sunt concepute ca o susținere armonică; există o corespondență naturală între frazarea melodică și cea textuală, cu momente cadențiale clare; numărul vocilor variază de la trei la patru având un ambitus accesibil. Așadar, aceste compoziții erau adresate cantorilor și instrumentiștilor
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
În general, construcția laudei preferă o desfășurare silabică și omofonică, cu o ușoară predominanță a vocii superioare; vocile inferioare sunt concepute ca o susținere armonică; există o corespondență naturală între frazarea melodică și cea textuală, cu momente cadențiale clare; numărul vocilor variază de la trei la patru având un ambitus accesibil. Așadar, aceste compoziții erau adresate cantorilor și instrumentiștilor neprofesioniști, ele nepresupunând abilități deosebite. 4.6 Muzica sacră și Conciliul din Trento Conciliul din Trento a avut loc între anii 1545 și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
ritm și cu valori lungi de notă; - obișnuința de a compune mise și motete pe tema melodiei unui cântec profan (parodia), cu valori de notă dilatate și de nerecunoscut în audiție; - folosirea exagerată a tehnicii contrapunctice și prezența numeroasă a vocilor întrepătrunse în polifonie, împiedicând și îngreunând astfel inteligibilitatea textului liturgic; - inserarea unor fragmente muzicale (motete) în cadrul ceremoniilor, fără a se respecta natura acestora, ori pentru că nu erau bine alese, ori datorită virtuozismului execuției, ori pentru că erau excesiv de lungi; - interpolarea textelor
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Textele originale erau astfel fragmentate și modificate. Nu a fost uitată (moștenire medievală) nici practica de a face auzită simultan (vechiul motet) două sau mai multe texte diferite și opuse între ele (politextualitatea). Într-una din misele lui Morales, o voce cânta Ave Maria iar celelalte cântau cuvintele din Kyrie, Gloria și Credo... Obrecht introducea [în misă] antifonele de la Crăciun ... Tinctoris introducea fragmente din Te Deum ... Există chiar și motete de-ale lui Festa [Costanzo, considerat fondatorul Școlii romane], Mouton, Josquin
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cuvintele din Kyrie, Gloria și Credo... Obrecht introducea [în misă] antifonele de la Crăciun ... Tinctoris introducea fragmente din Te Deum ... Există chiar și motete de-ale lui Festa [Costanzo, considerat fondatorul Școlii romane], Mouton, Josquin Des Pres, Gombert, Loyset, la patru voci, fiecare cântând un text diferit. Referitor la instrumente, nicio autorizație din partea bisericii nu a legitimat vreodată folosirea lor în liturgie. Dimpotrivă, tradiția autentică admitea doar cântecele pur textuale cântate de vocea umană. Numai orga, cu timpul, a reușit să se
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
romane], Mouton, Josquin Des Pres, Gombert, Loyset, la patru voci, fiecare cântând un text diferit. Referitor la instrumente, nicio autorizație din partea bisericii nu a legitimat vreodată folosirea lor în liturgie. Dimpotrivă, tradiția autentică admitea doar cântecele pur textuale cântate de vocea umană. Numai orga, cu timpul, a reușit să se facă acceptată, după ce s-a purificat de orice amintire păgână. Cu toate acestea, instrumente de tot felul au invadat pretutindeni riturile. Umanistul și teologul Erasmus din Rotterdam (1466-1536) descrie foarte bine
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
toate acestea, instrumente de tot felul au invadat pretutindeni riturile. Umanistul și teologul Erasmus din Rotterdam (1466-1536) descrie foarte bine această situație: Am introdus în biserici o muzică de teatru, complexă ... Corni, trombe și cornete se pun la întrecere cu vocile. Se ascultă melodii de dragoste și imorale care ar trebui să însoțească numai dansurile femeilor curtezane și a bufonilor. Lumea aleargă la biserică de parcă ar merge la teatru, numai pentru plăcerea senzuală a auzului. Acestea și alte abuzuri nu erau
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
lipsei de respect față de „cuvânt”: textul era înăbușit de instrumente și sufocat de amestecul unor polifonii complicate. În zilele noastre - afirma cardinalul Bernardino Cirillo în anul 1549 -, scriitura imitativă a ajuns la un nivel atât de înalt, încât, în timp ce o voce spune „Sanctus”, o altă voce pronunță „Sabaoth” iar altă voce, „Gloria tua”, obținându-se un produs sonor bâlbâit și deranjant ... Trebuie să înlăturăm, deci, din biserică aceste modalități corupte și să introducem acea muzică ce mișcă spiritul spre pietate și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
textul era înăbușit de instrumente și sufocat de amestecul unor polifonii complicate. În zilele noastre - afirma cardinalul Bernardino Cirillo în anul 1549 -, scriitura imitativă a ajuns la un nivel atât de înalt, încât, în timp ce o voce spune „Sanctus”, o altă voce pronunță „Sabaoth” iar altă voce, „Gloria tua”, obținându-se un produs sonor bâlbâit și deranjant ... Trebuie să înlăturăm, deci, din biserică aceste modalități corupte și să introducem acea muzică ce mișcă spiritul spre pietate și devoțiune. În fața acestei situații, părinții
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și sufocat de amestecul unor polifonii complicate. În zilele noastre - afirma cardinalul Bernardino Cirillo în anul 1549 -, scriitura imitativă a ajuns la un nivel atât de înalt, încât, în timp ce o voce spune „Sanctus”, o altă voce pronunță „Sabaoth” iar altă voce, „Gloria tua”, obținându-se un produs sonor bâlbâit și deranjant ... Trebuie să înlăturăm, deci, din biserică aceste modalități corupte și să introducem acea muzică ce mișcă spiritul spre pietate și devoțiune. În fața acestei situații, părinții conciliari, preocupați mai mult de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
episcopul cardinal Boromeu l-a obligat în mod explicit pe capelmaistrul său, Vincenzo Ruffo, să compună o misă de acest tip; muzicianul s-a conformat acestor exigențe și în compunerea următoarelor mise. De fapt, în introducerea culegerii Messe a cinque voci (Mise la cinci voci), publicată în anul 1574, Vincenzo Ruffo afirmă că lucrările sale au fost „compuse conform reformei conciliului tridentin”. Franciscanul Costanzo Porta, maestrul catedralei din Ravenna, în Missarum liber primus, publicat în anul 1578, spune aceleași lucruri. Însuși
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a obligat în mod explicit pe capelmaistrul său, Vincenzo Ruffo, să compună o misă de acest tip; muzicianul s-a conformat acestor exigențe și în compunerea următoarelor mise. De fapt, în introducerea culegerii Messe a cinque voci (Mise la cinci voci), publicată în anul 1574, Vincenzo Ruffo afirmă că lucrările sale au fost „compuse conform reformei conciliului tridentin”. Franciscanul Costanzo Porta, maestrul catedralei din Ravenna, în Missarum liber primus, publicat în anul 1578, spune aceleași lucruri. Însuși Palestrina, într-o scrisoare
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
lui Palestrina în scriitura contrapunctică a fost dintotdeauna un obiect de mare admirație. Față de anumiți contemporani ai săi, Palestrina apare puțin înclinat în a conferi cuvintelor o profunzime expresivă prin intermediul modulațiilor armonice sau a disonanțelor, tratând în egală măsură toate vocile cu aceeași importanță. În linii mari, putem să spunem că muzica lui Palestrina se impune, în primul rând, prin distanțarea sa, prin impersonalitatea sa și, într-un anumit sens, prin atemporalitatea sa; surprinde nu atât prin ceea ce spune, cât prin
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
conviețuirea unor stiluri diferite. Muzica din Seicento se adresa acelorași texte din secolele precedente: din Ordinarium, Proprium, Psalmi, Imne și Antifone. Noile resurse stilistice ale muzicii secolului al XVII-lea pot fi sintetizate astfel: - tendința spre monumental, realizată de totalitatea vocilor în cor, de vocile soliste și de grupurile instrumentale, trăsături ce caracterizează așa-zisul stile concertato; - tendința prezenței mai multor coruri (policoralitate), obținându-se astfel o polifonie de tip coral, scriitura, în general, fiind de tip omofonic; - evidențierea vocilor umane
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Muzica din Seicento se adresa acelorași texte din secolele precedente: din Ordinarium, Proprium, Psalmi, Imne și Antifone. Noile resurse stilistice ale muzicii secolului al XVII-lea pot fi sintetizate astfel: - tendința spre monumental, realizată de totalitatea vocilor în cor, de vocile soliste și de grupurile instrumentale, trăsături ce caracterizează așa-zisul stile concertato; - tendința prezenței mai multor coruri (policoralitate), obținându-se astfel o polifonie de tip coral, scriitura, în general, fiind de tip omofonic; - evidențierea vocilor umane solistice, căutându-se în
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
totalitatea vocilor în cor, de vocile soliste și de grupurile instrumentale, trăsături ce caracterizează așa-zisul stile concertato; - tendința prezenței mai multor coruri (policoralitate), obținându-se astfel o polifonie de tip coral, scriitura, în general, fiind de tip omofonic; - evidențierea vocilor umane solistice, căutându-se în special efecte vocale care să fie în sintonie cu textul și cu sentimentele exprimate de acesta sau cu sentimentele care se doreau a fi exprimate (afectele); - influența considerabilă a stilului teatral și a celui melodramatic
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
mai acceptată și reglementată. Aproape fiecare biserică era mândră de a poseda o orgă, ajunsă acum la un nivel tehnic ridicat; aceasta, prin sunetul său impunător, părea să strige victoria credinței asupra ultimelor erezii din sfera protestantă și să invite vocile umane să se asocieze cu ea. S-a născut, astfel, o literatură organistică de mare valoare, avându-l în frunte pe Frescobaldi, cu celebrele sale „comentarii” organistice. Acum, în Baroc, și celelalte instrumente ocupă un spațiu tot mai relevant, și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în frunte pe Frescobaldi, cu celebrele sale „comentarii” organistice. Acum, în Baroc, și celelalte instrumente ocupă un spațiu tot mai relevant, și nu neapărat cu rolul de a acompania. Muzica instrumentală, uneori, suplinind cel de-al doilea cor, dialoga cu vocile, creându-se un amalgam timbral cu efecte sonore originale și fascinante. Alteori, compozițiile exclusiv instrumentale înlocuiau în totalitate cântul antifonelor din Proprium sau al altor părți liturgice. Muzica a obținut astfel un rol principal și domina asupra ritului cultual propriu-zis
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cel mai vast și mai bine reușit, a fost cel al franciscanului Ludovico Grossi da Viadana (1560-1627), care a realizat colecția de motete în noul stil concertant pentru întreg anul liturgic, intitulat Cento concerti ecclesiastici (Veneția, 1602). Melodiile sunt încredințate vocilor individuale sau unor mici grupuri vocale, cu acompaniament de bas continuu. Acest gen de muzică s-a răspândit și a avut succes pe toată durata secolului al XVII-lea, îndeosebi în capelele muzicale minore și în bisericile care nu dispuneau
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
o misă solemnă in canto. Când am intrat în biserică, mai întâi am crezut că mă aflu la operă. Într-un cuvânt, aici se găsea reunit tot ceea ce face parte din teatru: entrée, simfonii, minuete, rigaudons, arii pentru o singură voce, duete, coruri, acompaniamente de tamburi, trompete, corni, oboaie, viori, flaute. O adevărată capodoperă a mondenității. Și astfel de mărturii sunt foarte multe. 5.4 Enciclica „Annus qui”, de Benedict al XIV-lea Pe parcursul secolului al XVIII-lea, abuzurile s-au
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
În mod evident, s-au înmulțit și protestele, în special în sinoadele locale și cele ale unor personalități culturale, cum ar fi franciscanul G.B. Martini în Storia della musica (1757) și în Esemplare o sia Saggio ... di Contrappunto (1774). Însă vocea oficială cea mai autoritară a fost aceea a Papei Benedict al XIV-lea. În apropierea anului jubiliar 1750, preocupat de situația liturgică a principalelor bazilici romane în care răsuna o muzică profană, și pentru a nu-i scandaliza pe pelerinii
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
din Brașov. Din 1930 până în 1937 va colabora la „Gândirea” și, fără consecvență, la „Cristalul”, „Luceafărul literar”, „Flori de crâng”, „Raza literară”, „Freamătul vremii”, „Sepia”, „Bobi”, „Discobolul”, „Litere”, „Viața literară”, „Herald”, „Frize” (Brașov), „Luceafărul literar și critic”, „Sfarmă-Piatră”, „Azi”, „Îndreptar”, „Vocea Buzăului”. În 1931, sub pseudonimul Sandu Viroagă și în colaborare cu Nicolae Mihăescu, scoate placheta Îngerii pământului. Nichifor Crainic îi oferă un post de corector (1932-1933) la „Calendarul”, ziarul pe care îl conducea; a lucrat apoi în redacția „Universului literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]