51,306 matches
-
Între 1921 și 1939 populația statului a crescut de la 27,2 de milioane la 35,1 de milioane. Astăzi, minoritățile naționale și etnice reprezintă doar 3% din întreaga populație a statului. După Al Doilea Război Mondial în Polonia a fost consemnată o creștere demografică incredibilă. În ani '50 ai secolului XX s-au născut 500.000 de oameni pe an (ceea ce era egal cu populația contemporană a Cracoviei). După aceasta au mai fost două valuri de creștere demografică: la începutul anilor
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
În a jertfelnicului mărire Întru veșnică pomenire Scriitor Dascălu Dumitru, an 1859.” Iată aici dovada existenței unui locaș de cult îngropat și actul nașterii unuia nou în care slujim astăzi, sau poate al unui înaintaș al acestuia. Lucrările de specialitate consemnează că biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost construită pe locul unde se vede astăzi, între anii 1840-1852. În decursul timpului ea a mai suferit câteva transformări majore. Planul bisericii este de tip bazilical, cu turle pe naos și
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
în care s-a născut, biserica zidită la jumătatea secolului al XIX-lea suferă unele transformări în prima jumătate a secolului al XX-lea. Astfel, într-o primă fază, după cum vedem în unele imagini din acea vreme și din mărturiile consemnate în Condica acestei biserici, portalul de la intrarea principală a fost înlocuit cu un portic mai mare ce se vede și astăzi. S-a continuat cu schimbarea acoperișului și a celor două turle vechi din lemn cu unele din beton armat
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
de-a lungul domniei lui Mircea cel Bătrân. Doar la sfârșitul secolului al XV-lea se poate vorbi de Gorj ca județ. Prima unitate administrativ-teritorială atestată documentar pe actualul teritoriu al județului a fost județul Jaleș. Din aceeași dată sunt consemnate și localitățile Tismana și Dabaceni, ultima fiind fosta reședință a Gorjului. De pe aceste meleaguri se declanșează mișcarea de la 1821 care a reprezentat în istoria Principatelor Române sfârșitul vechiului regim feudal și începutul epocii moderne. Acest proces de renaștere națională în
Județul Gorj () [Corola-website/Science/296660_a_297989]
-
viață culturală a județului se manifestă în ultimele decenii ale secolului XIX. Astfel, în 1875 este atestată existența primei trupe profesioniste de teatru, devenită în 1880 Teatrul Român din Târgu Jiu, iar în 1877, în planul urbanistic al localității este consemnat Teatrul Milescu, a cincea clădire de gen din țară la vremea aceea. Un grup de intelectuali depune eforturi pentru înființarea unor instituții de educatie și cultură. Apar astfel, succesiv, Muzeul Goratestată (16 iulie 1894), societatea filarmonică „Lira Goratestată”, se tipăresc
Județul Gorj () [Corola-website/Science/296660_a_297989]
-
Mehedinți și, probabil, i-a împins pe scordisci până la Singidunum, astfel că aceștia au fost înfrânți, dar nu nimiciți total, deoarece "pe aceștia din urmă și i-a făcut aliați." Dar în urma acestei înfrângeri severe scordiscii nu au mai fost consemnați în niciun izvor al lumii antice în cursul secolului I î.Hr. După unirea cu triburile geto-dacice din zona intracarpatică, dispunând de o forță militară de apreciat, depășită doar de cea a Republicii romane, Burebista întreprinde o campanie fulgerătoare împotriva tribului
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
Cristian. În secolele XIV-XV Orăștia a oscilat între statutul de oraș si cel de târg. Ea s-a dezvoltat ca centru politico-administrativ scăunal, dar din pricina numeroaselor năvăliri turcești, a războaielor interne, molimelor, va decădea în starea de târg, cum este consemnată la sfârșitul secolului al XV-lea. Se înregistrează acum abia 159 gospodării față de 334, câte erau în anul 1334. În aceeași perioadă, în funcția de juzi regali ai Orăștiei vor fi numiți mai mulți membri ai familiei Olah, între care
Orăștie () [Corola-website/Science/296883_a_298212]
-
cel următor va funcționa aici o școală reformată al cărei rector va fi, între anii 1667-1669, Mihail Halici, fiul unui nobil român din Caransebeș, un umanist instruit la școli din Anglia și Olanda. La începutul secolului al XVIII-lea sunt consemnate și școlile primare, ortodoxă și greco-catolică, ale românilor. În urma deciziei sinodului de la Alba Iulia din 7 octombrie 1697, biserica românească din Transilvania s-a unit cu Biserica Romei (vezi Biserica Română Unită cu Roma). După numeroase influențe venite mai ales
Orăștie () [Corola-website/Science/296883_a_298212]
-
va distanța, datorită traseului său profesional, de limbajul colocvial încărcat de expresii « jargon » al părinților săi, dar nu se va simți prea confortabil nici cu germana standard, impusă de figuri literare gigantice ca Goethe sau Schiller. Spre exemplu, așa cum va consemna în 1911, chiar și cuvântul "Mutter" ("mamă") i se pare străin și departe de sensul pe care vrea să-l exprime: Franz Kafka va vorbi mai târziu despre două principii antagonice care i-au guvernat familia. Primul este cel patern
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
din Italia la care a asistat alături de Max Brod și fratele acestuia, Otto. În noaptea dintre 22 și 23 septembrie 1912, Kafka scrie, în doar opt ore (între 22:00 și 6:00) povestirea "Verdictul". La sfârșitul acestei munci febrile, consemnează în jurnal: Lucrarea, aflată sub înrâurirea lui Freud, se concentrează asupra conflictului dintre Georg Bendemann și tatăl său. În expozițiune, Georg compune o scrisoare către un amic nefericit, care a eșuat în Rusia încercând să deschidă o afacere. Mai târziu
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
acest motiv, ea apare cititorilor precum un personaj mitologizat de imaginația kafkiană, la fel ca Hermann Kafka în "Scrisoare tatălui". Primul Război Mondial izbunește la 28 iulie 1914, după asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, moștenitorul Imperiului Austro-Ungar, la Sarajevo. Jurnalul scriitorului consemnează cu indiferență și ironie: « Germania a declarat război Rusiei - După amiază, ore de înot. ». Kafka este găsit apt de război, dar poziția sa « indispensabilă » în cadrul companiei de asigurări îi îngăduie să rămână în rezervă. Cumnatul său însă, Josef Pollak, participă
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
în mare măsură evenimentele războiului, fiind mult mai preocupat de literatură. « Sunt prea puțin atins de tot calvarul și mai hotărât ca oricând [să scriu literatură] [...] Voi scrie neapărat în ciuda a tot și a toate, este lupta mea pentru autoconservare » consemnează Kafka la 31 iulie 1914. Pe combatanți îi urăște și le dorește « tot ce-i mai rău, cu pasiune ». Este discutabil însă în ce măsură scriitorul a rămas neafectat de dezastrele care au zguduit întreaga Europă. Știm că, în ciuda repulsiei pentru lumea
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
culminat cu Primăvara de la Praga. După intervenția tancurilor sovietice din 1968, cărțile kafkiene sunt din nou interzise în Cehoslovacia. În 1951, un anume autor ceh, Gustav Janouch, publică la Frankfurt un volum, "Conversații cu Kafka" ("Gespräche mit Kafka") în care consemnează discuții purtate cu scriitorul evreu la începutul anilor 20. Deși Max Brod și Dora Diamant au crezut în autenticitea acestei cărți, unii literați, precum Milan Kundera, o consideră scriere apocrifă. Din paginile sibilico-aforistice ale "Conversațiilor" nu reiese însă un portret
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
în anul 1881, deși pe coperta originală apare anul "1882". Încercând să intre în grațiile "Junimii" și al lui Titu Maiorescu, participă, cu regularitate, la ședințele cenaclului și citește "Noaptea de noiembrie".. Maiorescu l-a aplaudat, dar în jurnalul personal consemnează că nu a fost impresionat de poezie. Dar poezia este lăudată de Bogdan Petriceicu Hașdeu, care deși era antijunimist, se afla în audiență. Deși era un mare admirator al "Bardului de la Mircești", pe parcursul anului 1882, după decernarea Marelui Premiu al
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
studențimii adunate în jurul statuii lui Mihai Viteazul, din Piața Universității. Întreprinde alături de Cincinat Pavelescu, Constantin Castilli și alți discipoli un maraton al bicicliștilor pe ruta București - Brașov, sub privirile amuzate ale bucureștenilor aflați pe Șoseaua Kiseleff. Acest eveniment a fost consemnat de Gala Galaction, mult mai târziu, în 1912, în "Viața românească", cu ocazia unei recenzii volumului de poezii al lui Cincinat Pavelescu. Publică volumul de versuri "Excelsior" în februarie 1895, dedicat lui Grigore M. Sturdza, care după republicările din 1896
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
Richter s-a resimțit violent la Pitești, Biserica Sfântul Nicolae fiind distrusă de intensitatea acestuia. Această biserică a fost reconstruită, cu toate că în 1848 aceasta a mai fost distrusă de un incendiu. Pe baza datelor fiscale din anul 1824, s-a consemnat faptul că în oraș erau 1.011 familii, circa 700 de case și aproximativ 5.000 de locuitori. În anul 1832, pe baza datelor statistice repartizate teritorial, se stabilea numărul caselor de locuit la 773, ele fiind împărțite în 4
Pitești () [Corola-website/Science/296932_a_298261]
-
cauzează și un exod al medicilor, în special către Europa Occidentală. În 2009, existau circa 8600 de locuitori ai Letoniei ce trăiau cu HIV/SIDA, reprezentând o rată de prevalență a HIV la adulți de 0,7%. În 2008 erau consemnate 32.376 de cazuri (1,44%) de alcoolism clinic și de cazuri de dependență de alte substanțe în Letonia. Numărul anual al nașterilor la mia de femei adolescente între 15 și 19 ani a scăzut de la 49,9 în 1990
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
o cristalizare a vieții orășenești. Orașul pomenit ca atare, de un document din anul 1611 dat de Radu Mihnea, este atestat ca organizare municipală, având la conducerea treburilor orășenești un jude și mai mulți pârgari. În secolele XVI-XVII, istoria orașului consemnează unele lupte ale locuitorilor săi cu vecinii, pentru hotărnicirea proprietății Târgu Jiului. Starea economică înfloritoare a unora dintre ei le permitea în timpul domniei lui Neagoe Basarab să-și cumpere noi suprafețe de pământuri. În secolul al XVII-lea Târgu Jiu
Târgu Jiu () [Corola-website/Science/296945_a_298274]
-
de dupa 1830, una singură, biserica „Sfanțul Nicolae”, fiind o geamie musulmană transformată, iar biserică „Adormirea Maicii Domnului” fiind construită deasupra unei biserici subterane care a funcționat în timpul dominației turcești), o capelă catolică și două temple mozaice. Anuarul Socec din 1925 consemnează orașul cu 20.895 de locuitori. În 1950, Giurgiu a primit statut de oraș regional în cadrul regiunii București, el devenind și reședința raionului Giurgiu, subordonat acestei regiuni. Între 1952-1954, regimul comunist, sprijinit de URSS, a construit Podul Giurgiu-Ruse (sau "Podul
Giurgiu () [Corola-website/Science/296944_a_298273]
-
Investiții. Anul următor acordării licențelor avea să aducă o premieră: pe 15 aprilie 1997 apare pe piață brand-ul Connex, primul operator de telecomunicații mobile din România. Cele 135 de zile necesare lansării Connex, de la câștigarea licenței până la apariție, au consemnat la acea dată un record mondial în ceea ce privește viteza de dezvoltare a unei rețele de telecomunicații. După 18 săptămâni, Connex avea deja serviciile lansate în nouă orașe importante: București, Bacău, Brașov, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Galați, Timișoara și Sibiu. În mai puțin
Vodafone România () [Corola-website/Science/298242_a_299571]
-
serviciul GPRS la cartelele reîncărcabile și încheie primul parteneriat cu o bancă, BCR. Cu 4,92 de milioane de clienți, compania pierde în decembrie 2004 poziția de lider de piață în favoarea Orange (fostul Dialog). Cu toate acestea, sfârșitul lui 2004 consemnează un număr de clienți de 12 ori mai mare decât își plănuise inițial MobiFon, cu 8 ani înainte. 2005 marchează lansarea primului serviciu 3G din România de către Connex, cu un an mai devreme decât competiție. Pe lângă serviciul 3G, 2005 avea
Vodafone România () [Corola-website/Science/298242_a_299571]
-
culoare roșie în reclame; ultima etapă a constat în renunțarea definitivă la numele Connex și lansarea oficială a Vodafone România. Aceasta a avut loc pe 26 aprilie 2006, într-un show impresionant de lasere în Piața Revoluției. Ultima etapă a consemnat și modificarea numelui companiei din MobiFon S.A. în Vodafone România S.A. Potrivit unui studiu IRSOP realizat în septembrie 2004, procentul românilor care auziseră de firma Vodafone, înainte de lansarea acestuia pe piață, era de 26%, dintre care doar 18% îl asociau
Vodafone România () [Corola-website/Science/298242_a_299571]
-
de argint din Dauria. O altă categorie de indivizi din sistemul penitenciar siberian al Rusiei presovietice este și aceea a "colonilor consemnați". Acești deținuți erau obligați în exil siberian fără a fi închiși într-o pușcărie, o dată ce ajungeau la locul consemnat în sentință. Doar între 1824 și 1889, mai bine de sapte sute de mii de astfel de condamnați au fost trimiși în Siberia, mulți însoțiți de familiile lor. Deși nu munceau în lanțuri ca ceilalți membrii ai sistemului carceral țarist
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
câteva săptămâni pline de speranță și de generozitate au fost foarte puțin violente în orașe și în mediul rural. Nu a avut loc nicio reprimare oficială sau spontană împotriva vechilor slujitori ai țarului, aceștia din urmă fiind pur și simplu consemnați la reședință; mulți puteau să se retragă liniștiți sau să plece în străinătate. Guvernul provizoriu a abolit pedeapsa cu moartea, a deschis închisorile, a permis întoarcerea exilaților de toate opiniile (inclusiv a lui Lenin), și a proclamat libertățile fundamentale ale
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Conform Ceka, au avut loc 22 de execuții în primele șase luni ale lui 1918, și în ultimele șase luni. Victor Serge estimează că înființarea Ceka, cu procedurile ei secrete, a fost cea mai gravă greșeală a puterii bolșevice. El consemna, însă, și că tânăra republică trăia sub „pericol de moarte” și că teroarea albă precedase teroarea roșie. El spunea că Dzerjnski se temea de excesele Ceka-urilor locale, și că chiar cekiștii au fost de multe ori împușcați pentru ele. , comisar
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]