51,462 matches
-
de norme precise și cu care, de altfel, orphikòs bios avea afinități. Platon (Republica, X, 600 A) Îl pusese explicit ca alternativă la „un mod de viață homeric” care dominase viața privată a grecilor până În epoca lui. Dacă prin acest stil se opunea regimului polisului, al cărui sacrificiu sângeros Îl refuza, pitagorismul năzuia totuși să „reeduce” cetatea, participând câteodată activ chiar la guvernare. Dimpotrivă, orficii rămâneau marginali și pribegi, rupți de viața politică, de la care se sustrăseseră deliberat. Dacă orficii și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
reeduce” cetatea, participând câteodată activ chiar la guvernare. Dimpotrivă, orficii rămâneau marginali și pribegi, rupți de viața politică, de la care se sustrăseseră deliberat. Dacă orficii și pitagoreicii au În comun noțiunea de nemurire a sufletului, refuzul modelelor tradiționale și un stil de viață de tendință ezoterică, aflat În antagonism cu caracterul public al cetății, ei se disting oricum unii de alții printr-o perspectivă cosmologică diversă. Rod al unei speculații abstracte, lumea fizică pitagoreică se năștea din număr, cu soț și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau contemporană a lumii feniciene (căreia i se datorează aspectele „orientale” ale unui cult faimos, cel al Unixe "Uni"-Astartei În sanctuarul de la Pyrgi) este certă, civilizația greacă, În accepțiunea ei cea mai vastă care cuprinde cultura literară și artistică, stilul de viață, tehnologiile productive și militare (și deci formele materiale și culturale ale existenței individuale și sociale), este cea care constituie punctul de referință inevitabil pentru elitele dominante etrusce: acestora din urmă li se datorează selecția operată În vastul patrimoniu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
5, fratrii, efebi și nume grecești, deși locuitorii sunt romani 6. Aici se refugiază (anahorèin) personaje din Roma care s-au angajat În vreun sector cultural sau sunt bătrâni și slăbiți și vor să trăiască liniștiți. Și romanii adoptă acest stil de viață (Ellenikè agogè), găsesc acel loc plăcut și Își stabilesc În el reședința. 3. RELIGIONESTC "3. RELIGIONES" 1. Clasificarea cultelor romanetc "1. Clasificarea cultelor romane" a) Clasificări teritoriale și personale 1. Acțiunile simbolice pe care cetățenii Romei, atât bărbați
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cult pe vase, pe ziduri și În ilustrațiile cărților, pe reliefuri și monede și, În sfârșit, din descrierile literare. Creștinii din Roma au luat din tradiția romană semnele și succesiunea lor, locurile și momentele celebrării cultului, terminologia limbajului cultual și stilul limbajului rugăciunii. Să dăm numai câteva exemple de termeni fundamentali referitori la cult: caerimonia, cultus, fermentum (cf. apophoretum), dies festus, hostia, immolatio, meritum, observatio, offerre, operari, placare, pompa, pontifex, purgatio, religio, ritus, rite, sacerdos, sacramentum, sacrificium, templum, vitium (sine vitio
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1922, p. 195; Kerényi, 1955, pp. 157 sqq.). A murit În anul În care fiul Divinului Iuliusxe "Iulius" și-a luat titlul de Augustus (27 Î.Hr.) și, cu toate că a fost un academician, ca și Cicero, a fost Îngropat „În stilul pitagoreic”, În frunze de mirt, măslin și plop (Pliniu, Naturalis historia, 35, 160). 2. Antiquitates rerum divinarum Opera teologică fundamentală a lui Varro, Antichități religioase, În șaisprezece cărți, a apărut la jumătatea secolului I Î.Hr.; era dedicată lui C.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În același timp vechi, care va ocupa un loc destul de Însemnat În panorama religioasă elenistico-romană. Povestirea, chiar și cu variațiile proprii fiecărei surse, reflectă o matrice unică și, În vivacitatea trăsăturilor ei, se dovedește a fi un document exemplar al „stilului” și al intereselor religioase ale unei epoci. În ea există, Înainte de toate, tema visului revelator, printre cele mai tipice ale religiozității elenistice, activă În nenumăratele culte iatromantice, care, legate de cele mai variate figuri de zei, eroi și profeți taumaturgi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se regăsească În realitățile textuale reprezentate de așa-numiții „mari Yașt” (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 1.1), după cum a demonstrat I. Gershevitsch (1959, pp. 22 sqq.) referitor la imnul către Mithraxe "Mithra" (foarte unitar În ceea ce privește inspirația, limba și stilul); cu toate acestea, nu există nici un dubiu că preoțimea zoroastriană din Iranul oriental, În efortul de a aduce un serviciu noii religii, a Început să absoarbă imediat unele elemente ale religiozității non-zoroastriene considerate, pe drept sau nu, compatibile cu Învățătura
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
numele de la o formulă sacră imediat anterioară, În timp ce următoarele sunt numite după cuvintele lor inițiale. G³th³ constituie nucleul cel mai sfânt și mai venerat din toată Avesta. Ele diferă de majoritatea textelor din culegerea avestică prin limbă, dar și prin stilul complex și tipic pentru o tradiția indo-europeană a poeziei sacre, al cărei sens și natură sunt uneori dificil de Înțeles din cauza artificiilor retorice. Deși dificil, acesta este rolul filologiei gathice, atunci când se găsește În fața unor termeni neatestați În altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Zoroastru", În ciuda opiniilor unor cercetători cu autoritate (J. Darmesteter, M. Molé), chiar contemporani (J. Kellens), cu excepția celei de-a cincea (Yasna 53), a cărei apariție ulterioară este verosimilă. G³th³ sunt caracterizate de o inspirație unitară și sunt compuse Într-un stil original caracteristic, distingându-se clar de celelalte părți din Avesta. În ciuda dificultăților exegetice, acestea sunt, cu siguranță, izvorul cel mai important pentru Înțelegerea sensului general al mesajului lui Zoroastru (Meillet, 1925, p. 13). În limba lor, numită În mod obișnuit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ar fi dualismul sau soarta sufletului după moarte. În acestea se reflectă mai ales tradiția antică a poeziei mantice, având pe alocuri trăsături oarecum ezoterice, datorate, de fapt, diferitelor nivele de sens, aluziilor și metaforelor care le marchează limbajul și stilul retoric și a căror cheie interpretativă este uneori greu de găsit. Dificultățile de Înțelegere a textului sunt uneori enorme, inclusiv din cauza numărului mic de documente În avestico-gathică. Fără Îndoială, acestea sunt textele cel mai greu de interpretat din Întreaga tradiție
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
obișniut ca Vendidad, este cu precădere un manual catehetic - un fel de Levitic al zoroastrismului - În care Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>" răspunde la Întrebările lui Zoroastruxe "Zoroastru". Atenția cade În principal pe regulile de purificare și de ispășire, iar stilul este pedant și repetitiv. Limba pare relativ târzie, iar pentru unele părți, epoca În care poate fi plasat textul este cu siguranță post-ahemenidă (Gershevitch, 1968, pp. 27 sq.). Primele două din cele douăzeci și unu de capitole (fargard) din care este compusă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prima parte din cea de-a treia, este o mare summa a cunoașterii epocii, cu precădere primele cărți, rod al unei compilări eterogene, care se ocupă de apologetică, exegeză, morală, medicină, filozofie. Lucrarea prezintă importante dificultăți de Înțelegere, din cauza unui stil nu tocmai clar și linear, de fapt foarte complex, și, de multe ori, obscur. Cartea a VI-a are caracter sapiențial, În genul handarz; cartea a VII-a este o sinteză a istoriei universale, avându-l pe Zoroastruxe "Zoroastru" În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de a spune, dar nu o derogare de la adevăr, că trăsăturile caracteristice omului de tip nou modifică schizofrenia și melancolia actuală, Întreține nevrozele sau le anulează când aceste nevroze semnifică o adaptare, că omul de tip nou trăiește Într-un stil care Îi este specific și moare - sau se omoară - În felul lui. Paradoxal, dar nu inexplicabil, este doar că nu Îl putem totuși defini cu destulă siguranță, că nu avem, Încă, un bun portret al său. Istoria deteriorării sufletului contemporan
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
trei evanghelii, numai Isus îl vede. Dar, dacă este așa, apare imediat o altă întrebare: cum pot povesti evangheliștii acest fapt? Răspunsul imediat va fi: însuși Isus le va fi spus ucenicilor. Rămâne totuși o problemă, o simplă chestiune de stil: povestirea este la persoana a treia, nu la persoana întâi. Evanghelistul nu scrie: „Isus mi-a spus că în acel moment l-a văzut pe Duhul Sfânt coborând asupra lui sub chip de porumbel”. Autorul narațiunii exclude că cineva ar
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
14,30b). Dar ce au putut să vadă și să audă în timpul nopții? Povestitorul însă îl face pe cititor să asiste la scenă ca și cum ar fi un spectator direct. Dacă acest lucru nu este imposibil, e destul de clar că, în ceea ce privește stilul, această parte a povestirii este mai mult o „reconstruire” decât un raport prezentat de un martor ocular al evenimentelor. În concluzie, trebuie să admitem că există diferite moduri de a scrie „istoria”. Din acest motiv este oportun să ne întrebăm
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
mod de a povesti admis de toți. În realitate, tehnica „naratorului omniscient” este adoptată foarte des de romancierii antici și moderni. Găsim aici un prim punct de contact între narațiunile biblice și tehnicile literaturii universale. Asemănările nu se opresc aici: stilul Gn 1 este destul de apropiat de cel al unor teorii moderne despre originea lumii. Precizez imediat că mă refer doar la stilul, și, evident, nu la conținutul acestor teorii. Acest lucru ne poate surprinde. Însă, dacă îi întrebăm pe oamenii
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
aici un prim punct de contact între narațiunile biblice și tehnicile literaturii universale. Asemănările nu se opresc aici: stilul Gn 1 este destul de apropiat de cel al unor teorii moderne despre originea lumii. Precizez imediat că mă refer doar la stilul, și, evident, nu la conținutul acestor teorii. Acest lucru ne poate surprinde. Însă, dacă îi întrebăm pe oamenii de știință despre originea universului și le ascultăm răspunsurile, ne vom da seama că și ei utilizează mijloace asemănătoare: ei trebuie să
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
nomadă a durat de-a lungul mileniilor. Beduinii de astăzi în deșert trăiesc mai mult sau mai puțin ca patriarhii biblici. Nu este așadar posibil să individualizăm cu certitudine epoca patriarhală doar pe baza unor obiceiuri sau a unui anumit stil de viață. 5. Patriarhii și Egiptul Introducerile în Biblie sau manualele reproduc uneori pic-turi găsite într-un vechi mormânt egiptean, la Beni-Hasan, care reprezintă un grup de semiți asiatici la sosirea lor în Egipt. Animalele de povară sunt măgarii. Acești
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
să trăiți un timp asemănător, trebuie să vă comportați ca generația acelei epoci. 2. Convențiile literare ale epopeii Pe de altă parte, descrierea cuceririi se supune și ea convențiilor literare ale epopeii. E așadar de o chestiune mai mult de stil decât de morală. Epopeea îl transportă pe cititor într-o lume sublimă în care relativul lasă loc absolutului. Epopeea în definitiv nu cunoaște căi de mijloc: victoriile sau înfrângerile sunt totale. Este pusă în joc viața și moartea, compromisurile și
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
simplu: dacă Dumnezeu intră în joc - și intră în joc destul de energic în Cartea lui Iosue - suntem cu siguranță în lumea absolutului. Era deci potrivită alegerea unui gen literar care să poată traduce această atmosferă în termeni literari. Epopeea, prin stilul său eroic, era alegerea care se impunea firesc. Aceasta permitea să se înțeleagă mai bine de ce adversarii lui Dumnezeu întrupează „răul” și trebuie să dispară cu totul din scenă. Cine se poate opune lui Dumnezeu? 3. Unele pericole ale genului
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
istoria, de la «noi vrem pământ...» până la întoarcerea pământului la țăran sau a țăranului la pământ. Este o istorie tristă, pe care țăranul și-a asumat-o de la ideea rebreniană a iubirii de pământ până la deposedarea sa prin colectivizare” (Tudor Nedelcea). Stilul e marcat de oralitate și pigmentat de note umoristice; întovărășirile agricole aveau denumiri ca „Vasile Roaită”, „7 Noiembrie”, „I. V. Stalin”, care deveniseră nume comune, încât, întrebați unde au pământul, țăranii răspundeau: „la Roaită”, „la Stalin”. Problematica țărănească abordată în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285551_a_286880]
-
O excepție de la tema țărănească se află în romanul Geniul și închipuirea (1997), care tratează tema creatorului de geniu, văzut ca o „pendulare dramatică” între aspirație și eșec, împlinire și ratare. Acest roman merită o atenție specială, nu doar pentru stilul clar, lipsit de înflorituri metaforice, dar și pentru problematica gravă pe care o abordează: geniul și condiția geniului în societate; apoi pentru narațiunea alertă sau excursul eseistic pe teme filosofice, în special cea a genialității. În centru se află două
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285551_a_286880]
-
g. bună trebuie să cuprindă elemente puține, dar semnificative, și să nu presupună mai multe soluții. Polisemantismul cuvintelor folosite duce la asociații și disociații complexe, iar utilizarea imaginilor metaforice subliniază valoarea cognitivă a expresiei. Întrebuințarea unor tropi și figuri de stil (metonimia, sinecdoca, personificarea ș.a.) favorizează o formulare poetică cifrată. Forța de invenție se bizuie nu numai pe folosirea posibilităților existente în limba vorbită, ci și pe crearea unor cuvinte noi. Câteodată, obiectele și fenomenele propuse spre a fi ghicite sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287258_a_288587]
-
schițată printr-o privire asupra lui Octavio Paz și a lui Gabriel García Márquez). I. a redactat o seamă de capitole din cursuri universitare de literatură spaniolă și sud-americană: în țară, în anii ’70, colaborează la Istoria literaturii spaniole, 1975, Stil și compoziție în romanul hispano-american de azi, 1976, Conflictele Epocii de Aur la marii scriitori ai barocului: Quevedo, Góngora, Calderón, Gracián, 1976. În Grecia publică Literatura hispánica (1990), Teoría de la traducción (1991). Preocuparea constantă pentru cele mai noi metodologii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]