52,493 matches
-
Jarosław Leon Iwaszkiewicz, pseudonim "Eleuter" (n. 20 februarie 1894 în Kalnik , m. 2 martie 1980 în Varșovia) - scriitor polonez (prozaist, poet și eseist), traducător și libertist, cofondator al grupului artistic Skamander, colaborator al revistei „Wiadomości Literackie” („Știrile literare”), redactor al revistei „Twórczość” („Opera”). Soția sa a fost scriitoarea și traducătoarea Anna Iwaszkiewiczowa. Au avut doi copii: Maria (n. 1924) și Teresa (n. 1928). Unul dintre rudele îndepărtate ale poetului a
Jarosław Iwaszkiewicz () [Corola-website/Science/322585_a_323914]
-
în 1902 în Varșovia, iar în 1904 s-a mutat cu familia sa în Elizawetgrad (astăzi Kirovohrad unde a făcut liceul. Din 1909 a locuit Kiev și învață la liceul nr. 4. În acest loc, unde a cunoscut colegi talentați artistic (mai ales pe Mikołaj Niedźwiedzki, după cum se numea universitatea să) și învățătorii au avut parte de primele încercări de creativitate, mai degrabă în domeniul de compunere a muzicii și de poezie. După bacalaureat a început să studieze la facultatea de
Jarosław Iwaszkiewicz () [Corola-website/Science/322585_a_323914]
-
ul este un mijloc artistic de exprimare a unui mesaj printr-o succesiune de mișcări ritmice, variate și expresive ale corpului, executate în ritmul muzicii, având caracter religios, de artă sau de divertisment. Originile dansului coincid cu începuturile comunităților omenești, având funcții rituale (mistice, războinice
Dans () [Corola-website/Science/322651_a_323980]
-
folosirii ca suport muzical a unor melodii diverse pentru unul și același dans, ca și executarea pe aceeași melodie a mai multor dansuri. Cele mai răspândite sunt "hora, sârba, învârtita, călușul" și multe altele, cu tendința de generalizare datorită activităților artistice de amatori și, îndeosebi, a televiziunii. În creația muzicală românească, dansurile populare au fost utilizate mai întâi în aranjamente, rapsodii instrumentale, apoi au stat la baza unor prelucrări mai complexe, mergând până la invenții melodico-ritmice sugerate de structurile tipice. ul românesc
Dans () [Corola-website/Science/322651_a_323980]
-
Menton, Franța] a fost un revoluționar marxist rus, critic de artă și ziarist, primul Comisar al Poporului pentru Instrucția Publică, responsabil de sectorul cultură și educație. Prin scrierile sale, a analizat valorile actului creator și a promovat valorificarea tradițiilor progresiste artistice cu caracter teoretic și estetic, precum și înnoirile aduse de tânăra artă sovietică. Lunacearski s-a născut în orașul Poltava, Ucraina, Imperiul Rus că fiu nelegitim al lui Alexander Antonov și Alexandra Lunacearskaia, născută Rostovțeva. Mama sa era căsătorită cu Vasili
Anatoli Lunacearski () [Corola-website/Science/322697_a_324026]
-
Fox and Hounds din Caversham, Reading, care era ținută de Mike Robbins și soția sa Elizabeth (verișoara lui McCartney). Robbins fusese și el într-o formație denumită „the Jones Boys”, și le-a povestit lui Lennon și McCartney despre meseria artistică. Lennon și McCartney au lucrat la bar împreună, primind 5 lire fiecare, și au cântat sâmbătă 23 aprilie 1960, și din nou duminică, înainte de a reveni la Liverpool. Lennon, împreună cu colegii săi Bill Harry, Stuart Sutcliffe și Rod Murray, l-
The Quarrymen () [Corola-website/Science/322677_a_324006]
-
ori”. A luat primele lecții de pian la vârsta de doisprezece ani, iar doi ani mai târziu a fost introdus în arta scat-ului prin înregistrările lui Ella Fitzgerald și Louis Armstrong. Pianul i-a oferit un mijloc de exprimare artistică care a compensat dificultățile de vorbire. A remarcat într-un interviu din 1996: „cântatul la pian îmi dă modalitate de a vorbi... mă ascundeam după pian deoarece îmi era frică să vorbesc”. Larkin a devenit un pianist de jazz profesionist
Scatman John () [Corola-website/Science/322754_a_324083]
-
o oarecare măsură cea din Vultureștii de Jos. Construcția, cu toate adausurile spre apus și întăririle ulterioare, își păstrează în mare parte structura de lemn originală. Biserica lipsește deocamdată de pe noua listă a monumentelor istorice, însă vechimea ei și valoarea artistică a elementelor sale decorative o îndreptățesc la o îngrijire pe măsură. Faptul că această biserică s-a păstrat în anonimat până acum se datorează tencuielii, care a ascuns dar și păstrat vechea construcție. La anul 1824, în Cerșani erau menționate
Biserica de lemn din Cerșani Vale () [Corola-website/Science/322769_a_324098]
-
decroșului doar pe o singură parte, fără retragere pe latura de nord, pentru a adăposti proscomidia. Pisania fragmentară din pridvor, de la 1868, este singurul izvor scris cunoscut al istoriei bisericii. Lăcașul lipsește de pe noua listă a monumentelor istorice în ciuda valențelor artistice și istorice conservate. Vechimea construcției nu se cunoaște. În lipsa documentelor, biserica se poate data relativ, pe baza elementelor sculptate în portal, cel mai probabil din secolul 18. Ctitorii bisericii au fost moșnenii de loc. Momentul renovării acestui lăcaș în forma
Biserica de lemn din Toplița, Argeș () [Corola-website/Science/322797_a_324126]
-
a fost format în 1963 sub conducerea lui Laurence Olivier. Piesele au continuat să fie jucate pe scena teatrului Old Vic până în anul 1976, când compania s-a mutat într-un sediu nou. Din 2004, Kevin Spacey răspunde de repertoriul artistic.
Old Vic () [Corola-website/Science/322822_a_324151]
-
remarcă prin structura bine păstrată și pictura murală exterioară și interioară în mare parte conservate. Pisania peste intrare, de la 1869, constituie un valoros izvor documentar local. Lăcașul lipsește de pe noua listă a monumentelor istorice și din evidențele oficiale în ciuda valențelor artistice și istorice conservate. Vechimea bisericii de lemn din Borovinești este necunoscută, se poate însă data înainte de anul 1800. Tradiția susține aducerea ei din satul Cicănești, unde a fost ridicată de jupânul Ștefan, pe moșia mănăstirii Tutana. Biserica a fost surprinsă
Biserica de lemn din Borovinești () [Corola-website/Science/322859_a_324188]
-
populație majoritară de ucraineni. Ea s-a pensionat în anul 1973, mutându-se apoi la Rădăuți. În toate localitățile unde au lucrat, învățătorii Miroslava și Daniel Șandru au participat activ la viața culturală a locuitorilor, înființând ansambluri corale și formații artistice, susținând conferințe pe diferite teme culturale și științifice în limba ucraineană, organizând expoziții de artă populară locală, sădind în sufletele copiilor și sătenilor conștiința național-patriotică, dragostea față de neam și limba ucraineană, dorința de păstrare a obiceiurilor populare specifice, prețuirea folclorului
Miroslava Șandru () [Corola-website/Science/322025_a_323354]
-
dublată cât și subtitrată. În toamna anului 2000 un cap foarte deștept a creat acest desen la Slatina a fost organizat punctul de corespondență cinematografică, care producea periodic reviste cinematografice, ocupându-se și de dublarea în limba română a filmelor artistice. La apogeul său în perioada de perestroika, studioul (reorganizat în întreprinderea de stat Moldova Film) dubla anual 12 filme de ficțiune și 70 de scurtmetraje. Între alții, la acest proces au participat actori ca Doina Aldea Teodorovici, Ion Ungureanu, Victor
Dublaj () [Corola-website/Science/322069_a_323398]
-
apoi și el seriale neanimate un timp scurt după modelul lui Disney Channel și Nickelodeon. Una dintre cele mai cunoscute voci din dublajul românesc este vocea actorului Marius Săvescu, care deși nu s-a remarcat in televiziune sau alte domenii artistice a reușit să colaboreze cu majoritatea studiourilor de dublaj din București, vocea lui s-a remarcat atât in animație cat și in serialele sau filmele cu acțiune reală sau emisiuni de tip teleshoping. Studiouri de dublaj din România sunt: Studiourile
Dublaj () [Corola-website/Science/322069_a_323398]
-
fapt care l-a determinat să o trimită pe soția sa, Juliette, la adăpost la Cernăuți. Din 1920, ea s-a angajat ca maestră de balet la Teatrul din Cernăuți, astfel încât Oleg Danovski a crescut de mic într-un mediu artistic. Inițial, a dovedit o înclinație specială pentru vioară, instrument pe care l-a studiat timp de 7 ani. Ulterior s-a dedicat dansului. La 14 ani a ales să fugă la București cu o elevă de-a mamei sale. După
Oleg Danovski () [Corola-website/Science/322101_a_323430]
-
o revista caracteristică publicată în colaborare cu Colegiul Ithaca;. și Ivy Journal of Ethics, un jurnal anual de bioetică aplicată. "The Cornellian" este o organizație independentă care organizează, produce, editează și publică anuarul cu același nume. Este compus din fotografii artistice din campus, viața de student, și atletism, precum și portrete standard ale seniorilor. Acestei organizații i-a fost acordat premiul Silver Award Crown pentru Jurnalism, precum și Benjamin Franklin Award pentru Print Design - singurul Ivy League Yearbook cu o astfel de distincție
Universitatea Cornell () [Corola-website/Science/322091_a_323420]
-
Gorj. Poartă hramul „Nașterea Maicii Domnului” și datează cel mai probabil din secolul 18. Se distinge prin structura de lemn bine conservata, prin nișele în consolă de la altar, atât de caracteristice zonei, prin absida altarului terminată în ax. Dintre veleitățile artistice se remarcă în primul rând iconostasul cu pisania de la mijlocul secolului 19 dar și sculpturile decorative exterioare, vizibile la stâlpii pridvorului și la stenapii de pe lațurile lungi ale construcției. Cadrul natural, poartă de intrare în cimitir, crucile și stâlpii funerari
Biserica de lemn din Scoarța-Pietriș, Gorj () [Corola-website/Science/322125_a_323454]
-
exterioare, vizibile la stâlpii pridvorului și la stenapii de pe lațurile lungi ale construcției. Cadrul natural, poartă de intrare în cimitir, crucile și stâlpii funerari întregesc ansamblul din jurul lăcașului. Biserică și ansamblul din jurul ei au valoare de patrimoniu cultural, istoric și artistic incontestabile, insă lipsesc de pe noua listă a monumentelor istorice. Vechimea reală a bisericii de lemn din dealul Pietriș este necunoscută. A fost ridicată probabil în secolul 18. Pisania pictată peste ușile împărătești ne indică o renovare majoră, după cum urmează: "„În
Biserica de lemn din Scoarța-Pietriș, Gorj () [Corola-website/Science/322125_a_323454]
-
ușă modernă. Ferestrele sunt puține dar mărite în perioade anterioare, cu excepția ferestrei dinspre nord-est, rămasă în dimensiunile sale originale, în altar. Altarul se remarcă prin cele două nișe laterale și terminarea în ax. Este demn de remarcat pentru valoarea să artistică, iconostasul, de la mijlocul secolului 19, mai ales crucea cu cele două molenii laterale susținute de balauri. Structura bisericii păstrează la stâlpii pridvorului și stenapii laterali câteva elemente decorative. Cercuiala rămasă pe pereți provine de la o tencuire exterioară ulterioară, probabil de la
Biserica de lemn din Scoarța-Pietriș, Gorj () [Corola-website/Science/322125_a_323454]
-
studiat actoria la Liceul Patrick Henry. Pentru a strânge bani și a se întreține a lucrat ca bucătar pe un vas, acolo unde se recreea făcând scuba diving. A intrat la Colegiul Sân Diego Mesa și și-a continuat studiile artistice la Universitatea Sân Francisco. Încă din acei ani a fost cunoscută pentru talentul său extraordinar și pentru excelentă interpretare a rolului Lady Macbeth din piesa lui Shakespeare.
Annette Bening () [Corola-website/Science/322127_a_323456]
-
Gorj. Poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” și datează cel mai probabil din secolul 18. Se distinge prin structura de lemn bine conservată, prin nișele în consolă de la altar, atât de caracteristice zonei, prin absida altarului terminată în ax. Dintre veleitățile artistice se remarcă sculpturile decorative exterioare, vizibile la stâlpii pridvorului și la stenapii de pe laturile lungi ale construcției. Biserica are o valoare incontestabilă de patrimoniu cultural, istoric și artistic, chiar dacă lipsește de pe noua listă a monumentelor istorice. Vechimea reală a bisericii
Biserica de lemn din Scoarța-Cârținești () [Corola-website/Science/322141_a_323470]
-
atât de caracteristice zonei, prin absida altarului terminată în ax. Dintre veleitățile artistice se remarcă sculpturile decorative exterioare, vizibile la stâlpii pridvorului și la stenapii de pe laturile lungi ale construcției. Biserica are o valoare incontestabilă de patrimoniu cultural, istoric și artistic, chiar dacă lipsește de pe noua listă a monumentelor istorice. Vechimea reală a bisericii de lemn din dealul Cârținești este necunoscută. A fost ridicată probabil în secolul 18. Peste intrarea în naos se păstrează urmele unei inscripții în limba română cu litere
Biserica de lemn din Scoarța-Cârținești () [Corola-website/Science/322141_a_323470]
-
31 iulie 1937 în București) este un pictor român, Profesor universitar doctor. A predat cursuri la Facultatea de Filologie, Universitatea din București, la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București, master Spațiu Sacru. Curs de master Estetica formelor artistice la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii, Universitatea din București. Expoziția este un eveniment care se oferă rar pe parcursul unui secol, prin înălțime de spirit, profunzime a simțirii și savantă picturalitate. Nu am entuziasme subite. Recunosc doar, copleșit de evidență
Henry Mavrodin () [Corola-website/Science/322150_a_323479]
-
sa; era mică de înălțime, cu un nas mic în sus și cu o privire răutăcioasă în ochii ei mici. Spre deosebire de surorile ei Isabel și Eulalia, Paz nu avea o personalitate puternică. Era simplă și prietenoasă. Romantică și cu înclinații artistice, îi plăcea să scrie poezii și a fost, de asemenea, un pitor iscusit. Copil fiind a studiat istoria Spaniei și a rămas pasionată de acest subiect. Cânta la harpă și era o catolică devotată. În primăvara anului 1880, existau planuri
Infanta María de la Paz a Spaniei () [Corola-website/Science/322160_a_323489]
-
Ludwig Ferdinand a fost lungă și fericită. Împreună au avut trei copii. Cel mai mare, prințul Ferdinand, a urmat tradiția căsătoriilor spaniolo-bavareze și a trăit pentru restul vieții în Spania. Copiii cei mici ai lui Paz au moștenit pasiunile ei artistice și literare. Prințul Adalbert a fost scriitor și istoric; prințesa Pilar a fost pictor și a scris o carte despre domnia vărului ei Alphonso al XIII-lea. După ce fiul ei cel mare s-a stabilit în Spania, Paz a făcut
Infanta María de la Paz a Spaniei () [Corola-website/Science/322160_a_323489]