50,619 matches
-
prin metode indirecte”. Libertatea pieței muncii și a bunurilor era vitală: „Dirijismul economic totalitarist distruge libertatea”6. Era o recunoaștere tardivă a unui adevăr evident - contrastând cu decizia Partidului Muncitoresc Belgian (Parti Ouvrier Belge) de a reconfirma În 1960 carta fondatoare a partidului din 1894, care urmărea colectivizarea mijloacelor de producție, precum și refuzul de care s-a lovit liderul reformist Hugh Gaitskell când le-a propus laburiștilor britanici, În același an, să Înlăture un deziderat identic din programul partidului (celebra Clauză
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
băncile universității (În special de la Cambridge) și o suită remarcabilă de producători și regizori inventivi precum Peter Brook, Peter Hall și Jonathan Miller. Inițiat În 1946, Teatrul Național Britanic a fost Înființat oficial În 1962, cu Lawrence Olivier ca director fondator, secondat de criticul de teatru Kenneth Tynan; sediul permanent de pe malul sudic al Tamisei a fost inaugurat abia În 1976. Alături de Royal Shakespeare Company, Teatrul Național - care avea să devină gazda și promotorul noului teatru britanic - era un beneficiar de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tinerilor și dependente de preferințele lor. Deși În fiecare țară cultura tinerilor avea simboluri și instituții distincte, puncte de referință exclusiv locale (Fête des copains - „Sărbătoarea prietenilor” -, desfășurată pe 22 iunie 1963 În Piața Națiunii, a reprezentat În Franța evenimentul fondator al culturii tinere șaizeciste, Însă a trecut practic neobservată În alte țări), multe dintre elementele culturii populare ale vremii circulau cu o ușurință fără precedent peste frontierele naționale. Cultura de masă devenea internațională prin definiție. Curentele (muzicale, vestimentare) luau naștere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sfert de secol după ce Troțki a fost ucis În Mexic de un asasin stalinist (și În mare măsură din această cauză), existau partide troțkiste În fiecare stat european unde nu erau explicit interzise. De obicei erau mici, conduse, după modelul fondatorului eponim, de o figură charismatică și autoritară care dicta doctrine și tactici. Strategia caracteristică era „infiltrarea”: troțkiștii activau În cadrul organizațiilor de stânga (partide, sindicate, societăți academice), Încercând să le colonizeze sau să influențeze deciziile și alianțele acestora În direcția dictată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
uman și politic al șomajului. Inflația nu putea fi combătută În absența unor acorduri internaționale pentru reglementarea valutelor și a ratelor de schimb care să suplinească sistemul de la Bretton Woods, anulat de Washington Într-o clipită. Cele șase state membre fondatoare ale Comunității Economice Europene au căzut de acord În 1972 să Înființeze „șarpele În tunel”: un acord pentru a menține proporții semifixe Între valutele lor, cu o marjă de variație de 2,25% În jurul ratelor stabilite. Deși Marea Britanie, Irlanda și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au fuzionat Într-o organizație unică a cărei existență nu mai putea fi negată de autorități: pe 10 noiembrie 1980, Solidaritatea a devenit primul sindicat independent recunoscut oficial dintr-o țară comunistă, cu aproximativ zece milioane de membri. La Congresul fondator național din luna septembrie, Lech Wa³êsa a fost ales președinte. Din noiembrie 1980 până În decembrie 1981, Polonia a trăit Într-un suspans incomod. Consilierii lui Wa³êsa (pățiți și Îngrijorați de o posibilă ripostă a conducerii comuniste umilite) recomandau prudență. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În orașul olandez Maastricht)5. Germanii au acceptat destul de rapid toate condițiile francezilor (deși manevrele diplomatice maladroites ale francezilor au răcit relațiile pentru un timp), exact ca atunci când Bonnul a acceptat, după 1955, să limiteze „Europa” la cele șase țări fondatoare, pentru a potoli neliniștea francezilor privind o restaurare deplină a suveranității Germaniei. Kohl chiar a făcut În lunile următoare o serie de concesii minore menite să recompenseze Parisul pentru toleranța sa6. Unificarea merita efortul de a-i calma pe agitații
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o abstracție la fel ca și "creștinătatea" în perioada medievală sau "poporul arab" din zilele noastre. Elada reprezenta înainte de toate o comunitate culturală care se exprima pe deplin în arta viței de vie și culmina în mitul lui Dionisos, părintele fondator al civilizației vinului. Fiu al lui Zeus, zeul suprem al grecilor și al Semelei, prințesa Tebei, Dionisos se naște în împrejurări extraordinare: timp de șase luni în sânul mamei sale apoi, ultimele trei luni, cusut în coapsa tatălui său. Această
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
latini, precum și cu Noe din Biblie. Moștenirea vedică apare, de asemeni, odată cu ceea ce Georges Dumézil numea ideologia tripartită a indo-europenilor. Ideologia tripartită se întâlnește la Roma cuvânt care, citit invers, e amor în latină (adică vêna în sanscrită) în mitul fondator al fraților gemeni Remus și Romulus. Acesta din urmă ar reprezenta zeul vedic Varuna, iar regele Numa, succesor al lui Romulus, ar fi o imagine nouă a lui Mithra. Cele trei triburi primitive ale Romei ar simboliza, de asemenea, împărțirea
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
ou l'homme des champs à la table (în traducere Gastronomia sau omul de la țară la masă). Jurnalist și poet în același timp, Berchoux era prieten cu Anthelme Brillat-Savarin, autorul lucrării Fiziologia gustului, considerat și el, la rândul său, părinte fondator al gastronomiei. Invenția acestui cuvânt savant, ca să nu spunem pedant, este atribuită însă astăzi, în mod curent, lui Laurent Grimot de la Reynière datorită operei sale Almanahul gurmanzilor, publicat între 1803 și 1812. În afară de această carte, care a apărut de opt
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
fi cea cu care aș începe" până la Actul unic din februarie 1986 (care nu conține niciun cuvânt asupra acestui subiect), identitatea culturală s-a dovedit a fi fata din Arles 90 a construcției europene. În mod cu totul surprinzător, părinții fondatori ai CEE (creștin-democrați) s-au comportat ca niște marxiști fără să o știe. Au plasat economia ("infrastructura") la baza a ceea ce avea să devină într-o zi edificiul politic sau "suprastructura" administrativă. Acest stadiu suprem ar lua naștere de la sine
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
prin litera inițială a cuvântului latin corespondent: R de la rubeus (roșu) și A de la albus (alb). 94 Despre evoluția reglementărilor vitivinicole: J.F. Gautier, Les vins de France, Paris, PUF, "Que sais-je?", nr .208, 1993, p. 92. 1. Cele șase state fondatoare din anul 1957 sunt: Germania Federală, Belgia, Franța, Italia, Luxemburg și Țările de Jos. Danemarca, Irlanda și Regatul Unit aderă la Uniunea Europeană în anul 1973, Grecia în anul 1981, Spania și Portugalia în anul 1986 iar Austria, Finlanda și Suedia
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și apoi la Slobozia (1968-1990), a mai ocupat postul de director al Bibliotecii Județene (1976-1981) și al Centrului Cultural „Ionel Perlea”, deținând și funcția de consilier la Inspectoratul pentru Cultură. Membru al Uniunii Scriitorilor din România (1990), este și membru fondator al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România; de asemenea, membru al Societății Române de Haiku. Redactează și editează revista de poezie haiku „Orion” (din 1994), fondează Școala de poezie tanka și renga de la Slobozia (1995) și revista „Micul Orion”; i se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286318_a_287647]
-
Biblioteca „V. A. Urechia” (1961-1962), la Casa Regională a Creației Populare (1962-1964) din același oraș și la Casa Centrală a Creației Populare din București (1964-1966). A frecventat și a condus Cenaclul literar din Galați și tot aici a fost membru fondator al Societății literare „Costache Negri”. În 1966 devine redactor la Editura Tineretului, în 1968 la Editura pentru Literatură, iar din 1970 la Editura Eminescu, unde după 1989 este redactor-șef și director. A debutat în 1951, cu versuri, la pagina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
Repere traductologice, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2007, p. 143: " [...] nicio cultură sau civilizație modernă nu poate exista în afara traducerii, intim legată de gândirea și simțirea umană din orice timp și din orice spațiu. [...] traducerile sunt, alături de scrierile originale, elemente fondatoare ale culturii române scrise. " (" [...] aucune culture et civilisation moderne ne peut exister sans la traduction, qui est intimement liée à la pensée et aux manifestations humaines de tous leș temps et de tous leș espaces culturels. [...] leș traductions șont, avec
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Traian Demetrescu”, ,,Zorile” din Târgu Jiu, ,,Răsăritul” din Chișinău, ,,Chemarea” din Cluj, ,,Flacăra”, „Transilvania”, ,,Sămănătorul” din Reghin), scoate la Sighetu Marmației ,,Căminul nostru”, revistă al cărei director este între 1924 și 1927, an în care publicația se mută la Bacău. Fondator de publicații literare, I. mai activează ca director la ,,Tribuna poporului” (Satu Mare) și redactor responsabil la ,,Viitorul Maramureșului”. Întâiul volum de versuri al lui I.-O., Primele acorduri (1908), conține „licăriri și scântei din marele foc”, precum aprecia încurajator în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287591_a_288920]
-
formării unor pictori, însă bine configurat și în acord cu spiritul timpului. Decisivă pentru definiția simbolismului și, legat de el, a decadentismului a fost relația lui cu literatura, o relație aproape simbiotică, decelabilă în reconstrucția simbolică a unor figuri cultural fondatoare precum cea a poetului național, Mihai Eminescu. Recuperarea simbolismului românesc trebuie să se realizeze cu necesitate în contextul simbolismelor europene și un studiu mai cuprinzător decât cel de față ar trebui să se focalizeze asupra simbolismelor sud-est și central europene
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care metaforele și alegoriile poeților și pictorilor simboliști au arătat că lucrurile imposibile în natură ar putea fi experimentate numai în anumite condiții vis, transă, extaz"5. În teoria cu tentă cognitivistă propusă de Hofstätter persistă o ambiguitate structurală și fondatoare deopotrivă: simbolismul constituie deopotrivă "schema universală" inaccesibilă, dar și manifestarea ei proteică. În același timp, există o ambivalență constitutivă, pe care, simbolismul ca atitudine mentală, o presupune, exprimarea inefabilului se realizează simultan cu o hermeneutică a lui, mijloacele de expresie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
perpetuă cu miturile unei istorii, atracția manifestă pentru poezia simbolică a Bibliei" și arătând că expresivitatea culorii este "partea originală" a talentului său, iar "măreția morală" țelul suprem al aspirațiilor sale"38. Gustave Moreau este considerat ca unul dintre părinții fondatori ai simbolismului, socotit decadent sau simbolist avant la lettre, recuperat ulterior ca precursor al suprarealismului de către André Breton. Pictura lui Moreau se află la intersecția picturii romantice, picturii academice și a noii sensibilități artistice care va ecloza la sfârșitul secolului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
risipitor, gestul mâinilor îl găsim repetat la pescar, gest de frângere a mâinilor de o mare putere de evocare. O anumită melancolie răzbate din aceste tablouri, melancolie ce se erijează într-un liant al compoziției. Rapetti consideră acestă melancolie ca fondatoare pentru viziunea artistică a lui Puvis de Chavannes, în acord cu pesimismul veacului. Plasarea subiectului său într-o atemporalitate care reunește statuarul și simbolicul generează o armonie stranie, în acord cu insolitarea melancolică. Avem aici un tardiv reflex romantic, vizibil
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un mal mlăștinos, a cărui planeitate se continuă prin suprafața apei ca și prezența unui craniu, după toate probabilitățile al unui exemplar din aceeași specie, ca singur reper apropiat, conferă picturii un reflex hiperrealist. Rapetti susține că există un conflict fondator în pictura prerafaeliților cu privire la două aspecte dificil de conciliat "pe de o parte citarea maeștrilor din Quattrocento, și pe de alta, observarea realului cu ochii omului modern"86. Această tensiune, consideră Rapetti, furnizează chiar originalitatea mișcării artistice prerafaelite. "De altfel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
avându-l în centrul său pe Klimt, când acesta expune în martie 1900 concepția primeia dintre cele trei Fakultätsbilder, Filozofia. Aceasta atrage în foarte scurt timp furia celor care vedeau subminat în primul tablou al lui Klimt primatul rațiunii -, facultate fondatoare a Aufklärung-ului -, asupra instinctualului și garant simbolic în fața amenințărilor dizolvante al iraționalului. Într-adevăr, tabloul lui Klimt nu păstrează nimic din tema iluministă a victoriei rațiunii asupra întunericului. Păstrându-se în convenția alegorică, artistul oferă o imagine a unei umanități
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un pămătuf de frunze, sau cu vrejul unei plante neexistente"184. III.3. Arta bizantină și simbolismul În studiul său din 1909, Arta în România, Tzigara-Samurcaș aprecia apariția picturii moderne tocmai prin disocierea de arta bizantină. În sensul acestei secesiuni fondatoare, criticul atribuia lui Nicolae Grigorescu opera de pionierat, al cărui merit "de a fi mijlocit tranzițiunea de la bizantinism la pictura adevărată, dezrobindu-ne de hieratismul bizantin"185 ar constitui piatra de hotar a artei naționale. Pe fondul succesului pe care-l
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Vârful cu dor", (inventar 1097). "Inventarul" este revelator pentru ponderea pe care a avut-o această lucrare în cuprinsul operei artistului. Capitolul V V.1. Misticism și alte inefabile simboliste Fenomenul decadent care caracterizează sfârșitul secolului XIX prezintă aceeași ambivalență fondatoare la nivelul relației cu religiosul. Sfârșitul secolului al XIX-lea aparține pozitivismului și raționalismului, dar și unei resurecții a religiosului sub forma misticismului, a ereziilor estetizante, precum catolicismul rozacrucian de coloratură dandy al lui Joséphin Példan, sau a ermetismelor școlilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ale ei se află la mai toți sculptorii nu-i mai este permis fanteziei să-i forjeze "de toutes pieces" un portret "ideal" poetului"262. Deja opera lui Filip Marin, care-l are ca subiect pe Mihai Eminescu, ilustrează clivajul fondator care va marca aria reprezentării. Sculptorul realizează mulajul după chipul poetului pentru masca mortuară, pe care Ion Frunzetti o găsește dezagreabilă, deoarece poartă amprenta nu a unei suferințe spiritualizate, masca "hiper-eonică" (Popescu-Gogan), ci al uneia care deformează grotesc trăsăturile poetului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]