51,462 matches
-
cu el tinerețe, o nouă metodă științifică și responsabilitate occidentală și strînse relații prietenești cu studenții. A fost plăcerea îndoielnică a lui Maiorescu să-l prezinte pe Iorga înainte de primul său curs, lucru pe care l-a făcut într-un stil pe care europenii îl numesc "corect". Concizia prezentării vădea o ostilitate rece: "Vi-l prezint pe d-l Iorga, care vă va ține un curs de istorie"90. Cursul de deschidere al lui Iorga era intitulat Conceptul actual privind geneza
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lor bancară semăna mai mult cu tarabele cămătarilor unui despotism oriental decît cu un sistem bancar modern. Atît interesele financiare străine cît și cele interne erau legate de sistem într-o manieră dezastruoasă. România avea nevoie de o burghezie în stil occidental, dar constituia încă o societate cu două clase. S-a recurs la un surogat reprezentat de o parte a populației evreiești (numai o parte, pentru că majoritatea covîrșitoare a evreilor trăiau în mizerie). Evreii aceștia care îndeplineau funcția de burghezie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu psihologia persoanelor implicate. Dar viziunea aceasta trebuie să fie bazată pe o cercetare riguroasă și pe fapte incontestabile. Cu toate că această viziune de reconstituire istorică diferă de cea a scriitorului de romane istorice, Iorga îi cere istoricului să aibă un stil literar ales. Frumusețea textului istoric este pentru el aproape la fel de importantă ca și faptele demne de crezare 45. Istoricul nu trebuie să devină o carte de telefon cu nume, cifre și adrese 46. Considera necesar ca un istoric să fi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1919) și în anii '30, deceniul crucial al acestui secol din punct de vedere politic, Iorga a muncit febril. Randamentul său este inegal calitativ și ca intensitate, așa cum era și de așteptat de la o persoană avînd reacții diverse, filosofia romantică, stilul impresionist și vastul său intelect; dacă ar fi dat dovadă de o intensitate egală timp de treizeci de ani, n-ar fi fost nimic altceva decît un automat. Și-a adunat adesea articolele și le-a publicat sub formă de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
tonul lui politic inveterat în critica literară își aveau originea în această convingere. Dînd dovadă de mai multă obiectivitate în opera sa istorică, era tolerant pentru că era sigur că istoria îi confirmă pretențiile. Poate că aceasta este explicația faptului că stilul său de autor de texte istorice era mai puțin rigid și mai spontan. Gîndirea analitică îi domina opera istorică, iar cea sintetică producțiile literare. Iorga făcea distincție între adevărul istoric bazat pe o documentație exactă și expresia artistică, fenomene în mijlocul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui au fost traduse în unsprezece limbi. Iorga și-a fondat propria editură și și-a publicat multe dintre cărți, adesea în mai mult de 500 de exemplare. Se plîngea mereu că nu are destui cititori 93. Unii susțineau că stilul lui Iorga este "prea fierbinte ca să fie înghițit". El respingea cu furie ideea că stilul său pătimaș ar putea jigni pe cineva 94. Construia fraze complicate și folosea cuvinte inventate. Cum spunea Tudor Vianu: "... dificultatea frazelor lui Iorga se datorează
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a publicat multe dintre cărți, adesea în mai mult de 500 de exemplare. Se plîngea mereu că nu are destui cititori 93. Unii susțineau că stilul lui Iorga este "prea fierbinte ca să fie înghițit". El respingea cu furie ideea că stilul său pătimaș ar putea jigni pe cineva 94. Construia fraze complicate și folosea cuvinte inventate. Cum spunea Tudor Vianu: "... dificultatea frazelor lui Iorga se datorează densității lor. Concentrarea unui mare număr de idei, fapte, date și imagini constituie un fapt
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cîștigați prin muncă; altfel nu sînt decît metal murdar cu un chip șters pe ei"101. Nu mulți oameni puteau să-l accepte pe Iorga ca pe cineva mai important ca viața însăși. Dușmanii și detractorii îl invidiau; temperamentul și stilul său caustic induceau doar complexe de inferioritate. Mai mult, spunea (poate fără să se refere neapărat la el însuși): "Un uriaș în țara Piticilor este considerat drept un inamic public"102. Unii au susținut că Iorga nu-și scria singur
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
este considerat drept un inamic public"102. Unii au susținut că Iorga nu-și scria singur cărțile. Firește că avea asistenți care îl ajutau în cercetările sale, secretari și secretare. Orice om de talia sa ar fi avut așa ceva, dar stilul său extrem de individualist exclude posibilitatea ca altcineva să fi putut scrie unele din volumele apărute sub numele lui. Chiar și românii credeau că alții îl ajutau să-și scrie cărțile, întrucît un bărbat cu o familie numeroasă "nu putea avea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
iar Iorga a continuat să aibă relații impersonale, dar prietenești, cu mama copiilor lui. Petru a devenit ofițer și a murit în 1965. Florica a trăit pînă în 1956. Motivul real al eșecului căsniciei a fost probabil presiunea exercitată de stilul de viață al lui Iorga asupra a doi oameni extrem de tineri, care se căsătoriseră mai mult din romantism, pășind pe văzduh și magie, decît pe baza stabilirii compatibilității lor. Iorga s-a căsătorit a doua oară (la 4 februarie 1904
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nimic pe sub fustă 121. Frasin Munteanu-Râmnic povestește că a respins o dată politicos, dar ferm, avansurile soției unui diplomat iugoslav. Iorga observa frumusețea femeilor, dar îl interesau numai relațiile platonice cu ele122. Iorga era auster și modest în gusturi și în stilul de viață pe care o ducea și putea fi spurcat la gură în compania bărbaților, deși (ca latin tradițional) nu tolera vulgaritatea în prezența femeilor 123. Era întotdeauna protocolar și rezervat în public. Nu apărea niciodată în fața musafirilor în pijama
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
editorialele ca să le facă morală conaționalilor săi. Chiar și în particular vorbea mereu despre corupția răspîndită ca o ciumă în țară, dar vorbele lui nu prea aveau efect. Comportamentul lui Iorga a fost întotdeauna dincolo de orice reproș; trăia modest, în stil spartan și părea insensibil la lux. Dar naivitatea sa politică îi submina cruciada morală; Aristide Blank, Regele Carol al II-lea și asistenții săi au profitat cu toții de acest lucru. Deoarece Iorga nu era atras de cîștigarea banilor pe căi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că Statul Major a preluat frîiele de la diplomați, iar după ce s-au tras primele focuri de armă, toate Puterile au fost atrase de conflagrație în mare parte împotriva voinței lor. Dar toată lumea conta pe un război scurt și glorios în stilul "șarvei brigăzii de cavalerie ușoară". Nici Iorga, nici oricine altcineva nu prevedea în entuziasmul inițial 5 că va intra în acțiune "Omul de Fier", ajungîndu-se la un război perfect mecanizat. Iorga simțea că paradiziacul său secol al XIX-lea era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
al Doilea Război Mondial. Deși lui Iorga i se întîmpla rareori să generalizeze, a remarcat totuși că "evreii din București întîmpină cu flori" sosirea germanilor; sau că "evreii se bucură de fiecare înfrîngere românească" în fața armatei germane. Mai tîrziu (în stilul său evocator), el prevedea întîmpinarea cu flori în mîini de către evrei a trupelor germane și ținerea de discursuri de bun venit în "jargon" (adică în idiș)34. Iorga, ca și mulți alți gentili din zonă, le reproșa soldaților evrei că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga și-a propovăduit credința. Într-un editorial, Două cuvinte despre Paști, el explica: "Paștele este sărbătoarea învierii, iar noi o păstrăm în viețile noastre în măsura în care Atotputernicul a lăsat-o moștenire... națiunilor"59. Dar acum, la 14 decembrie (sau, pe stil nou, la 27 decembrie) 1916, deputatul Iorga a luat cuvîntul în Cameră (acum în exil la Iași) ca să răspundă unui apel al Coroanei; cuvîntarea aceasta a fost punctul culminant al carierei sale60. A remarcat cu mîndrie că regele trecuse peste
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
prin Consiliul Dirigent, nu aveau nevoie de permisiunea nimănui. Dar Iorga era furios. Credeți că dacă nu merit să fac parte din delegația română la Conferința de Pace, este normal să-mi cereți să scriu un memorandum?" A continuat în stilul lui obișnuit, alternînd frazele violente cu cele șfichiuitoare și ironice și, în ciuda insistențelor, a refuzat să coopereze 19. Astfel (după cum spune Șeicaru) meschinăria lui Brătianu a avut cîștig de cauză. Autorul cărții de față nu este de acord cu aceasta
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
față nu poate decît să adauge că, dacă este vorba să fie spus totul, a scrie biografia cuiva nu constituie cea mai adecvată formulă de exorcizare apelînd la scrierea istoriei. Iorga i-a replicat lui Cuza (și LANC-ului) în stilul său: "Partidul care profanează sinagogile, seduce minorii și biciuiește femeile în public este eroul grădinilor publice". După care, Iorga a afirmat încă o dată că evreii vor fi bineveniți, în ciuda protestelor lui Cuza, în Partidul Naționalist Democrat, ca și la cursurile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fiind în centrul tuturor activităților. Această Casă Românească era condusă alternativ de Iorga și de Vasile Pârvan. Școala era proprietatea statului român și a fost înființată în 1922. Aristide Blank a contribuit masiv la înființarea ei. Interiorul era decorat în stilul artei românești și cu fresce în tradiția semănătoristă. Casa avea o bibliotecă bogată. Studenții merituoși primeau burse de stat pe perioada sejurului lor. Celălalt centru românesc deschis de Iorga în 1930 își avea sediul la Veneția, un oraș îndrăgit de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ci și un mare scriitor francez"155. Ca fiu al marelui scriitor Alphonse Daudet, Léon Daudet moștenise evident de la tatăl său ceva imaginație poetică. Dar cum putea cineva să-l considere drept un mare scriitor francez? Citindu-i articolele, remarcai stilul său spectaculos uneori, întotdeauna violent, dar mai ales faptul că Daudet părea să fi dat un nou sens vulgarității. În 1928, un preot francez din ordinul Adormirii Maicii Domnului (ordin cunoscut pentru orientarea sa reacționară antirepublicană extremistă) și totodată istoric
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Scandinavia în 1926. Ca de obicei, toate experiențele trăite au fost publicate sub formă de cărți 187. Iorga a continuat să publice "Neamul românesc" propovăduindu-și credința și opiniile zi de zi, ca și părerile sale asupra literaturii și artei. Stilul lui nu s-a schimbat, așa cum și problemele financiare ale ziarului au rămas aceleași. În anii '20, "Neamul românesc" a fost suspendat de mai multe ori și a fost supus cenzurii în perioada instituirii legii marțiale. "Neamului românesc" i s-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Acesta este realismul (lui Rebreanu) de o sălbatică autenticitate, cel mai josnic din viața zoologică a națiunii noastre. Așa este (văzută viața satului) după autor, observată în vreun colț blestemat al Transilvaniei, prezentată ca o mărturie imposibilă de inferioritate, în stilul rece al unui raport de poliție, care înregistrează diverse infamii la secție". "Unde este Transilvania nobilă a lui Slavici sau Agârbiceanu?", întreabă Iorga disperat. Ion al lui Rebreanu îi amintea de duhoarea care se înălța din Pămîntul lui Zola. Nici măcar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care stă la temelia tuturor societăților omenești și nimeni nu o poate eluda: tot ceea ce se adresează oamenilor trebuie să rămînă uman. Iar ceea ce este uman, indiferent de formă, trebuie să-și păstreze structura umană de bază". Iorga încheie în stilul său din trecut: "Orice observații privind detaliile, orice comentarii și orice critici le voi înregistra ca întotdeauna cu recunoștință. Dar dacă cel care prezintă (criticile) nu are educație sau maniere alese, voi trimite pe cineva să adune ce este mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
repede, adică de a întoarce timpul înapoi. Rezultatele au fost cele obișnuite. Jurnalismul lui Iorga milita pentru naționalismul său cultural. Acesta era mai bun decît jurnalismul est-european al perioadei respective, deși era evident marcată de el, și avea un evident stil personal. Ca profesor universitar, conferențiar și orator, talentul evocator și cunoștințele sale enciclopedice și temperamentul său îi asigurau fascinația oratorică a conferințelor sale. Era captivant, cucerind emotivitatea celor care îl audiau. Am putea vorbi despre Iorga omul numai la modul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a regretatului François Furet. Complet diferite În celelalte privințe, aceste cărți și autorii lor au În comun o siguranță născută din profundă erudiție și dintr-o Încredere În capacitățile intelectuale greu de găsit la succesorii lor, precum și o claritate a stilului care ar trebui să servească drept model tuturor istoricilor. Dintre specialiștii În istoria recentă a Europei din ale căror lucrări am Învățat cel mai mult, trebuie să-i menționez și să le mulțumesc În mod special lui Harold James, Mark
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
este un punct de plecare necesar pentru oricine vrea să Înțeleagă istoria Europei dinainte de 1989 și să aprecieze cât de mult s-a schimbat după aceea. Comentând viziunea lui Tolstoi asupra istoriei, Isaiah Berlin făcea o distincție esențială Între două stiluri de raționament, citând bine cunoscutele cuvinte ale poetului grec Arhilocus: „Vulpea știe multe lucruri, ariciul doar unul și bine”. În viziunea lui Berlin, această carte nu este, cu siguranță, un „arici”. În paginile ce urmează nu propun o mare teorie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]