51,663 matches
-
mai mare se numesc pegmatite. Bazaltul în comparație cu granitul provine dintr-o magmă bazică. Caracteristic pentru granit numit și plutonit sunt adâncimile mari unde se formează, rocile care se formează la adâncimi mai mici ca 2 km, sunt numite subvulcanite sau "roci de gangă" (steril) în minerit. Deoarece procesul de răcire a magmei are loc la adâncimi relativi mari, răcirea magmei se produce lent, cristalizarea mineralelor producându-se în funcție de punctul lor de topire, de aceea mineralele de culoare închisă cu punct de
Granit () [Corola-website/Science/304083_a_305412]
-
piroxen se solidifică la început, urmate apoi de feldspat și cuarț. Din această cauză în camera sau cuibul de granit mineralele cu densitate mai mică ca feldspat și cuarț se găsesc mai aproape de suprafață. Influența temperaturii ridicate a magmei influențează rocile vecine care își modifică culoarea, (frecvent albăstruie) structura formându-se minerale noi la contactul magmei cu rocile învecinate, aceste proces de transformare determină formarea de fapt a rocilor metamorfice. Prin mișcări tectonice ulterioare formării granitului, sau prin procesele de eroziune
Granit () [Corola-website/Science/304083_a_305412]
-
cuibul de granit mineralele cu densitate mai mică ca feldspat și cuarț se găsesc mai aproape de suprafață. Influența temperaturii ridicate a magmei influențează rocile vecine care își modifică culoarea, (frecvent albăstruie) structura formându-se minerale noi la contactul magmei cu rocile învecinate, aceste proces de transformare determină formarea de fapt a rocilor metamorfice. Prin mișcări tectonice ulterioare formării granitului, sau prin procesele de eroziune și transport a apei, vântului, sunt îndepărtate straturile care acopereau granitul, acesta apărând la suprafață, fiind supus
Granit () [Corola-website/Science/304083_a_305412]
-
cuarț se găsesc mai aproape de suprafață. Influența temperaturii ridicate a magmei influențează rocile vecine care își modifică culoarea, (frecvent albăstruie) structura formându-se minerale noi la contactul magmei cu rocile învecinate, aceste proces de transformare determină formarea de fapt a rocilor metamorfice. Prin mișcări tectonice ulterioare formării granitului, sau prin procesele de eroziune și transport a apei, vântului, sunt îndepărtate straturile care acopereau granitul, acesta apărând la suprafață, fiind supus la rândul lui intemperiilor, razelor solare ce duce la o schimbare
Granit () [Corola-website/Science/304083_a_305412]
-
Apatit, Titanit, de asemenea Magnetit, Rutil, Ilmenit sau alte minerale de zăcământ (minerale utile). Granitul este frecvent radioactiv, datorită urmelor de uraniu, rubidiu dar pot fi urme radioactive și în feldspat sau glimer. Granitul se poate spune că ar fi roca cea mai răspândită din scoarță, fiind prezent în zonele tectonice sau sedimentare. Granitul se exploatează frecvent în cariere de piatră, însă este asociat des cu minerale utile ca: Pirită (FeS), Magnetită (FeO). Granitul și exploatările adiacente de piatră cum ar
Granit () [Corola-website/Science/304083_a_305412]
-
dissolved load. Rata transportului de sediment (kg/s) depinde de disponibilitatea litologică și de competența râului. Ghețarii, deși sunt restrânși ca arie geografică, sunt agenți activi ai schimbării reliefului. Mișcarea graduală a gheții în josul unei văi cauzează abraziunea și dizlocarea rocilor de pe vale. Abraziunea produce sedimente fine, numite făină glaciară. Debris-urile transportate de către ghețar, când ghețarul se retrage, se numesc morene. Eroziunea glaciară determină formarea văilor cu profilul transversal sub forma literei „U”, spre deosebire de văile cu profilul în „V” de origine
Geomorfologie () [Corola-website/Science/304159_a_305488]
-
de către ghețar, când ghețarul se retrage, se numesc morene. Eroziunea glaciară determină formarea văilor cu profilul transversal sub forma literei „U”, spre deosebire de văile cu profilul în „V” de origine fluvială. Vezi și: Morfologie glaciară Eroziunea rezultă din dizolvarea chimică a rocii și din uzura mecanică a rocii de către rădăcinile plantelor, gheață și de acțiunea abrazivă a sedimentelor. Eroziunea este sursa sedimentelor transportate de procesele fluviale, glaciare, eoliene sau biologice. Diverse procese geomorfologice domină la diverse scări spațiale și temporale. Pentru a
Geomorfologie () [Corola-website/Science/304159_a_305488]
-
se numesc morene. Eroziunea glaciară determină formarea văilor cu profilul transversal sub forma literei „U”, spre deosebire de văile cu profilul în „V” de origine fluvială. Vezi și: Morfologie glaciară Eroziunea rezultă din dizolvarea chimică a rocii și din uzura mecanică a rocii de către rădăcinile plantelor, gheață și de acțiunea abrazivă a sedimentelor. Eroziunea este sursa sedimentelor transportate de procesele fluviale, glaciare, eoliene sau biologice. Diverse procese geomorfologice domină la diverse scări spațiale și temporale. Pentru a categoriza relieful la diverse scări, unii
Geomorfologie () [Corola-website/Science/304159_a_305488]
-
Marele Canion sau Marele Canion al fluviului Colorado) repezintă un canion foarte lung, sinuos și adânc săpat de fluviul Colorado din Statele Unite ale Americii într-un platou înalt (Platoul Colorado, conform "Colorado Plăteau"). Substratul geologic este reprezentat în special de roci sedimentare, dar sunt prezente și ceva roci metamorfice. Canionul este dispus în nordul statului Arizona. Marele Canion este de fapt rezultatul eroziunii exercitate de fluviu timp de milioane de ani, partea să inferioară de astăzi fiind de fapt albia majoră
Grand Canyon () [Corola-website/Science/304194_a_305523]
-
Colorado) repezintă un canion foarte lung, sinuos și adânc săpat de fluviul Colorado din Statele Unite ale Americii într-un platou înalt (Platoul Colorado, conform "Colorado Plăteau"). Substratul geologic este reprezentat în special de roci sedimentare, dar sunt prezente și ceva roci metamorfice. Canionul este dispus în nordul statului Arizona. Marele Canion este de fapt rezultatul eroziunii exercitate de fluviu timp de milioane de ani, partea să inferioară de astăzi fiind de fapt albia majoră a fluviului Colorado. Grand Canyon se regăsește
Grand Canyon () [Corola-website/Science/304194_a_305523]
-
lățime ce variază între 400 de metri și 24 de km și atinge o adâncime maximă sub nivelul platoului de până la 1.600 de metri (circa o milă). Fluviul Colorado și afluenții săi și-au tăiat cursurile prin straturile de roci, simultan producându-se o mișcare de înălțare a Platoului Colorado, acestea determinând o expunere pe verticală a unei secvențe de circa 2 miliarde de ani din istoria Geologică a Pământului. În timp ce procesele și momentele geologice ale formării Marelui Canion sunt
Grand Canyon () [Corola-website/Science/304194_a_305523]
-
condusă de maiorul John Wesley Powell, din Armată Statelor Unite la finele anilor 1860. Powell, după care s-a numit și un lac de acumulare creat aproape 100 de ani mai tarziu, Lake Powell, s-a referit la straturile succesive de roci sedimentare expuse de-a lungul întregului canion ca fiind ca niște "frunze într-o minunată carte de povestiri" ("leaves în a great story book"). Marele Canion este un canal de eroziune fluviala foarte lung, 446 km (sau 277 de mile
Grand Canyon () [Corola-website/Science/304194_a_305523]
-
Marele Canion este un canal de eroziune fluviala foarte lung, 446 km (sau 277 de mile) și foarte adânc, uneori atingând circa 1.600 de metri (sau 1 milă) adâncime, fiind tăiat în platoul Colorado și care expune straturi de roci din perioadele Precambrian și Paleozoic. Canionul apare în multe versiuni ale listei celor șapte minuni naturale ale lumii, desi nici una din aceste liste nu este produsă de vreo autoritate în domeniu și nici nu sunt definitive. Straturile expuse sunt gradat
Grand Canyon () [Corola-website/Science/304194_a_305523]
-
convins pe teoreticienii conspirației că au avut loc aselenizările. Principalul motiv pentru această îndoială este că din moment ce LRO este un proiect NAȘĂ, atunci totul este doar o continuare a falșificării. Programul Apollo a strâns un total de 382 kilograme de roci lunare în timpul misiunilor Apollo 11, 12, 14, 15, 16 și 17. Analizele realizate de oamenii de știință din întreaga lume dovedesc la unison că aceste roci provin de pe Lună. Niciun articol publicat în literatura științifică de specialitate nu pune la
Teorii privind falsificarea aselenizării în programul Apollo () [Corola-website/Science/304222_a_305551]
-
o continuare a falșificării. Programul Apollo a strâns un total de 382 kilograme de roci lunare în timpul misiunilor Apollo 11, 12, 14, 15, 16 și 17. Analizele realizate de oamenii de știință din întreaga lume dovedesc la unison că aceste roci provin de pe Lună. Niciun articol publicat în literatura științifică de specialitate nu pune la îndoială această afirmație. Probele aduse de Apollo se deosebesc și de rocile terestre și de meteoriți prin faptul că ele prezintă o completă lipsa de produse
Teorii privind falsificarea aselenizării în programul Apollo () [Corola-website/Science/304222_a_305551]
-
Analizele realizate de oamenii de știință din întreaga lume dovedesc la unison că aceste roci provin de pe Lună. Niciun articol publicat în literatura științifică de specialitate nu pune la îndoială această afirmație. Probele aduse de Apollo se deosebesc și de rocile terestre și de meteoriți prin faptul că ele prezintă o completă lipsa de produse rezultate din modificări apoase: adică dovadă că aceste roci provin de pe un corp lipsit de atmosfera și au caracteristici geochimice unice. Mai mult de atât, sunt
Teorii privind falsificarea aselenizării în programul Apollo () [Corola-website/Science/304222_a_305551]
-
științifică de specialitate nu pune la îndoială această afirmație. Probele aduse de Apollo se deosebesc și de rocile terestre și de meteoriți prin faptul că ele prezintă o completă lipsa de produse rezultate din modificări apoase: adică dovadă că aceste roci provin de pe un corp lipsit de atmosfera și au caracteristici geochimice unice. Mai mult de atât, sunt semnificativ mai vechi decât rocile de pe Terra. Rocile lunare au mai mult de 200-600 de milioane de ani vechime decât cele mai vechi
Teorii privind falsificarea aselenizării în programul Apollo () [Corola-website/Science/304222_a_305551]
-
prin faptul că ele prezintă o completă lipsa de produse rezultate din modificări apoase: adică dovadă că aceste roci provin de pe un corp lipsit de atmosfera și au caracteristici geochimice unice. Mai mult de atât, sunt semnificativ mai vechi decât rocile de pe Terra. Rocile lunare au mai mult de 200-600 de milioane de ani vechime decât cele mai vechi roci terestre cunoscute în acest moment. Rocile lunare au o serie de caracteristici asemănătoare cu probele lunare aduse de sovietici mai tarziu
Teorii privind falsificarea aselenizării în programul Apollo () [Corola-website/Science/304222_a_305551]
-
ele prezintă o completă lipsa de produse rezultate din modificări apoase: adică dovadă că aceste roci provin de pe un corp lipsit de atmosfera și au caracteristici geochimice unice. Mai mult de atât, sunt semnificativ mai vechi decât rocile de pe Terra. Rocile lunare au mai mult de 200-600 de milioane de ani vechime decât cele mai vechi roci terestre cunoscute în acest moment. Rocile lunare au o serie de caracteristici asemănătoare cu probele lunare aduse de sovietici mai tarziu. Adepții farsei argumentează
Teorii privind falsificarea aselenizării în programul Apollo () [Corola-website/Science/304222_a_305551]
-
provin de pe un corp lipsit de atmosfera și au caracteristici geochimice unice. Mai mult de atât, sunt semnificativ mai vechi decât rocile de pe Terra. Rocile lunare au mai mult de 200-600 de milioane de ani vechime decât cele mai vechi roci terestre cunoscute în acest moment. Rocile lunare au o serie de caracteristici asemănătoare cu probele lunare aduse de sovietici mai tarziu. Adepții farsei argumentează că voiajul lui Wernher von Braun în Antarctica din 1967 (aproximativ 2 ani înainte de 16 iulie
Teorii privind falsificarea aselenizării în programul Apollo () [Corola-website/Science/304222_a_305551]
-
atmosfera și au caracteristici geochimice unice. Mai mult de atât, sunt semnificativ mai vechi decât rocile de pe Terra. Rocile lunare au mai mult de 200-600 de milioane de ani vechime decât cele mai vechi roci terestre cunoscute în acest moment. Rocile lunare au o serie de caracteristici asemănătoare cu probele lunare aduse de sovietici mai tarziu. Adepții farsei argumentează că voiajul lui Wernher von Braun în Antarctica din 1967 (aproximativ 2 ani înainte de 16 iulie 1969, lansarea misiunii Apollo 11) a
Teorii privind falsificarea aselenizării în programul Apollo () [Corola-website/Science/304222_a_305551]
-
voiajul lui Wernher von Braun în Antarctica din 1967 (aproximativ 2 ani înainte de 16 iulie 1969, lansarea misiunii Apollo 11) a fost cu scopul de a studia și/sau a colecta meteoriți lunari care să fie folosiți pentru a falsifica rocile lunare. Deoarece von Braun a fost un ofițer SS (deși unul care a fost arestat de Gestapo) [131], filmul documentar Did We Go? sugerează [89] că este suspectibil de a menține tăcerea privind conspirația farsei datorită trecutului sau dubios. Cum
Teorii privind falsificarea aselenizării în programul Apollo () [Corola-website/Science/304222_a_305551]
-
perioadă. NAȘĂ a spus doar că aceștia au cercetat factori de mediu și logistici care să-i ajute să planifice viitoarele misiuni spațiale. Meteoriții lunari sunt sunt foarte rări și este foarte improbabil că NAȘĂ a adunat 382 kilograme de roci lunare între 1969 și 1972. Momentan sunt doar 30 kilograme de meteoriți lunari care au fost descoperiți până acum, potrivit posesorilor particulari și ai agențiilor guvernamentale din întreaga lume, meteoriți găsiți într-o perioadă mai mare de 20 de ani
Teorii privind falsificarea aselenizării în programul Apollo () [Corola-website/Science/304222_a_305551]
-
Prin loess (IPA: ]), se înțelege o rocă sedimentară neconsolidată, macroporică, de origine eoliană, formată în cuaternar, de culoare galbenă, rareori cenușie sau brună, cu aspect poros, constând mai ales din praf silicios și argilos. Acest termen, care a fost introdus încă din 1834, de Charles Lyell, provine
Loess () [Corola-website/Science/304243_a_305572]
-
mineralogic, nisipul este alcătuit din granule de cuarț (50-80 %), praf calcaros (8-20 %) și amestecuri de hidroxizi de fier, care colorează loessul în galben sau galben-roșcat, în funcție de concentrația în hidroxizi. Într-o concentrație mai redusă, dar care infuențează de asemenea culoarea rocii, sunt feldspații, piroxenii, amfibolii, olivina, granatul, spinelul, biotitul. Acestora li se adaugă mice, amfiboli, minerale grele și minerale argiloase. Micele pot constitui 25% și sunt prezente în fracțiunea cea mai fină. Mineralele grele prezintă uneori numai câteva zecimi de procent
Loess () [Corola-website/Science/304243_a_305572]