57,527 matches
-
izbucnit în râs și s-au sărutat din nou, dar mai lung și mai „lipicios”, cum l-a caracterizat pe el fata, după aceea. Vorbeau mult și parcă niciodată nu epuizau subiectele ancorate în literatură de toate felurile și în călătorii virtuale pe care le visau să devină realitate, cândva. La câțiva pași de ultima intersecție pe care o avea de trecut până la părculeț, ridică bastonul și se pregăti să îl pună la lucru pentru a fi sigur că bordura nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
rotit a încetat, a revenit la deplasarea firească, pe picioare. Aceleași lespezi de piatră netedă i-au purtat pașii până în platoul muntos acoperit de iarbă și străjuit de conifere ce urcau până departe și, parcă mai repede decât în altă călătorie, unde s-a oprit pentru a-și verifica echipamentul de alpinist. Se cățără precaut, atent la fiecare pas, până la o stâncă mai mare, ieșită mult în relief față de peretele abrupt. Și-a asigurat stabilitatea, prinzând cordelele de pitonii pe care
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
am văzut vreodată, dar îmi place să rămân și să cercetez în zona mea. Am în momentul ăsta un scurtmetraj care e gata, are cam 8 minute, și se numește Veneția. Filmul lui Gabrea, la care am muncit câteva luni - Călătoria lui Gruber - va ieși în martie. Scenariul este scris de Răzvan Rădulescu. Pentru filmul ăsta, în care joc rol principal, am învățat germană și italiană și a fost o perioadă de antrenament intensă. Câștigați unul dintre DVD-urile cu autograf
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
flacăra și a înscris un nou capitol glorios în lumea festivalului elvețian. Pentru câtă vreme, dat fiind boala grea de care suferă maestrul italian, este însă greu de spus. VOI N-AȚI ÎNTREBAT fără zahăr V| R|SPUNDE Impresii de călătorie: Londra BOBO » Rețeaua de metrou are 10-12 magistrale și se întinde până hăt departe la aeroport săpând întruna ca o cârtiță (flămândă de parcele subterane). Stațiile de legătură între magistrale sunt structurate pe cel puțin 3 nivele. Metroul în sine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
la care nu ne-am gândit. Dar nu uitați că uneori trebuie să-l întoarceți pe povestitor la firul narativ. Fiți un bun ghid Rolul dumneavoastră principal în cadrul unui interviu de tip povestirea vieții este cel de ghid în această călătorie comună. Sarcina este clară, iar rolul dumneavoastră constă în a ști ce întrebări să puneți, cum să le folosiți și când. Uneori, întrebarea potrivită pusă la momentul potrivit poate avea ca rezultat o povestire complexă, minunată, care într-adevăr înfrumusețează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
de generații al povestitorului. Când se întâmplă acest lucru este un moment de grație, un dar ce poate crește prin cultivarea sa de către cineva. Este un dar să-ți poți părăsi propria viață pentru un moment și a face o călătorie în viața altcuiva. Ceea ce se întâmplă în acest moment este realizarea unei conexiuni care sfidează orice explicații; este ca și cum am încuraja dezvoltarea unui suflet care există dincolo de personalitatea cuiva (Myerhoff, 1992). Avantajul practic al acestei atenții intense este că le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
unică la una universală. Acesta este un proces prin care cineva își vede propria poveste într-o formă recognoscibilă, identificând în ea elementele universale, motivele și arhetipurile ce se regăsește și în modelul universale al monomitului (Campbell, 1949/1968), aplicabil călătoriile eroilor din toate mitologiile lumii. Dacă este vorba despre cercetare psihologică sau sociologică, crearea personalizată a miturilor poate fi o importantă variantă specializată a povestirii vieții. În astfel de situații cercetătorul încearcă să stabilească ori să înțeleagă modul cum a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
articole, având ca principală arie de interes autobiografia și povestea vieții. Cu ajutorul studenților săi, a realizat o arhivă cu peste 300 de povești ale vieții la Center for the Study of Lives din cadrul Universității din Southern Maine. Denumit adesea și „călătoria eroului”, monomitul se referă la călătoriile sau căutările ciclice întreprinse de eroii mitici (n.t.). Autorul se referă la faptul că nu este important atât adevărul faptic al povestirii vieții, cât relația de încredere stabilită între cercetător și povestitor și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
interes autobiografia și povestea vieții. Cu ajutorul studenților săi, a realizat o arhivă cu peste 300 de povești ale vieții la Center for the Study of Lives din cadrul Universității din Southern Maine. Denumit adesea și „călătoria eroului”, monomitul se referă la călătoriile sau căutările ciclice întreprinse de eroii mitici (n.t.). Autorul se referă la faptul că nu este important atât adevărul faptic al povestirii vieții, cât relația de încredere stabilită între cercetător și povestitor și semnificația dată de acesta din urmă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
mari. După tot stresul pe care îl înduri ca să ajungi acolo, după toată nebunia de acolo cu transmisiuni din oră în oră, cu zile întregi și nopți întregi nedormite, după toate astea, drumul de întoarcere este pur și simplu o călătorie plăcută. Ești liniștit, poți chiar să bei o bere, poți să dormi. E ideal. A.N.: Îți revezi vreodată transmisiunile? C.Z.: Foarte rar. Aproape niciodată. Pentru că n-am răbdare. Poate doar în cazuri speciale, cum au fost transmisiunile din cadrul
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
dacă orice rutină este detestabilă. Probabil că există și o rutină a nobilimii, a oamenilor bogați și importanți, care se complac într-o rutină a mișcării. Dar și aceasta se poate transforma într-una a plictisului: ce farmec mai are călătoria atunci când ți-o permiți când vrei, și pe unde vrei? Oare totul se poate transforma în obișnuință, chiar și fericirea? Mai este fericirea fericire dacă ea este prezentă tot timpul, devenind o stare rutinieră? Filosofia asta este până la urmă o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
încă eram student îmi însoțeam prietena luând rata, un cuvânt care va dispărea în curând din vocabularul activ al limbii române. Rata era un camion vechi căruia i se atașase un fel de cușcă de tablă în care se înghesuiau călătorii, navetiști sau nu, acea populație dezrădăcinată de comuniști. Mirosul din interior era oribil, un amestec de fiare ruginite, transpirație și tapiserie ruptă mucegăită, tapiserie care acoperise cândva banchetele. Camionul era atât de uzat încât era singurul autovehicul care merita sa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
plătești nimic... Codruț 10 iulie 2006 Ce face omul când se găsește în mijlocul Câmpiei Române, la volan, iar singurul radio FM care poate fi găsit pe scală este Radio România Actualități (RRA)? Ascultă RRA și este obligat să facă o călătorie în timp (înapoi, evident) și să se enerveze. Despre ce este vorba, mai exact? Am ascultat ceea ce se dorea o emisiune de promovare a turismului românesc la Mangalia, dublată de aspecte „cultural-educative“ - acestea din urmă, gen „cum se numea orașul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
așadar absolut subiectiv, o istorie a mentalităților acestei europe... Și mă întreb dacă nu cumva asta este calea prin care poți opune acelui canon al lui Bloom (săracul Bloom doar i-a dat glăsuire) unul alternativ. Dacă nu cumva această călătorie prin fostul KuK and friends nu e reala și unica metodă de a scoate la lumină o istorie a literaturii. A literaturii cui? Băieți, puneți mâna pe Stasiuk Haideți să mergem „mai jos“... Știe cineva care au fost adevăratele reacții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
am refuzat politicos, deși nu mai puteam de bucurie că pot mânca bucățica de pește pe care mi-o doream atât. " Haideți mai repede, până se face ora 12.00", a întărit părintele. Am alergat să-mi chem tovarășii de călătorie, care erau deja în mașină. A chemat-o pe măicuța Fanuria să ne dea borș și apoi ne-a poftit la pește. El gustase doar un colț dintr-o bucățică și m-am simțit vinovată că, datorită dorinței mele de
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
ușor năucită. E ciudat cum membrii echipajului de zbor par așa de încântați de zilele libere. Eu nu sunt de acord cu teoria asta. Nu cred că avem mai mult timp liber decât alții. Pentru că în prima zi după o călătorie peste Atlantic nu faci decât să dormi. Și când în sfârșit te trezești, ceasul tău biologic a luat-o razna și nici nu mai știi dacă e zi sau noapte. Asta pentru mine înseamnă chin, nu timp liber. Oricum, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
dacă mai zâmbim după atâta timp. Nu știu ceilalți ce motive au, dar eu, una, zâmbesc pentru că se apropie momentul în care ajung acasă și am reușit să supraviețuiesc încă unui zbor transatlantic. Stau în ușa avionului, urându-le tuturor călătorie plăcută în continuare și mă bucur că nu sunt roșcată și nu mă cheamă Eileen O’Hara. Americanilor le plac părul roșcat și numele irlandeze. Dar pentru că mă cheamă Katie și am părul vopsit blond, sunt mult mai neinteresantă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nu eram nici măcar prin zonă. Probabil n-am fost în stare să găsesc rândul ăla. Nu plătesc chirie, dar îmi plătesc șederea aici călcând aproape toate rufele și cumpărând băutură pentru ai mei din duty-free-uri. Mama mai vine uneori în călătorii cu mine și stă cu mine la hotel. Îi place în mod deosebit New York-ul și doarme în celălalt pat din camera mea. Are un adevărat talent să mă trezească la ora trei noaptea, punând ceainicul pe foc. Îl aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
șir căutându-mi horoscopul și hai să vă spun cum a fost când m-am înscris la o agenție matrimonială on-line... sau poate că o să aștept până ne cunoaștem mai bine. Bună, tată, îi spun eu relaxată. —Bună, Katie, plăcută călătoria? Nu se întoarce. Foarte, îi răspund vorbind cu spatele lui. Nu mai spun nimic deoarece știu că nu vrea să audă despre chilipiruri din New York, pasageri care îmi fac capul calendar sau, Doamne ferește, despre scenariul pe care ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
niciodată. Nu am simțul umorului. — Atunci vino dacă vrei, îi spun fără să îl iau câtuși de puțin în serios. Până la urmă, sunt cu Tim de ani de zile și nu a reușit niciodată să mă însoțească în vreuna din călătoriile mele, așa că nu mă aștept ca un tip aproape necunoscut să mă urmeze. Mai ales cineva așa de faimos ca Adam Kirrane. Dar mă hotărăsc să-i fac pe plac și îi spun numele hotelului la care o să stau. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să ne vadă așa binedispuse. O cheamă Fiona, lucrează ca agent de relații cu clienții în oraș și i se pare că slujba noastră e foarte frumoasă, deși i-am spus toate poveștile de groază care se pot întâmpla în timpul călătoriilor cu avionul. Dar presupun că, dacă ar trebui să stau închisă într-un birou să ascult plângerile clienților toată ziua, și mie mi s-ar părea că suntem norocoase. Nu e totuși surprinzător că unii oameni tot își mai închipuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
place să fac bagaje, dar să le desfac e și mai groaznic. Nimic nu-i mai nesuferit decât despachetatul, și mama mereu se plânge de duhoarea ce vine de la valiza mea. Încerc să-i spun că e doar din cauză că în timpul călătoriilor mele stau cu colegii. Trebuie să fiu sociabilă, protestez eu. Nu pot să-mi ignor colegii și să mă retrag la mine în cameră când ei fumează, dansează și beau, nu? Nu-mi acceptă scuzele, dar nu mă mai agit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
bine să nu, în caz că îmi apar pete pe piele înainte de marele eveniment din seara asta. S-a mai întâmplat. Mi-ar plăcea să-mi cumpăr ceva nou de îmbrăcat, dar nu are rost, nu-i așa? O să aștept până la următoarea călătorie la New York, de unde pot să-mi iau ceva de la Lord and Taylor. E magazinul meu preferat din întreaga lume. Știați că magazinul Lord and Taylor de pe Fifth Avenue are un etaj întreg pentru persoane minione, ca mine? Ador hainele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
așa, îmi spun în sinea mea. Hai, zi mai departe. E o persoană pe care s-ar putea s-o știu? — S-ar putea, spun eu băgând o boabă de strugure în gură. O să încerc să mă port bine în călătoria asta, o să mănânc multe fructe și o să beau multă apă. O să am o zi sănătoasă, ca să compensez excesul de aseară. Nu e corect. Spune-mi cum îl cheamă pe al tău și o să-ți spun și eu cum îl cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cu începutul. Îmi scot uniforma și o arunc pe podea, apoi mă îndrept spre enorma mea baie să umplu cada cu apă fierbinte și spumă. Mă gândisem să mă duc jos la piscină, dar stomacul meu e cam balonat după călătorie și, ca să fiu sinceră, m-aș simți cam rușinată să mă plimb în bikini. Și dacă m-aș întâlni cu căpitanul în jacuzzi și ar trebui să vorbesc tot felul de nimicuri cu el la pielea goală doar cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]