51,306 matches
-
Alba, datează din anul 1774 . Are hramul „Sfântul Ilie” și a fost pictată la interior în anul 1789. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Însemnarea de pe Antologhionul de Râmnic, 1752, din patrimoniul său, îi consemnează datarea, 1774 iulie 5. În al XIX-lea edificiul a fost reparat, cu unele importante intervenții asupra structurii originare, mai ales a părții de vest, care a fost alungită. Planul construcției e dreptunghiular, cu absida decroșată, poligonală cu cinci laturi
Biserica de lemn din Întregalde () [Corola-website/Science/315784_a_317113]
-
este un soi românesc de struguri albi care a format în trecut baza viilor în Podgoria Drăgășani. Profesorul Teodor Martin consemna în cartea sa, "Strugurii de masă": "Soi autohton... se apreciază a fi foarte vechi, ca unul din puținele soiuri dacice care au supraviețuit peste veacuri." Acest soi se găsește numai în plantații de pe teritoriul românesc. Etimologia este necunoscută deși sunt
Crâmpoșie () [Corola-website/Science/315756_a_317085]
-
astăzi. În anul 1894, trei iubitori de câini din München ( Friedrich Robert, Elard Konig și Rueben Hopner) au decis să se ocupe de această rasă pentru a o putea înscrie în competițiile canine. Prima participare la un dog-show s-a consemnat în anul 1895 la München, iar un an mai târziu ia ființă Deutscher Boxer Club.În timpul Primului Război Mondial au fost folosiți în armata germană, primind diferite misiuni: câini curieri, câini pentru transport muniție, pentru atac și pază. Sunt câini atletici, cu
Boxer (câine) () [Corola-website/Science/315797_a_317126]
-
din anul 1948 în posesia Bisericii Ortodoxe Române, Parohia Ortodoxă Română Desești. Lăcașul este revendicat de Biserica Română Unită cu Roma, Parohia Română Unită (Greco-Catolică) Desești, care a deținut lăcașul până la interzicerea sa odată cu instaurarea regimului comunist. Ioan Bârlea a consemnat, în cadrul lucrării sale din anul 1909, inscripțiile care se păstrau în interiorul bisericii. În 1911 Tit Bud realizează un scurt istoric al parohiei din această localitate. Victor Brătulescu a descris biserica de lemn din Desești, fiind cel dintâi care prezintă grafic
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
și Aurel Bongiu . Arhitectura bisericii din Desești a fost analizată în contextul mai amplu al recentelor studii dedicate arhitecturii bisericilor maramureșene de către Alexandru Baboș și Joby Patterson. a fost datată de către Marius Porumb la mijlocul secolului al XVIII-lea. Tit Bud consemnează că biserica a fost construită în 1770. Același an de construire a bisericii îl propune și Joby Patterson, iar Alexandru Baboș o datează în anul 1780. Având însă în vedere că ansamblul parietal și iconostasul au fost realizate în anul
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
un exemplu reprezentativ de pictură postbizantină de secol XVIII specifică Maramureșului. La acest fapt se adaugă însemnătatea întâlnirii în cadrul aceleiași biserici a doi dintre cei mai renumiți pictori din Maramureș. În absida altarului bisericii se află una din inscripțiile care consemnează numele zugravilor care au realizat pictura: “Acest sfânt altar l-au zugrăvit în zilele lui [...] Bacinschi Andrei, vicareș fiind Gheorghe Dioseghi, prototop fiind Rădnic Teodor, preot fiind Dunca Moise, diac fiind Drăguș Todor; pentru zugrăvitu au plătit boieri[i] satului
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
Pop Eanoș Părșinar și cu jupâneasa dumisale Marica, fecioru[ul] lor Ștefan și cu părinții lor Pop Grigorie, Acsene, ca să le fie lor pomană în veci de veci, Amin luna lui iunie 7 zile, de 35 de forinți” . Inscripția nu consemnează numele pictorului, dar este importantă deoarece conține data execuției și numele donatorilor. Toate cele trei inscripții din biserica din Desești certifică importanța pe care nobilii maramureșeni au avut-o, în calitate de ctitori, în construirea și împodobirea lăcașurilor de cult. Inscripția de pe
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
icoane, toate pictate în aceeași tehnică, tempera pe suport de lemn. O icoană - care îl reprezintă pe Iisus Pantocrator - este realizată în secolul al XVII-lea, iar celelalte datează din veacul al XVIII-lea.Inscripțiile celor patru icoane împărătești nu consemnează numele pictorului, insă prin analogie stilistică ele pot fi atribuite zugravului Alexandru Ponehalschi. Cea mai veche pereche de icoane, Maica Domnului cu Pruncul și Deisis au fost pictate în anul 1752, conform inscripției de pe prima icoană: „[acea]sta Sfântă icoană
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
făcut parte din iconostasul vechii biserici. Alexandru Ponehalschi pictează și cealaltă pereche de icoane împărătești în anul 1778: Iisus Pantocrator și Maica Domnului cu Pruncul. Nici aceste lucrări nu sunt semnate, dar icoana Iisus Pantocrator prezintă o importantă inscripție ce consemnează anul execuției: „1778 luna lui Maie 15 zile, această icoană au cumpărat Popu Ioan și soața sa Palaghia”. Radu Munteanu, cel de-al doilea pictor prezent la Desești, a realizat probabil pentru această bsierică patru icoane: Înălțarea lui Iisus, Botezul
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
din alt sat, cândva între anii 1680-1687, ceea ce înseamnă că la acea dată avea deja câțiva ani de existență. În tradiția satului se spune că biserica ar fi fost adusă pe Valea Spinelui, deci din(spre) localitatea Topârcea. Variantă este consemnată și în micromonografia comunei Apoldu de Jos, publicată în 1998: „a fost găsită o scândură bătută la ușa bisericii peste bârne cu un text scris cu litere chirilice și după care s-a putut deduce că biserica a fost adusă
Biserica de lemn din Sângătin () [Corola-website/Science/315844_a_317173]
-
în 1998: „a fost găsită o scândură bătută la ușa bisericii peste bârne cu un text scris cu litere chirilice și după care s-a putut deduce că biserica a fost adusă, de fapt, din Topârcea. Într-o altă versiune, consemnată de părintele Fara din Ludoș, în 1970, se spune că Biserica din Sângătin ar fi fost adusă din satul Ludoș. Bazându-se pe mărturisirile tatălui său, același preot adăuga faptul că biserica „nu a fost desfăcută, ci pusă pe tălpi
Biserica de lemn din Sângătin () [Corola-website/Science/315844_a_317173]
-
XVIII-lea, întreaga comunitate românească din Sângătin a fost trecută la uniație. De 1756 sunt legate două momente importante din viața acestui lăcaș. Acest an este incizat în partea stângă a ușii de la intrarea în biserică, alături de o inscripție care consemnează 1756 ca fiind anul morții primului preot greco-catolic din Sângătin, popa Oprea. De asemenea, tot în 1756 este atestată documentar trecerea înapoi la ortodoxie a unui număr însemnat de locuitori ai satului Sângătin. Așa se face că în Vinerea Mare, ortodocșii
Biserica de lemn din Sângătin () [Corola-website/Science/315844_a_317173]
-
fost terminat în primăvara anului 1775. În mai 1837 i se aduc importante intervenții arhitecturale. Este singura biserică din Sânbenedic cocepută cu clopotniță (construcție separată), dar fără prispă. Construcția a fost mărită spre vest refăcându-se și „ceriul” pronaosului, lucru consemnat de meșterul lucrărilor. În aceeași etapă de renovare a fost închis accesul de pe partea de nord (lucru puțin obișnuit) și a dispărut portalul sculptat de pe această parte a clădirii. Monumentul este construit după un plan dreptunghiular, cu absidă decroșată poligonală
Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” din Sânbenedic () [Corola-website/Science/315866_a_317195]
-
suprafață trapezoidală. Ancadramentul intrării de pe latura de vest (inițial a fost spre sud), este sculptat cu chenare în frânghie, dinte de lup, dreptunghiuri cu crestături, cărora li se alătură un liant floral, ușor incizat. Pisania picturii, în naos deasupra intrării consemnează anul și numele zugravului, iar grafia ei corespunde anului 1810.
Biserica de lemn din Lunca Mureșului () [Corola-website/Science/315886_a_317215]
-
interpretării melodiei „Billie Jean”, în 25 martie, 1983, la televiziunea speciala "Motown 25: Yesterday, Today, Forever", și a fost considerat mișcare semnătură. "Moonwalk" a devenit de atunci unul dintre cele mai cunoscute tehnici de dans din lume. Moonwalk a fost consemnat la începutul aniilor 1955, executat de dansatorul Bill Bailey. Mimul francez Marcel Marceau l-a folosit de-a lungul carierei (din 1940 până în 1980) ca o parte din rutina mimilor. David Bowie este probabil primul muzician rock care executa această
Moonwalk (dans) () [Corola-website/Science/316494_a_317823]
-
naosului se poate dealtfel citi următoarea inscripție: "„†Eu Gheorghe, să se știe ca[m] făcut cu mâna mea, fiul popii Vâlcului, ... numărul anilor 7240”". Textul incripției se încheie: "„Și acia mau îngropat.”" Cele două părți sunt probabil din aceeși epocă, consemnând fie anul unei rectitoriri, fie anul decesului popii Vâlcu, fie anul decesului lui Gheorghe fiul lui Vâlcu. Inscripția este datată din anul erei bizantine 7240 care corespunde anilor 1731-1732. Cercetarea arheologică care a însoțit demontarea bisericii în anul 2009 a
Biserica de lemn din Anghelești-Cărpiniș () [Corola-website/Science/316501_a_317830]
-
mai 1947 În această zi echipa a disputat un meci la Odesa, într-o ligă regională din campionatul URSS, contra echipei locale "Pișcevic", și a suferit înfrîngere: scor 0:1. Peste o zi, tot la Odesa a avut loc ”returul”, consemnându-se o înfrângere și mai mare - 0:4. Nereușită a fost și evoluția în ansamblu în campionat, dinamoviștii încheind sezonul pe ultimul loc - 13. Cauză a insucceselor poate fi considerată că echipa a fost creată în perioada dificilă de după război
FC Zimbru Chișinău () [Corola-website/Science/316505_a_317834]
-
târgul Rădăuți la sfârșitul secolului al XVIII-lea venind din Galiția, dar și din localități ca Siret, Storojineț, Cernăuți, Suceava, Mihăileni sau Gura Humorului. Negustorul Iossel Reichnenberg, sosit în 1796, este primul evreu cunoscut aici. Registrul de taxe din 1807 consemnează existența a trei familii evreiești la Rădăuți. Autoritățile austriece nu au încurajat instalarea familiilor evreiești la Rădăuți. În anul 1816, contele Hardegg, trimisul Curții Imperiale, a sosit la Herghelia din Rădăuți și a dat ordin ca evreii să fie alungați
Templul Mare din Rădăuți () [Corola-website/Science/316574_a_317903]
-
pictate rămase în iconostas. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Biserica de lemn a fost ridicată în cătunul Dealul Ocii, astăzi cuprins în localitatea Pojogeni, suburbie a orășelului Târgu Cărbunești. Momentul ridicării bisericii a fost consemnat înr-o pisanie pe portalul de la intrare: "„Acest sfănt lăcași Dumnez[ă]esc sa făcut în zilele luminatului domn Gheorghie Anagiarlu și părinte[le] nostru epis[co]pu Nectarie. 7305”". Inscripția datează construcția din anul 7305, după era bizantină, de la Adam
Biserica de lemn din Pojogeni-Dealul Ocii () [Corola-website/Science/316697_a_318026]
-
populară a Cenușăresei influențează cultura populară internațională, fiind transpusă în alte opere artistice prin elemente de acțiune, aluzii și motive. Tema Cenușăresei ar putea să fi apărut încă din antichitatea clasică: Istoricul grec Strabon ("Geographica" Cartea 17, 1.33) a consemnat în secolul I e.n. povestea fetei greco-egiptene Rhodopis, considerată a fi cea mai veche versiune a poveștii. Servitoarea Rhodopis („fata cu obraji roșii”) își spală hainele într-un pârâu, obligată fiind de celelalte servitoare, care au plecat la un eveniment
Cenușăreasa () [Corola-website/Science/316696_a_318025]
-
blană („pantoufle en vair”), și că atunci când s-a tradus povestea în engleză, "vair" a fost confundat cu "verre" (sticlă), și că povestea a rămas așa. Teoria cizmelor de blană a fost însă infirmată. O altă versiune celebră a fost consemnată de frații Jacob și Wilhelm Grimm în secolul al XIX-lea. Povestea se numește "Aschenputtel" iar ajutorul vine din partea copacului de pe mormântul mamei. În această versiune, surorile vitrege încearcă să păcălească prințul, tăindu-și părți din picior pentru a face
Cenușăreasa () [Corola-website/Science/316696_a_318025]
-
alătura mai târziu lui Sporting: Alípio da Motta Veiga, Octávio Teixeira Bastos, António das Neves Vital și alții. Don Joăo de Vila Franca a marcat unicul gol și a devenit primul marcator din istoria lui Sporting. La 1 decembrie 1907 consemnăm nașterea eternului rival. Sporting Clube de Portugal și Sport Lisabona (care se va numi un an mai târziu Benfica Lisabona) disputând un meci pe iarba de la Quinta Nova, în Sete Rios. Sporting, care se echipa în alb în acea perioadă
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]
-
realizate în secolele XIX - XX. Vitraliile "Masacrul de la Petit-Luc" din biserica Saint-Pierre din Les Lucs-sur-Boulogne evocă unul din masacrele cele mai cunoscute din perioada războiului din Vendée, notorietatea fiind datorată în special faptului că numele tuturor victimelor masacrului au fost consemnate. Masacrul a avut loc la 28 februarie 1794, când, din ordinul lui Martincourt, unul din adjuncții generalului republican Étienne Jean-François Cordellier-Delanoüe au fost executați 564 de locuitori, printre care și 109 copii având vârsta de sub 7 ani, care se refugiaseră
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
aproape 150 de ani este remarcabil și arată cât de adânci au rămas rănile produse de războiul civil din Vendée chiar după un timp îndelungat. Localitatea Saint-Mars-la-Réorthe se afla pe traseul coloanei infernale conduse de generalul Jean-Pierre Boucret. Nu este consemnat un masacru de masă în această localitate, evenimentul relatat de istorici legat de coloana infernală este de obicei uciderea abatelui André Morennes. Totuși, tradiția populară reține uciderea unei fetițe de 4 ani, Marie-Anne Chenuau, fiica brutarului din localitate în ziua
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
preot militar, oficiind slujbele religioase pentru soldați și în același timp ocupându-se de îngrijirea răniților. A fost el însuși rănit și s-a ascuns în zona Les Lucs. După masacrul de la Petit-Luc a întocmit un "martirolog" în care a consemnat numele tuturor celor uciși de republicani. În 1794 rămâne unul din puținii preoți refractari care mai este activ în rândurile populației locale. Refuză din nou, în 1975 să presteze jurământul și este urmărit de autorități timp de mai mulți ani
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]