51,109 matches
-
creștinului, iulie 1913, p. 128. 616 Ibidem. 617 Ibidem. 618 Idem, august 1913, p. 147. 619 Ibidem, p. 175. 620 Ziarul englez Daily Mail a trimis doi corespondenți speciali la Lourdes (un ziarist și un medic), pentru a cerceta minunile petrecute în acea locație. 621 Lumina creștinului, august 1913, p. 175. 622 Idem, ianuarie 1915, p. 14. 623 Ibidem, p. 15. 624 Idem, iulie 1915, p. 110. 625 Ibidem. 626 Ibidem, p. 111. 627 Idem, ianuarie 1943, p. 32. 628 La
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
independent în 1901. În același an susține concursul pentru un post de profesor suplinitor la Catedra de drept administrativ și constituțional a Facultății de Drept din Iași, peste doi ani fiind definitivat. Practică intermitent și avocatura, ceea ce îi îngăduie să petreacă mai multe luni, în 1905-1906, în Basarabia, aflată în efervescență revoluționară, unde face să apară, cu fonduri puse la dispoziția lui de guvernul conservator, ziarul „Basarabia”, condus de Em. G. Gavriliță. De la Chișinău trimite corespondențe, iscălite C. Șărcăleanu, M. Costea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
atmosfera de coșmar pe care uneori o construiesc acești autori (v. Kazuo Ishiguro în The Unconsoled, Salman Rushdie în Midnight's Children), un coșmar al înstrăinării. Eroii își fabrică insule de familiar, vise, iubiri, căldură umană, dar viața lor se petrece în cea mai mare parte într-un univers ostil. Autorii Desperado dislocați trăiesc o subtilă și nevindecabilă frustrare. Ironia și tragedia se împletesc. Distopia Locul preferat al autorului Desperado este distopia, utopia neagră, negativă. Lunga linie a distopicilor Desperado începe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în care lectorul ar putea încerca să rezume ce a citit, e aproape anulat. Cine poate rezuma o operă Desperado? Putem face o prescurtare a intrigii din Dickens, Austen, Galsworthy, dar e imposibil să spunem în câteva propoziții ce se petrece cu adevărat în prezentul Desperado. Majordomul lui Ishiguro, din The Remains of the Day, are un biet petec de acum și aici, cu care nu știe ce să facă și îi dau lacrimile. Lanark al lui Alasdair Gray se oprește
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de acest lirism invadator, care e o metodă roasă de vreme, dar Peter Ackroyd, de pildă, merge ostentativ pe asocieri imprevizible, uneori de cuvinte chiar. În Hawksmoor, un capitol se încheie cu o formulă care începe capitolul următor, cele două petrecându-se la distanță de mai multe secole. În general însă, autorul Desperado preferă starea de trezie, drept care el apelează la jurnal (v. Orwell sau Lessing) și la livresc (v. Incursiunile în alte texte, la Barnes, Flaubert's Parrot, Gray, Lanark
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Convenția povestirii realiste (Fielding, Dickens, Galsworthy), la fel ca și principiile ei de structurare (tradiția basmului, cronologia), par acum puerile chiar și cititorului nesofisticat. Până și romanele polițiste de calitate proastă discută acum ce gândește eroul, nu numai ce se petrece cu el. Găsim procedeul jurnalului în George Orwell (1984), Lawrence Durrell (Alexandria Quartet), John Fowles (The Collector). Chiar și acolo unde convenția jurnalului nu e prezentă ca atare, romanele Desperado au un lucru în comun: unitatea cu care operează romanul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
aprehensiunea răului. Când eram orfani se bazează exclusiv pe frânturile de amintire care, în final, dezvăluie un adevăr cumplit (intriga e prea fragilă pentru a sprijini intensitatea ororii, acesta fiind, cred, neajunsul major al romanului). Colecționarul de John Fowles se petrece la momentul narării: Miranda moare captivă, într-un prezent foarte concret, după eșuarea încercărilor ei de a scăpa din temnița construită ingenios de răpitor. Dar povestea Mirandei n-ar avea niciun haz dacă nu s-ar concentra în jurul jurnalului ei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
est. De la Orwell la Huxley, Burgess (Honey for the Bears), Lessing (The Golden Notebook), Malcolm Bradbury (Rates of Exchange), Julian Barnes (The Porcupine), Alan Brownjohn (The Long Shadows), Graham Greene (The Human Factor), scriitorii occidentali au sondat constant ceea ce se petrecea dincolo de perdelele trase ale comunismului. Estul avea două opțiuni: să emigreze sau să fie "pe linie" din punctul de vedere al partidului comunist și să denunțe vestul ca fiind ros de exploatare și decadență. În statele comuniste, cărțile care respingeau
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vizite a autorului la New York și descria, prin urmare, neajunsurile capitalismului. Oameni înfometați, în zdrențe, izolați de exterior, de întregul univers, puși să muncească, să mănânce, să doarmă și atât, astfel de orori numai într-un stat occidental se puteau petrece, fiindcă numai acolo statul nu dădea doi bani pe ființa umană (comunismul era pentru om, lumea cea mai bună dintre toate lumile posibile, utopia perfectă devenită realitate). În fond textul descria fidel tragedia ce se desfășura sub ochii comunismului, lucru
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sunt ei înșiși autori dezrădăcinați ori creează eroi de acest gen, care fug de o patrie inumană și reușesc ori eșuează în occident. Simbol al libertății materiale și intelectuale pentru cei din est, occidentul trage cu ochiul la ce se petrece dincolo de Cortina de Fier cu sentimentul comod că peisajul comunist e în același timp pitoresc și total străin. Atracția pe care o reprezintă comunismul pentru statele occidentale uimește pe toți cei care au trăit comunismul pe piele a lor. Lessing
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
-l; m-am ascuns în spatele unei expresii îndurerate. N-a fost nevoie să ucidă el însuși, cum a făcut-o mai târziu. A pus să fie îngropat băiatul unde a căzut. Imediat după această întâmplare, al doilea capitol (care se petrece în prezent) descrie un alt băiat pe nume Thomas Hill, înconjurat de copii care dansează în jurul lui și strigă, " Scoală mortul!", în apropierea bisericii Spitalfields. Noul Tom știe de pildă că "dacă spui Tatăl Nostru de la coadă la cap, poți
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de istorie engleză, una de știință și alta din Shakespeare. Clement Harcombe rostește o mulțime de afirmații filozofice enigmatice, care ne adâncesc în lumea de dincolo. Vorbește despre "puterea invizibilului asupra vizibilului". Îi spune piticei Margaret Collins că "nu se petrece nimic pe lume din întâmplare", fiindcă "e o ordine în toate". Înlătură spaimele tuturor. Îi spune lui Mathew, care e îngrozit, că nu există case bântuite, "doar ființe bântuite". Nu ne e dat să aflăm dacă și Clement Harcombe e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe care îl folosește și Alasdair Gray în Lanark. Acolo soarele răsare doar câteva clipe pe zi, iar eroul principal gonește să-l prindă, într-o nevoie disperată de a scăpa de beznă. Ca și Lanark, Documentele lui Platon se petrece în viitor. Diferența este că viitorul lui Gray este întunecat, pe când al lui Ackroyd vine după o vreme de întuneric și este un moment de lumină. Lumina nu e cu mult mai bună decât bezna. Primele pagini sunt o înșiruire
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
E o altă lume, alternativă, pe care trebuie să învățăm s-o tolerăm. E o lecție de flexibilitate intelectuală, mai mult decât încercarea de a inventa altă civilizație, cum au făcut Alasdair Gray, Orwell, Huxley. În lumea lui Platon se petrec toate invers decât în lumea noastră: "A sta nemișcat e un lucru sfânt" (p. 82). E obligatoriu să visezi, dar nu și să gândești. Oamenii trebuie să stea în interiorul orașului și să deteste călătoriile. Călătoria lui Platon în "lumea de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
aflăm, în cele din urmă); gândurile lui nu ne sunt cunoscute, poate că nici nu gândește nimic (spaima paralizează reacțiile). Celălalt eu, prizonierul interior neputincios, nu are trup fizic, dar are puterea de a gândi, e mereu uimit de ce se petrece, de întoarcerea drumului de la capătul la începutul lui. Ideea de început și sfârșit se aplică doar la eul fizic, cel mut. Eul interior, cel care gândește, are o logică total diferită de a noastră; el se naște într-un trup
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Romancierul alb Poetul Alan Brownjohn este și critic literar și romancier. Primul roman pe care l-a publicat a fost To Clear the River (Curățarea râului), în 1964. Este un roman despre adolescență și o primă iubire tăinuită. Acțiunea se petrece pe fundalul unei demonstrații de stânga, cu lozinci, manifeste și discursuri. E vorba de tineri, care merg la marș de bună voie, și se bucură din plin de petrecerea tovărășească de după el. Romanul este scris ca narațiune, fără pretenții de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
neiertător, dar cu o înțelegere care sugerează o oarecare duioșie. Ei se cunosc la o petrecere pentru tinerii "reds" (roșii) din cartier. Brownjohn nu discută nimic despre părerile lor politice. Demonstrația, pregătirile pentru petrecere sunt simple pretexte de a-și petrece vremea cu alți tineri. Îmbătrânirea este pentru ei o altă planetă, ceva ce nu li se poate întâmpla. Au resentimente tipic adolescentine față de părinți și sunt de-a dreptul convinși că nu vor îmbătrâni la fel și mai ales că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sunt de-a dreptul convinși că nu vor îmbătrâni la fel și mai ales că în niciun caz nu vor muri. Marșul comunist se împletește cu greva șoferilor de autobuze (tatăl lui Tony este unul dintre șoferi) și totul se petrece în 1962, într-un interval de câteva luni. De fapt nu se întâmplă nimic spectaculos. Tony se îndrăgostește în taină de Christine, reușește s-o invite la o plimbare, merg apoi cu mașina unui adolescent antipatic la o plimbare în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din punct de vedere al relației Tony- Christine. De fapt între cei doi nu se înfiripă nimic, Christine nu se uită la Tony cu mai mult decât indiferență și Brownjohn nici nu-și prea bate capul să analizeze ce se petrece în mintea ei. Tony e oarecum conturat, dar ambii tineri sunt în primul și din păcate în ultimul rând revoltați, fără un motiv anume, nemulțumiți fiindcă aceasta e starea de spirit specifică neastâmpărului, neliniștii de licean. Amănuntele nu prea țin
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de adăugat că singurul personaj demn cu disperare din roman este majordomul Stevens, o mască perfectă de teatru japonez pentru o lume interioară ce colcăie de frustrări și tragedii insulare. A Pale View of Hills (Ștearsă imagine a dealurilor) se petrece jumătate în Japonia de după bomba atomică și jumătate (chiar mai puțin decât atât) în Anglia. Prăpastia dintre cele două lumi e atât de adâncă încât romanul nici măcar n-o privește drept în față. Ishiguro preferă s-o ocolească, să se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
față. Ishiguro preferă s-o ocolească, să se ascundă de contraste, să ne lase să explorăm singuri polii planetei lui interioare. An Artist of the Floating World (Artist al lumii plutitoare) e al doilea roman scris de Ishiguro. Totul se petrece într-o Japonie subjugată de cultura americană. Ironia trece aici în ură. Japonia imperială zace îngenuncheată la picioarele lui Popeye the Sailorman, idolul noii generații de copii. Meditația, lecția nerostită a autorului pare să murmure: Ce ne mai rămâne din
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
final în ce-o privește pe Lessing la nemărturisita rușine de alegerea ei timpurie, de aprobarea comunismului. În cele din urmă romanciera își construiește o teză "proprie", care merită considerată: De la început a fost așa: oamenii au văzut ce se petrece în Uniunea Sovietică și i-au întors spatele. Peste tot întâlneai foști comuniști care știau foarte bine ce primejdie e visul acela, care erau furioși pe ei că s-au lăsat păcăliți. Eu cred că rădăcinile fenomenului trebuie căutate în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
primul rând a fost revolta interioară a oricărei ființe umane care se trezește strivită de mizeriile vieții de soldat în termen. Întruchiparea acestei revolte este Mike Brady, iar motivul care o stârnește e moartea lui Percy. In timpul unei săptămâni petrecute la Palma de Majorca cu Pauline, Jonathan așterne pe hârtie întreaga istorie cu înfierbântare, spre marea dezamăgire și iritare a Paulinei. Se căsătoresc imediat după aceea, fiindcă Pauline rămâne însărcinată, și se mută amândoi foarte aproape de închisoarea lui Mike. Jon
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un vers dintr-un cântec de George și Ira Gershwin"), dar neobținând dreptul de a-l folosi, Lodge găsește un titlu care, de fapt, i se potrivește mai bine. Parodic dar nu numai, romanul e o îmbinare de influențe. Se petrece pe parcursul unei singure zile, se încheie cu monologul lipsit de punctuație al femeii (Joyce), ne duce în labirintul lui Kafka pentru câteva minute, când eroul își pierde cunoștința, și, în principal, emulează descrierea lumii universitare făcută de Bradbury în Eating
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cea mai comodă soluție. * * * Out of the Shelter (Afară din adăpost, 1970) pornește de la amintirile lui David Lodge din vara lui 1951, când la vârsta de șaisprezece ani am plecat singur la Heidelberg, Germania de Vest, unde urma să-mi petrec vacanța cu mătușa mea Eileen, sora mamei, care lucra acolo ca secretară civilă pentru armata americană. Autorul îl consideră drept cel mai autobiografic dintre romanele lui. Manuscrisul a fost predat editurii în decembrie 1968, înainte ca Lodge să plece din
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]