57,527 matches
-
Voiculescu în orizontul tradiționa- lismului de Mircea Braga, V. Voiculescu peregrin prin veac de Marius Pop și Pe urmele lui Vasile Voiculescu (Florentin Popescu), Gânduri Albe, alcătuit de Victor Crăciun, în 1984, V. Voiculescu și lumea lui, 1993, poeziile religioase Călătorie spre locul inimii, adunate de Radu Voiculescu, în 1994, volumele Articole, comunicări, documente V. Voiculescu, patru volume, de Al Oproescu, Buzău, 1974-1994, V. Voiculescu la Pârscov, 1996, V. Voiculescu, contemporanul nostru, 1997, Detenția și sfârșitul lui V. Voiculescu, 2000, V.
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
o grație limpidă și inteligentă. Citatul, fie el cât de postmodern, utilizat cum se cuvine, consolidează prezentul textului. Finalul, mult mai romanesc în această versiune, ambiguu și elocvent totodată, îl arată pe Traian Manu pe punctul să facă o nouă călătorie, către o altă Ithacă, ultima. Va fi acela locul Întâlnirii? Gabriela Adameșteanu, Întâlnirea, ediția a doua, revăzută, colecția „Fiction Ldt.“, Editura Polirom, 2007 TRIMISUL NOSTRU SPECIAL La ce bun libertatea? Florin L|Z|RESCU Înainte de decembrie ’89, chiar și cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
bucată de vreme... Medicul anestezist Alindora Bosch, care s-a instalat la căpătâiul Dorei după ce a executat ordinul chirurgului, murmură la urechea pacientei : "Colaborăm ! Dora, care a înregistrat murmurul răspunde printr-un zâmbet, ultimă manifestare conștientă înainte de a-și începe călătoria spre neant, spre acel necunoscut și temut neant. Chipul luminos al celei care o veghează se pierde în imaginea unui disc de culoarea cuprului spoit pe alocuri cu aur, aidoma celui pe care l-a văzut în vis. Discul, suspendat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se precipită spre șalele care capătă o greutate de plumb. Dintre buzele care păreau fără viață iese un animalic urlet sinistru "Uuuahhh !". Trăiește ! exclamă cu ușurare Alindora Bosch. Anestezic ! Să nu o lăsăm să sufere inutil ! Dora face din nou călătoria spre lumea umbrelor sau mai curând a luminilor. Nu se știe dacă și de data asta va mai fi un retur. Din nou senzația de înot epuizant printr-o masă clisoasă. Din nou un liman abia conturat și din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Dora descifrează cu greu listele de "Plecări" și "Sosiri" afișate lângă ușa care nu se închide bine și are un geam spart. Ceea ce constată nu este de natură să îi dea vreo idee despre cum ar putea continua ambigua ei călătorie. Sunt doar două trenuri spre Nord și altele două spre Sud care trec în douăzeci și patru de ore pe această linie secundară. "Oare să trebuiască să aștept aici, singură, în frig, aproape douăsprezece ore ca să mă pot întoarce acolo de unde am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Nu vă este foame ? Am găsit la bufetul gării, care tocmai se închidea, o franzelă și niște cașcaval iar în rucsac am o sticluță de horincă maramureșeană care face bine la frig. Dar, nu mi-ați spus care este ținta călătoriei dumneavoastră prin fundul ăsta de țară... Bărbatul și-a scos căciula ca să o scuture de zăpadă și își șterge fața cu o batistă enormă în carouri bleu. Dora îl poate studia mai bine. Așa cum se putea presupune din culoarea bărbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
iarnă până aici ? Dora ezită, străinul insistă și iată-i așezați pe două scaune alăturate în cotlonul cel mai ferit de curent. Dora nu a mâncat din seara precedentă și nu și-a luat cu ea nici o provizie în această călătorie spre "nu se știe unde, nu se știe când". Vorba calmă, aspectul și insistența străinului o înduplecă și descoperă cu plăcere gustul pâinii aproape înghețate și fiorul cald care îi străbate măruntaiele după ce dă pe gât capacul sticlei, de mărimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de acum să fie cu totul întâmplătoare sau era scrisă în cartea vieții mele ? De unde vine emoția asta care se aseamănă cu fiorii primei iubiri ? Primă iubire la anii ăștia ? Fiori pentru primul străin care îmi iese în cale în călătoria mea spre necunoscut ?" Privirea lui Dragoș nu o slăbește o clipă, se pare că și el este cuprins de o frământare asemănătoare cu a ei. O mână caldă, puternică o ia de mână de parcă ar vrea să o poarte spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
poate niciodată ieșit din mintea ei, de când degetele lui o mângâiase, ca nici unele până atunci, o tulbură, o tulbură nespus. Patul în care se odihnește probabil câteodată pianistul pare ascetic, dar în realitate este foarte confortabil. Dora simte povara oboselii. Călătoria lungă, hotelul neodihnitor, frigul din tren și din gară ar fi fost destul și prea mult ca să adoarmă de îndată ce pusese capul pe perna înfățată în alb și cu miros de busuioc. La acest "destul" s-a adăugat însă un "mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Puținele cuvinte ale lui Dragoș sunt rostite pe un ton imperativ, dat de o îngrijorare greu de ascuns. Dora găsește răgazul să intervină : Domnul Ciprian nu a făcut decât să mă pună la curent cu posibilitățile de a atinge scopul călătoriei la care am pornit. Din precizările lui am înțeles foarte bine că obținerea vizei cere mult timp și că posibilitatea refuzului există. Pe de altă parte, trecerea ilegală dincolo implică riscuri pe care le pot asuma. Sunt decisă să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la masă; tocmai am scos plăcintele din cuptor. Dragoș trebuie să pice dintr-o clipă în alta. A tras o fugă, sau mai curând Murgu a tras un galop, până la Ciprian ; spunea că mai au niște treburi de aranjat pentru călătoria dumneavoastră. Andrei a telefonat să se intereseze cum ați dormit și cum vă simțiți. A fost mulțumit când a aflat că încă nu v-ați trezit. Mi-a spus că puteți bea cafea dacă vă face plăcere, dar nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se poate mai bine. Iar aici, la dumneavoastră, este atât de frumos, totul în jur este de un alb atât de pur. Plăcintele făcute de doamna Ștefana sunt atât de îmbietoare... Dar, spuneți-mi ce noutăți aveți despre posibilitatea continuării călătoriei mele ? Dacă găsiți că este atât de frumos și îmbietor, de ce n-ați mai rămâne o săptămână aici ca să vă odihniți, așa cum recomandă doctorul ? E frumos, dar știți, v-am spus ieri, doresc să ajung cât mai repede "acolo" , trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o îndemnaseră. Eul ei se pare a se fi transferat în silueta întunecată a bărbatului așezat la înălțime, în fața ei. Nu-i vine a crede că întâlnirea cu el a fost aievea. Nu-i vine să creadă nici că această călătorie printre troiene, în plină noapte, pe locuri și mai ales spre o țintă necunoscută este reală și nu doar o fantasmă a ei. Nu își amintește cu precizie cum s-a despărțit de Victor. Nu i-a lăsat nici o informație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în plină noapte, pe locuri și mai ales spre o țintă necunoscută este reală și nu doar o fantasmă a ei. Nu își amintește cu precizie cum s-a despărțit de Victor. Nu i-a lăsat nici o informație despre ținta călătoriei ei, care și pentru ea fusese o nebuloasă care abia, abia, începe a se desluși. Gândurile îi sunt întrerupte de o frânare bruscă a atelajului. Realizează că se găsesc în fața unei case pierdute în mijlocul nămeților, o casă cu o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la izvoarele Siretului, astăzi bine ascunse sub stratul de gheață și zăpadă. Coincidențe stranii îl fac să trăiască această încălcare a legii ca o datorie de suflet care îl apasă de ani și ani de zile. Cu totul altfel sunt călătoriile pe care se obișnuise să le facă pentru mici afaceri. A trebuit și el să se descurce, să-și crească copiii, iar acum nepoții, ca să nu rămână ca el, un "nimeni" al satului, fără prea multă școală. Numai Dragoș știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vise, fără coșmaruri, fără întreruperi. Când se trezește nu știe dacă este noapte sau zi, lipsa luminii directe în încăpere o ține în afara curgerii timpului. Se simte învăluită de o senzație de bine, membrele se descarcă de poverile adunate în călătorie, capul îi este ușor, mintea mai limpede ca niciodată. Cine știe ce buruieni o fi strecurat Teodora în borș... Cine știe dacă frunzele uscate pe care am văzut că le punea erau frunze de urzică sau de cine știe ce plantă cu efecte miraculoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Fără nici un comentariu doi bărbați s-au ridicat de pe banchetele strâmte din lemn și și-au făcut cu greu loc pe pardoseala mizerabilă, printre picioarele celor care erau înghesuiți pe bănci. Cel de Sus ne-a ajutat să facem această călătorie spre infern în tovărășia unei familii de țărani ortodoxi-prevoslavnici ucrainieni, oameni respectuoși, cu credință în Dumnezeu și resemnați în fața destinului. Stărui în descrierea acestei familii din care o parte a devenit familia noastră cu care am împărțit bune și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
al calendarului, al vânătorii și al forței. Cosmogoniile desemnează țapi ispășitori ce servesc și ca intermediari în relațiile cu lumea de dincolo. Cântul și flautul sunt primele mijloace de adresare către acești intermediari. Labirinturile sunt primele reprezentări metaforice ale acestor călătorii. Obiectele făcute de oameni sunt considerate în continuare niște ființe vii. Schimbul lor și căutarea echivalențelor dintre ele înseamnă tot un fel de schimb, așa cum sunt schimburile de sclavi, de ostatici sau de femei; pentru obiecte se organizează o formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
o existență de durată în locuri fixe. De vreme ce oamenii încep să trăiască ceva mai mult, au mai mult timp pentru transmiterea cunoștințelor. Cosmogoniile devin mai complexe; în cadrul acestora, pământul și agricultura încep să ocupe un loc major. Zeii protectori ai călătoriilor sunt lăsați în planul secund. Astfel, la 150 000 de ani de la apariția sa, Homo sapiens sapiens inventează sedentaritatea. Sacrul basculează în glorificarea posesiunii solului: zeii sunt stăpâni ai pământului tot așa ca și ai cerului. O mie ani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
groaza în europeni, care se așteaptă ca în orice clipă să vadă aceste imense armate apărând la orizont. Apoi această primă formă de organizare negustorească șovăie: insecuritatea din Asia încetinește schimburile la foarte mare distanță; răcirea climei reduce pofta pentru călătorie. în 1348, o teribilă epidemie de ciumă venită în Europa prin Turcia și Mediterana ucide o treime dintre europeni și întrerupe circuitele de schimb; porturile Hansei și târgurile din Champagne sunt ruinate. Bruges nu mai are mijloace financiare să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
concurs inițiat de Parlament, un dulgher-ceasornicar englez, John Harrison, pune la punct primul cronometru pentru marină, ce cântărește 32,5 kilograme. Această invenție de o importanță majoră, cerută de puterea politică, îmbunătățește considerabil localizarea navelor, făcând astfel posibilă scurtarea duratei călătoriilor transoceanice. Astfel, cronometrul permite Marii Britanii stăpânirea largului și facilitează o exploatare sistematică a restului lumii. în 1757, trupele Companiei Engleze a Indiilor Orientale preiau controlul Bengalului și impun meșteșugarilor din zonă prețuri atât de mici pentru bumbacul lor, încât foametea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
din cauza bolilor înaintea vârstei de cinci ani; printre ei este și cazul a trei dintre cei șase copii ai unui refugiat politic german recent debarcat la Londra după eșecul Revoluției de la 1848: Karl Marx. Progresul se manifestă și în privința rapidității călătoriilor: în 1850, motoarele cu aburi încep să înlocuiască pânzele în transportul călătorilor, al mărfurilor și al informațiilor. Telegraful accelerează transmiterea acestora din urmă. Și forța aburilor, și telegraful accelerează mondializarea începută odată cu Ordinea economică: înconjurul lumii este acum la îndemâna armatelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
în stare să rețină, să stocheze, să trateze și să transmită informația - sunete, imagine și date - cu o viteză foarte mare. De ce „obiecte nomade”? Așa cum s-a văzut, nomazii transportă dintotdeauna obiecte în stare să-i ajute să suporte vicisitudinile călătoriei; primul dintre acestea a fost, fără îndoială, o piatră cioplită, un talisman, apoi au urmat focul, îmbrăcămintea, încălțămintea, uneltele, armele, bijuteriile, relicvele, instrumentele muzicale, caii, papirusurile... Au urmat cartea, primul obiect nomad produs în serie, apoi obiectele ce permit miniaturizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
alte obiecte nomade, pentru animale de companie de toate felurile, care oferă sedentarilor ocazia de a duce o viață de cvasipăstori, de cvasinomazi, de cvasicavaleri însoțiți de niște cvasiturme, fără să fie supuși vreunuia dintre riscurile pe care le presupun călătoriile, beneficiind de o companie fidelă și durabilă într-un ocean de precaritate și lipsă de loialitate. în 1981, odată cu apariția în Franța a Minitel-ului, gigantul american al informaticii industriale, IBM, lansează primul său calculator portabil, IBM - 5150, fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
două alte instrumente de importanță majoră pentru noul nomadism: telefonul mobil și internetul. Ele se încetățenesc la fel de încet ca și calculatorul, dar succesul lor derivă din faptul că se interconectează unul cu celălalt. Pentru sedentari, ele constituie niște substituți ai călătoriei; pentru nomazi, sunt mijloace de a rămâne în contact între ei și cu sedentarii. Și unul, și celălalt permit pentru prima dată oricui să aibă o adresă neteritorială înumăr de telefon mobil sau adresă de e-mail). Primul telefon mobil nemilitar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]