51,663 matches
-
și de pe DN12, pe la Bălan. Teritoriul parcului coincide în cea mai mare parte sa cu sinclinalul "Masivului Hășmaș", peste al cărui fundament cristalin se suprapune o stivă de sedimente din Mezozoic În Paleozoic procesele orgenetice și de șariaj au împins roci mai vechi formate în Proterozoic, peste unele mai tinere formate în Cambrian. Sfârșitul Paleozoicului aduce cu el formarea unui geosinclinal, ce în Triasic este acoperit prin transgresiune de apele mării. Astfel, pe soclul cristalin preexistent (ce actual apare la periferia
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș () [Corola-website/Science/311820_a_313149]
-
a lungul a 6 faze importante, întrerupte de etape terestre (când zona devenea - temporar, uscat). Aceste etape intermitente au denudat prin eroziune subaeriană grosimea sedimentelor și au modelat peisajul. Acumularea sedimentelor în geosinclinal s-a însoțit de pentrarea acestora de roci vulcanice, la fârșitul Cretacicului inferior. Speciile marine care au trăit în mările din Jurasic și Cretacic au lăsat urme sub forma fosilelor, care se găsesc din belșug în această zonă. Altitudinea la nivelul parcului variază între 575 m (Bicaz-Chei) - 1792
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș () [Corola-website/Science/311820_a_313149]
-
m (Bicaz-Chei) - 1792 m (vârful Hășmașul Mare). Peisajul "Munților Hășmaș" se prezintă sub forma unor culmi rotunjite calcaroase ce au aspect de peneplenă, din care se desprind sub formă de prăpastie pereții cheilor. Apa Bicazului ieșind din "Lacul Roșu" străbate roca în timp ce coboară o mare diferență de nivel. Peisajul aici prezintă pereți de verticali monumentali de stâncă, uneori cu arbori care cresc în mici habitate disponibile. Afluenți Bicazului și-au tăiat în zonă propriile chei - cum sunt cele ale "Lapoșului", "Cupașului
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș () [Corola-website/Science/311820_a_313149]
-
de trupele germane. Doar șase mănăstiri sunt încă funcționale în prezent, unele fiind reocupate după o perioadă de abandon: Toate aceste mănăstiri se află la Meteora Grecia, iar cele mai multe sunt cocoțate pe stânci înalte și accesibile prin scări tăiate în rocă. Ele au fost înființate pentru călugări și călugărițe care urmează învățăturile Bisericii Ortodoxe a Greciei. O mare parte din arhitectura acestor clădiri are la origine Athonitul . Din cele șase mănăstiri intacte, Mănăstirile Sf. Ștefan și Roussanou sunt locuite de maici
Meteora () [Corola-website/Science/311835_a_313164]
-
Bisericii Ortodoxe a Greciei. O mare parte din arhitectura acestor clădiri are la origine Athonitul . Din cele șase mănăstiri intacte, Mănăstirile Sf. Ștefan și Roussanou sunt locuite de maici. Stâncile pe vârful cărora sunt construite mănăstirile, sunt, în conformitate cu scrierile antice, roci trimise pe pământ din cer, de unde și numele de meteori, pentru a permite asceților să se retragă și să se roage. Aceste masive stâncoase sunt compuse din roci detritice formate dintr-un conglomerat de pietriș cimentat. În locul lor a existat
Meteora () [Corola-website/Science/311835_a_313164]
-
maici. Stâncile pe vârful cărora sunt construite mănăstirile, sunt, în conformitate cu scrierile antice, roci trimise pe pământ din cer, de unde și numele de meteori, pentru a permite asceților să se retragă și să se roage. Aceste masive stâncoase sunt compuse din roci detritice formate dintr-un conglomerat de pietriș cimentat. În locul lor a existat în terțiar albia unui fluviu care se vărsa în Marea Tesaliei și care a depus treptat sedimente. Aceasta este explicația aspectului stratificat al rocilor. Atunci când fluviul s-a
Meteora () [Corola-website/Science/311835_a_313164]
-
stâncoase sunt compuse din roci detritice formate dintr-un conglomerat de pietriș cimentat. În locul lor a existat în terțiar albia unui fluviu care se vărsa în Marea Tesaliei și care a depus treptat sedimente. Aceasta este explicația aspectului stratificat al rocilor. Atunci când fluviul s-a mutat sau a dispărut, aluviunile au fost comprimate, cimentându-se prin presiune și căldură. În momentul încrețirii care a dat naștere Peninsulei Balcanice, ansamblul a fost ridicat și expus eroziunii, rezultând stâncile rotunjite de gresie, tipice
Meteora () [Corola-website/Science/311835_a_313164]
-
fluviul s-a mutat sau a dispărut, aluviunile au fost comprimate, cimentându-se prin presiune și căldură. În momentul încrețirii care a dat naștere Peninsulei Balcanice, ansamblul a fost ridicat și expus eroziunii, rezultând stâncile rotunjite de gresie, tipice acestor roci. Înălțimea medie este de 313 metri (1,027 ft).
Meteora () [Corola-website/Science/311835_a_313164]
-
(, ), este o rocă vulcanică. Ea a fost găsită în vulcanitele din Auvergne și a fost descrisă și numită în anul 1813 de mineralogul francez Alexandre Brongniart. În procesul de răcire se separă sub forme de bule gazele formând goluri de dimensiuni diferite în
Trahit () [Corola-website/Science/311305_a_312634]
-
Ea a fost găsită în vulcanitele din Auvergne și a fost descrisă și numită în anul 1813 de mineralogul francez Alexandre Brongniart. În procesul de răcire se separă sub forme de bule gazele formând goluri de dimensiuni diferite în masă rocii, acestea determina aspectul aspru al rocii. ul în nomenclatura veche mai este denumit ortophir (ortophyr) ortoclastfir. Din punct de vedere chimic trahitul care se formează aprope de suprafață este identic cu rocă de adâncime „sienitul”. Concentrația lui în bioxid de
Trahit () [Corola-website/Science/311305_a_312634]
-
din Auvergne și a fost descrisă și numită în anul 1813 de mineralogul francez Alexandre Brongniart. În procesul de răcire se separă sub forme de bule gazele formând goluri de dimensiuni diferite în masă rocii, acestea determina aspectul aspru al rocii. ul în nomenclatura veche mai este denumit ortophir (ortophyr) ortoclastfir. Din punct de vedere chimic trahitul care se formează aprope de suprafață este identic cu rocă de adâncime „sienitul”. Concentrația lui în bioxid de siliciu (SiO) variază între 57,6
Trahit () [Corola-website/Science/311305_a_312634]
-
gazele formând goluri de dimensiuni diferite în masă rocii, acestea determina aspectul aspru al rocii. ul în nomenclatura veche mai este denumit ortophir (ortophyr) ortoclastfir. Din punct de vedere chimic trahitul care se formează aprope de suprafață este identic cu rocă de adâncime „sienitul”. Concentrația lui în bioxid de siliciu (SiO) variază între 57,6 și 69 % , acest procent este mai mic că și în cazul riolitului. Pe când procentele în oxizii alcalini de sodiu și potasiu ( NaO și KO ) sunt mai
Trahit () [Corola-website/Science/311305_a_312634]
-
mineralor bogate în siliciu că de exemplu cuarțul se află între 10 și 20 %. Într-un procent neînsemnat se află clinopiroxenii, blenda, biotitul și faialitul. Porfiritele cu structura lor sticloasa în schimb apar într-un procent mai mare în compoziția rocii.
Trahit () [Corola-website/Science/311305_a_312634]
-
bruscă de la masivul Munților Stâncoși ( Rocky Mountains) și regiunea de preerie a câmpiei Great Plains. Numele munților este dat după forma lor, care provine din termenul francez „téton” ce înseamnă „sfârc de sân”. Structura petrografică a munților este compusă din roci metamorfice, gneisuri, care au luat naștere în perioadele geologice din roci sedimentare. In crăpături în urma activității vulcanice s-a infiltrat ulterior magmă luând naștere filoane de granit. Regiunea munților Teton fiind supuse unor mișcări tectonice intensive. Deși cea mai mare
Munții Teton () [Corola-website/Science/311299_a_312628]
-
a câmpiei Great Plains. Numele munților este dat după forma lor, care provine din termenul francez „téton” ce înseamnă „sfârc de sân”. Structura petrografică a munților este compusă din roci metamorfice, gneisuri, care au luat naștere în perioadele geologice din roci sedimentare. In crăpături în urma activității vulcanice s-a infiltrat ulterior magmă luând naștere filoane de granit. Regiunea munților Teton fiind supuse unor mișcări tectonice intensive. Deși cea mai mare parte a munților se află pe teritoriul protejat al Parcului Național
Munții Teton () [Corola-website/Science/311299_a_312628]
-
spre Șaua Paltinul, se merge către Vârful Paltinul, de aici către Platoul Borăscu și se ajunge pe Vârful Gugu. Vârful Gugu este cel mai ascuns vârf din Carpați, fiind situat la o distanță apreciabilă de orice infrastructură. Este alcătuit din roci amfibolite și de gnaise. Vârful se află așezat pe cea mai importantă culme secundară ce se desprinde din creasta principală a Munților Godeanu, Culmea Moraru-Gugu, aceasta fiind și cea mai înaltă culme cu pajiști alpine și perspective deosebit de spectaculoase. Culmea
Vârful Gugu, Munții Godeanu () [Corola-website/Science/311330_a_312659]
-
Din cele naturale fac parte calcarul, nisipul, piatra Ponce, pietrișul, tuful, azbestul ș.a. Agregatele se folosesc ca materiale de zidărie, ca adaos activ la lianți, ca agregat pentru mortare ușoare, ca material de lustruire ș.a. Agregatele artificiale sunt zguri și roci arse (deșeuri industriale). "Materialele hidroizolante" se folosesc la acoperirea surafețelor contra acțiunii apei și vaporilor. Se deosebesc materiale în rulouri, masticuri de bitum și de gudron. Materialele în rulouri se împart în materiale cu bază (carton, hârtie, pânză de sticlă
Materiale de construcție () [Corola-website/Science/311341_a_312670]
-
Metalele (oțel, fontă, fier)se folosesc pentru construcțiile portante (poduri, clădiri industriale) și ca armătură. Materialele de construcție se produc în întreprinderile industriei materialelor de construcție. Materia lor primă se extrage din zăcăminte nemetalifere carbonatice, argiloase, nisipoase, de gresie, de roci eruptive și metamorfice.
Materiale de construcție () [Corola-website/Science/311341_a_312670]
-
ele (numite și "oligoelemente") sunt elemente chimice care se găsesc în cantități foarte mici în soluri, roci, ape și organisme care sunt necesare pentru sporirea recoltei, îmbunătățirea calității produselor vegetale și protecției plantelor și animalelor împotriva bolilor și agenților patogeni. În organismele vegetale și animale sunt identificate cca. 80 de elemente, dintre care 75 % sunt microelemente. ele
Microelement () [Corola-website/Science/311360_a_312689]
-
Buhăescu (cel mai mare din Munții Rodnei), Zănoaga Iezerului, Zănoaga Mare, Zănoaga Mică, Rebra, Gropi, având în porțiunea bazală morene și căderi de apă pe pragurile de stâncă lustruite de ghețari. Cea mai mare parte a rezervației este ocupată de roci cristaline metamorfice din Pânza de Rodna (Precambrian superior). Formațiunea de Voșlobeni este constituită din micașisturi cu nivele de paragnaise, cuarțite și amfibolite, cu nivele de dolomite și calcare cristaline (Turnu Roșu, Piatra Albă). Tipul și subtipul de sol predominant este
Pietrosul Mare () [Corola-website/Science/311372_a_312701]
-
a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate) și se întinde pe o suprafață de 50 de hectare. Aria protejată aflată pe versantul sudic al Munților Rodnei, în zona de obârșie a pârâului Mihăiasa, reprezintă o zonă constituită din roci cristaline ("Masivului Mihăiasa" - 1.804 m, "Stânca Iedului, Bujdeie"), acoperită parțial cu pădure de molid ("Picea abies"), pâlcuri de mesteacăn ("Betula"), poieni și fânețe. Rezervația găzduiește și asigură condiții de cuibărire pentru cocoșul de mesteacăn ("Lyrurus tetrix"), o specie de
Izvoarele Mihăiesei () [Corola-website/Science/311376_a_312705]
-
rotundifolii"), Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane, Turbării active, Formațiuni pioniere alpine din "Caricion bicoloris-atrofuscae", Peșteri în care accesul publicului este interzis, Mlaștini alcaline, Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase, Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane și Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Orientalilor. Flora parcului național este constituită din
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
Formațiuni pioniere alpine din "Caricion bicoloris-atrofuscae", Peșteri în care accesul publicului este interzis, Mlaștini alcaline, Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase, Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane și Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Orientalilor. Flora parcului național este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Conifere cu
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
versantul stâng al văii "Coltăului", aproape de confluenta cu pârâul "Țâcârlăului" se află un afloriment (abrupt calcaros - inca neexplorat) de interes paleontologic cunoscut de localnici sub denumirea de "Râpă Albă". Acesta prezintă resturi fosilifere (cochilii de melci) depozitate în strate de rocă sedimentara constituită din marna calcaroasa. Acest fenomen este întâlnit și în abruptul drumului ce traversează "Zugăul", dar aici cochilile sunt stratificate în conglomerate alcătuite din argile și nisipuri. Toponimele sunt legate de diminutive ce evidențiază în primul rând graiul locuitorilor
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
a Bălților reprezintă morfostructura inversată delimitată pe laturi de fracturi tectonice. Versanții sunt slab înclinați au lungimea de 500-700 m. Suprafețele cu înclinația până la 2° ocupă 50% din teritoriu, cele cu 2-6° - 40%. Pe versanții văilor râurilor apar la suprafață rocile calcaroase, deasupra cărora se află diferite straturide argilă marină și luturi argiloase, uneori luturi nisipoase. Pe alocuri rocile argiloase conțin săruri solubile. Terasele și părțile inferioare ale unor versanți sunt formate din depozite loessoide. În văi și lunci s-au
Stepa Bălților () [Corola-website/Science/310928_a_312257]