55,287 matches
-
Iorga, cel care afirmase mai demult că "„poezia lui Coșbuc este de o virtuozitate extraordinară”", publică un necrolog pe care-l încheie cu următoarele cuvinte: În ziarul "Lumina", din București, Liviu Rebreanu publică, la 14 mai 1918, articolul "George Coșbuc", afirmând printre altele: După cum însuși a mărturisit-o, Coșbuc intenționa să realizeze o epopee, astfel încât "„baladele”" și celelalte poeme luate din "„poveștile poporului”" pe care le-a scris, să capete "„unitate și extensiune de epopee”". Deși nerealizată pe deplin, cele mai
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
Mama", "Ștefăniță Vodă", "Lupta vieții", "Pașa Hassan", "Doina", "Scara", "Iarna pe uliță", "Dragoste învrăjbită", "Fata mamei", "Noi vrem pământ", "In opressores". Într-o rubrică intitulată "Vorba ăluia", G. Coșbuc explica originea unor zicători și expresii populare despre care tot Slavici afirma: "„Era înainte de toate rubrica Vorba ăluia în care dădea lămuriri nu numai interesante, ci totodată și instructive asupra zicătorilor românești”". Caracterul de revistă enciclopedică al "Vetrei" era asigurat și de alte rubrici redactate de G. Coșbuc, la acestea adăugându-li
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
înseamnă „țara vițeilor” ("cf." Lat "vitulus" „vițel”, "vitlo" „vițel”). Taurul era un simbol al triburilor din sudul peninsulei și apărea adesea în luptă cu lupoaica romană ca simbol al sfidării Italiei libere în timpul Războiului Social. Istoricul grec Dionis din Halicarnas afirmă aceasta odată cu legenda că Italia ar fi fost denumită astfel după , legendă amintită și de Aristotel și Tucidide. Numele de "Italia" s-a aplicat doar la o parte din ceea ce este astăzi Italia de Sud - conform lui , porțiunea sudică a
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
le convenea pe moment. În această epocă haotică, în Italia a apărut o instituție caracteristică ei, . Dat fiind vidul de putere produs de fragmentarea teritorială extremă și de lupta dintre Imperiu și Sfântul Scaun, comunitățile locale au căutat să-și afirme autonomia pentru a restaura legea și ordinea. În 1176, Liga Lombardă, o asociație de orașe-stat, l-a învins pe împăratul german Frederic Barbarossa în bătălia de la Legnano, asigurând practic independența a mare parte dintre orașele din Italia nordică și centrală
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
al XIII-lea, și au devenit mai realiste, apărând și interesul pentru ilustrarea volumului și perspective în Italia cu Cimabue și discipolul său Giotto. Ei sunt considerați a fi cei mai mari doi maeștri ai picturii în cultura occidentală. Mulți afirmă că a fost epoca de aur a sculpturii, întinsă de-a lungul perioadei dintre secolul al XIV-lea și jumătatea secolului al XVII-lea, cu o importantă influență în afara granițelor Italiei moderne. În Italia, artiști ca Paolo Uccello, Fra Angelico
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
apariția unui „”, domeniu nobiliar extrem de puternic, ce cuprindea Anglia și părțile vestice ale Franței. Regatul capețian a atins apogeul în secolul al XIII-lea, monarhia redobândind puterea pe care o pierduse iar arta și cultura franceză au început să se afirme în Europa. Filip August (1180-1223) a reușit să cucerească mare parte din posesiunile franceze ale Plantageneților, punând capăt, pentru un timp, amenințării engleze și lărgind considerabil domeniul regal cu această ocazie. Ludovic al IX-lea (1226-1270) a acționat ca arbitru
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
În aceeași perioadă, Franța a ieșit victorioasă din mai multe războaie (între care Războiul de Treizeci de Ani) și a început să-și formeze un , în principal, în , în Antile și pe drumul spre Indii. Ludovic al XIV-lea a afirmat mai mult ca niciodată caracterul absolut al puterii sale: „Regele-Soare” se considera „locțiitor al lui Dumnezeu pe Pământ” și a ordonat construirea palatului de la Versailles, simbol al puterii sale. El s-a înconjurat de artiști și de savanți și a
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
de către Adunarea Națională în funcția de „Președinte al Consiliului”, cu misiunea de a da republicii o nouă constituție: a Cincea Republică conferea președintelui puteri mai largi în raport cu Parlamentul. Charles de Gaulle a urmărit și a realizat decolonizarea Africii, și a afirmat independența Franței față de Statele Unite. Dar a scos în față arhaismul unui regim care părea deconectat de la aspirațiile tinerilor vremurilor sale; în ciuda demisiei, în 1969, generalului de Gaulle, s-a menținut la putere încă cinci ani, prin figura președintelui Georges Pompidou
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
de guvernământ este republica. Fundamentele organizării politice și administrative actuale a Franței au fost fixate în 1958 prin celei de a Cincea Republici. Conform primului articol, „Franța este o republică indivizibilă, laică, democratică și socială”. Începând cu 2003, același articol afirmă în plus și că „organizarea sa este ”. Organizarea puterilor în Franța este definită prin constituția din 1958, cu modificările ei ulterioare; rolul fiecărei instituții este, în același timp, definit atât prin practica aplicată începând cu 1958, cât și prin textul
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
Ion Iliescu l-a grațiat și pe Ioan Corpodean, ofițer de miliție implicat în reprimarea revoluției de la Timișoara. Pe data de 15 mai 2007, fiind invitat în emisiunea "Tu decizi" difuzată de postul de televiziune "Realitatea TV", Ion Iliescu a afirmat că "<nowiki> [... minerii]</nowiki> au făcut un act civic." În ultimele zile ale mandatului de președinte, i-a acordat lui Corneliu Vadim Tudor Ordinul Național "„Steaua României”" (în rang de cavaler), un gest care a atras critici în presă și
Ion Iliescu () [Corola-website/Science/296687_a_298016]
-
limbă maternă „limba moldovenească”. Totodată, la capitolul "limba vorbită de obicei" dintre cele 2 milioane 564 de mii de persoane care se declară etnici moldoveni, aproape 2 milioane (58,8%) declară că vorbesc, zilnic, „limba moldovenească”. Alte 475 de mii afirmă că vorbesc româna. Acestora li se adaugă și aproximativ 70 de mii de cetățeni care se consideră etnici români, ridicând totalul celor care declară că vorbesc româna la peste jumătate de milion (16,4%), dar totuși de aproape 4 ori
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
care o denumesc „moldovenească”, fapt care constituie un argument irefutabil împotriva existenței acestei limbi ca limbă de sine stătătoare și în favoarea punctului de vedere că cele două glotonime sunt pur și simplu sinonime. Mai mult, Coșeriu insistă că: Ion Stici afirma că nicio limbă nu poate avea două denumiri, în timp ce fostul președinte moldovean, Mircea Snegur găsea recunoașterea a două glotonime pentru o limbă incompatibilă cu adevărul științific. Snegur afirma în discursul său din 27 aprilie 1995: . Adepții moldovenismului sunt de cele mai multe
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
sunt pur și simplu sinonime. Mai mult, Coșeriu insistă că: Ion Stici afirma că nicio limbă nu poate avea două denumiri, în timp ce fostul președinte moldovean, Mircea Snegur găsea recunoașterea a două glotonime pentru o limbă incompatibilă cu adevărul științific. Snegur afirma în discursul său din 27 aprilie 1995: . Adepții moldovenismului sunt de cele mai multe ori moldoveni care au crescut în familii mixte, în care numai unul dintre părinți este moldovean(român). Astfel, mamele lui Vasile Stati și Valeriu Reniță sunt rusoaice, tatăl
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
2% din umele proprii atestate epigrafic, asta pentru că populația dacica ce locuia în zona rurală nu era foarte alfabetizata. Dacii din elită aristocratica au primit cetățenie română și au primit nume române. Cei ce locuiau în mediul urban nu își afirmau originea datorită intereselor practice. Nume de orașe din provincia Dacia și-au păstrat denumirile dinainte de cucerirea română (Tibiscum, Drobeta, Potaissa, Napoca), preluate de la autohtoni de către coloniști. De asemenea, sunt menținute numele râurilor că Mariș (Mureș), Samus (Someș), Alutus (Olt) și
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
postelnicul Teodor (Toader) Movilă, fratele vitreg al domnitorului Ieremia Movilă. Satul a devenit astfel sat mănăstiresc, cu bir si obligații către mănăstire. Actualul sat Adâncata este atestat prima dată la sfârșitul secolului al XVIII-lea; în catagrafia din 1772 se afirmă că așezarea avea un număr de 35 case. Se presupune că satul ar fi fost întemeiat în jurul anilor 1700. Prin legea secularizării averilor mănăstirești din decembrie 1863, satul Adâncata a intrat în proprietarea statului, devenind parte componentă a comunei Hănțești
Biserica de lemn din Adâncata () [Corola-website/Science/317011_a_318340]
-
poate furniza beneficii pentru comunitatea științifică. Informaticianul David Naiditch a făcut, de asemenea, referire la HAARP ca fiind "un magnet pentru teoreticienii conspirației". De exemplu, Rosalie Bertell a avertizat în 1996 despre dezvoltarea HAARP ca armă militară. Michel Chossudovsky a afirmat într-o carte publicată de Committee on Monetary and Economic Reform că "cercetări științifice recente sugerează că HAARP este pe deplin operațional și că are abilitatea de a declanșa inundații, secete, uragane și cutremure." De-a lungul timpului despre HAARP
HAARP () [Corola-website/Science/317017_a_318346]
-
că cele două cetăți reprezintă două etape în evoluția așezării autohtone de la Orheiul Vechi. Cetatea din pământ a fost datată cu secolele XII-III și atribuită populației autohtone de până la invazia mongolilor. Pe baza unor investigații din anul 1953, istoricii au afirmat că ului era o cetate naturală care închidea drumul în partea centrală a Moldovei. În urma cercetărilor din anul 1958, în partea de est a cetății s-au găsit vestigiile unor locuințe. Partea subterană aparținuse unei clădiri care a fost distrusă
Cetatea Orhei () [Corola-website/Science/317018_a_318347]
-
persoanele reținute în noaptea de 7 spre 8 aprilie ar fi depus mărturii despre decesul lui Valeriu Boboc. Din rațiuni de protecție a martorului, identitatea acestuia nu a fost dezvăluită publicului. Inițial, un purtător de cuvânt al Ministerului de Interne afirmase că tânărul a decedat în urmă intoxicației cu un gaz neidentificat, fiind posibil vorba de gazul folosit de poliție pentru împrăștierea manifestanților. Ulterior, s-a emis un comunicat al procuraturii: „Conform rezultatelor autopsiei, leziunile corporale primite, si anume fractură unei
Valeriu Victor Boboc () [Corola-website/Science/317040_a_318369]
-
Acesta este portul vechi al femeii transilvănene de acum peste o sută de ani. Abia cu aproximativ 60 de ani înainte a intrat în zona de câmpie a Mureșului puternica influență a costumelor monocrome sibiene, despre care foarte multă lume afirmă că sunt cele specifice zonei noastre de câmpie, în timp ce pe Mureșul de Sus catrința cu trup vânăt a fost înlocuită de șorțul de mătase sau catrința de stofă ori catifea bogat ornată cu flori colorate, preferate celei vechi datorită aspectului
Ramona Fabian () [Corola-website/Science/317048_a_318377]
-
a III-a. Fotbal Club Hunedoara a fost înființat în vara anului 2009 pentru a umple vidul fotbalistic existent în oraș în acel moment, dar în special pentru a crea o oportunitate și a oferi o șansă de a se afirma jucătorilor autohtoni. În aceeași idee se dorea crearea unui puternic Centru de Copii și Juniori și a unei echipe de seniori după modelul de succes implementat de Mircea Lucescu la Hunedoara, la începutul anilor '80: „o echipă de hunedoreni pentru
FC Hunedoara () [Corola-website/Science/317049_a_318378]
-
Kass caracterizează întâlnirea sa cu Depardieu drept „unul dintre cele mai importante momente ale carierei sale timpurii.” Doi ani mai tarziu, în 1987, fiind dezamăgită de evoluția piesei „Jalouse”, Patricia Kaas l-a întâlnit, în încercarea să de a se afirma, pe compozitorul francez Didier Barbelivien. În același an apare primul șlagăr al interpretei, „Mademoiselle chante le blues”, care s-a bucurat de succes notabil în clasamentele radio din Franța. La scurt timp, sunt lansate piesele „D'Allemagne” și „Mon mec
Patricia Kaas () [Corola-website/Science/317032_a_318361]
-
de câmpie și în nord - Țara Făgărașului (inclusiv). Cele două cnezate erau așezate în dreapta Oltului, cel al lui Farcaș în județul Vâlcea, iar cel al lui Ioan probabil se afla mai la sud. Dintre aceste formațiuni românești, cea care se afirmă la putere este voievodatul lui Litovoi. Acesta s-a răsculat în 1272 împotriva regelui ungar Ladislaus IV dorind să câștige teritoriul Banatului de Severin, un important punct strategic. Armata voievodului se luptă cu cea a lui George, fiul lui Simon
Descălecatul Țării Românești () [Corola-website/Science/317051_a_318380]
-
de istorici este și voievodul, de al cărui nume se leagă înființarea unor biserici, considerându-se a fi o invenție sau fiind confundat cu alți domnitori. Astfel, din cauza lipsei dovezilor concludente, Nicolae Iorga pune la îndoială existența lui Negru Vodă, afirmând că acest nume este doar un pseudonim acordat lui Basarab I, care ar fi, în opinia lui, adevăratul fondator al Țarii Românești. Neagu Djuvara îl identifică cu Thocomerius, tatăl lui Basarab I, sugerând faptul că onomastica se datorează originii cumanice
Descălecatul Țării Românești () [Corola-website/Science/317051_a_318380]
-
I, sugerând faptul că onomastica se datorează originii cumanice, având o culoare mai închisă a pielii decât majoritatea românilor. Bogdan Petriceicu Hasdeu este de părere că Negru Vodă este în realitate Radu I Basarab, al treilea domn al țării, și afirmă că „Negru” ar fi de fapt denumirea populară a dinastiei Basarabilor. A.D. Xenopol susținea ideea că domnitorul a existat cu adevărat, fiind un nobil transilvănean român, care a fost nevoit să se refugieze în Muntenia din cauza persecuțiilor catolicilor. Negru Vodă
Descălecatul Țării Românești () [Corola-website/Science/317051_a_318380]
-
Prin această victorie, Țara Românească a obținut independența față de Regatul Ungariei și a putut să se consolideze ca stat unitar între Carpații Meridionali și Dunăre. Gheorghe Romanescu consideră că victoria de la Posada „reprezintă un moment important în istoria militara româneasca, afirmând posibilitățile tactice ale unei armate de țară - inferioară din punct de vedere numeric și al dotării cu armament - de a măcina treptat forțele invadatoare prin acțiuni îndrăznețe de hârțuire și a le zdrobi în cele din urmă în bătălia hotărâtoare
Descălecatul Țării Românești () [Corola-website/Science/317051_a_318380]