51,462 matches
-
domeniul artei și evaluarea lor. Se impune să înlăturăm o confuzie care se face în mod obișnuit. Literatura "de imaginație" nu trebuie neapărat să folosească imagini. Limbajul poetic este saturat de imagini artistice, începem cu cele mai simple figuri de stil și culminând cu complexele sisteme mitologice ale unui Blake sau Yeate. Dar imaginile artistice sunt neesențiale pentru literatura epică și, în consecință, pentru o mare parte a literaturii. Există poezii bune cu desăvârșire lipsite de imagini ; există chiar și o
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
trebui să fie soluționată de la caz la caz. Istoricul literar nu se va mulțumi să judece o operă literara numai din punctul de vedere al epocii noastre - acesta fiind un privilegiu al criticului care reevaluează trecutul în lumina necesităților unui stil sau unui curent actual. 72 Pentru el ar putea îi chiar instructiv să privească o operă literară din punctul de vedere al unei a treia epoci care să nu fie 'Contemporană nici ou el, nici cu autorul, sau să treacă
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Deși se trag din literatura elină și din cea latină, majoritatea genurilor noastre .au fost considerabil modificate și îmbogățite în timpul evului mediu. Chiar și istoria metricii, deși strâns legată de diferitele sisteme lingvistice, este internațională. Mai mult, marile mișcări și stiluri literare ale Europei moderne (Renașterea, barocul, neoclasicismul, romantismul, (e) realismul, simbolismul) depășesc cu mult hotarele unei națiuni, chiar dacă între producțiile acestor stiluri există importante diferențe naționale.*17 Răspândirea lor geografică poate varia și ea. Renașterea, de exemplu, a pătruns în
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Chiar și istoria metricii, deși strâns legată de diferitele sisteme lingvistice, este internațională. Mai mult, marile mișcări și stiluri literare ale Europei moderne (Renașterea, barocul, neoclasicismul, romantismul, (e) realismul, simbolismul) depășesc cu mult hotarele unei națiuni, chiar dacă între producțiile acestor stiluri există importante diferențe naționale.*17 Răspândirea lor geografică poate varia și ea. Renașterea, de exemplu, a pătruns în Polonia, dar nu și în Rusia sau Boemia. Stilul baroc a invadat întreaga Europă răsăriteană, inclusiv; Ucraina, dar de-abia a atins
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
e) realismul, simbolismul) depășesc cu mult hotarele unei națiuni, chiar dacă între producțiile acestor stiluri există importante diferențe naționale.*17 Răspândirea lor geografică poate varia și ea. Renașterea, de exemplu, a pătruns în Polonia, dar nu și în Rusia sau Boemia. Stilul baroc a invadat întreaga Europă răsăriteană, inclusiv; Ucraina, dar de-abia a atins Rusia propriu-zisă. Pot să existe apoi considerabile diferențe cronologice: stilul baroc a supraviețuit în civilizațiile rurale ale Europei răsăritene până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, după ce Europa
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
varia și ea. Renașterea, de exemplu, a pătruns în Polonia, dar nu și în Rusia sau Boemia. Stilul baroc a invadat întreaga Europă răsăriteană, inclusiv; Ucraina, dar de-abia a atins Rusia propriu-zisă. Pot să existe apoi considerabile diferențe cronologice: stilul baroc a supraviețuit în civilizațiile rurale ale Europei răsăritene până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, după ce Europa apuseană depășise iluminismul și așa mai departe, în general, importanța barierelor lingvistice a fost în mod cu totul nejustificat exagerată în cursul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
lingvistic ; dar nu e mai puțin adevărat că ele ana urmări grotești atunci când problemele literare sunt discutate numai în raport cu părerile exprimate în limba respectivă și numai în raport cu textele și documentele apărute în aceeași limbă. 83 Deși în anumite probleme de stil artistic, de metru și chiar de gen diferențele lingvistice dintre literaturile europene sunt importante, este clar că în multe probleme ale istoriei ideilor, inclusiv ale istoriei ideilor critice, asemenea delimitări nu stau în picioare ; se secționează în mod artificial materii
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
devenit o literatură națională independentă. Trăsătura națională este oare dată de simplul fapt al independenței politice ? Sau este dată de conștiința națională a autorilor ? Constă cumva în folosirea unor subiecte naționale și a "culorii locale" ? Sau rezidă în apariția unui stil literar național distinct ? Numai după ce vom fi ajuns la soluționarea acestor probleme, vom izbuti să scriem istorii ale literaturilor naționale care să nu fie doar categorii geografice sau lingvistice și vom reuși să analizăm modul exact în care fiecare literatură
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
defilee” rimează cu „Erythree”), în cizelarea savantă a versurilor care dobândesc astfel sonorități muzicale deosebite: „Scoici nautili, vegetație marină/ se adună/ cunună/ în părul tău negru și des./ Parcă mângâi ușor/ în miez de lumină/ un fragil vas minoic de stil Camarès.” Volumul Plante carnivore (1980) aduce o schimbare în viziunea poetică a autorului, în sensul unei prize mai directe asupra realului și al renunțării la expresia căutată în favoarea unui limbaj poetic mai frust și mai viguros: cuvintele devin „plante carnivore
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
acestui univers poetic. O poezie emblematică, Și parcă totul?, indică sensul unui exod universal, dinspre Sudul solar (dominat de vegetație, de culoarea verde) către Nordul nocturn (alb, acoperit de zăpezi). A. valorifică formule lirice dintre cele mai diverse: teme antice, stil clasicizant (obsedantul mit al argonauților, titlurile latine ale unor poeme), ritmul și universul folcloric (influențe blagiene, argheziene), aluzii la poezii ori tendințe, simboluri consacrat moderne (Corbul lui Poe, simbolismul francez, T. S. Eliot). Pax autumnalis, prin formula prozodică, este o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
universul folcloric (influențe blagiene, argheziene), aluzii la poezii ori tendințe, simboluri consacrat moderne (Corbul lui Poe, simbolismul francez, T. S. Eliot). Pax autumnalis, prin formula prozodică, este o replică la Oda lui Eminescu, iar Balada regelui Lys, prin tematică și stil, trimite la Doinaș și Macedonski. Se pot identifica alte afinități, cu obsesiile bacoviene, cu descriptivismul pillatian, cu ermetismul barbian ori cu onirismul lui Gellu Naum. Cărțile sale de versuri reiau aceleași teme și motive, în același registru stilistic, al detașării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
lumineze bătrânei ceasul aniversar. Rod al unei manipulări medico-militare ultrasecrete sau răspunsul divinității la dragoste și credință? Abilitatea constă în glisarea pe corzile tuturor interpretărilor posibile, într-un spațiu scenic admirabil controlat. Între aceste două piese se plasează spectacolul în stil antic Constantin cel Mare, reprezentat în aer liber în ruinele din fața Catedralei Arhiepiscopale din Constanța, cu prilejul sărbătorii Sfinților Împărați Constantin și Elena. Piesa are un oarecare suport documentar, dar se susține îndeosebi prin valorificarea în montarea scenică a interferenței
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290044_a_291373]
-
în context central și sud-est european. În același timp, se poate observa că formarea pictorilor români traversează aceste trei repere esențiale, Franța cu sau fără Art Nouveau, Germania cu sau fără Jugendstil, Italia, iar pictorii români vor resimți influența diferitelor stiluri, curente în epocă de la impresionism la simbolism / decadentism într-un sens larg. În pictura și grafica lui Luchian se resimte influența atât a lui Manet, cât și a unui Georges de Feure, precizată în special în Panourile decorative, ca și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sursa acestui senzualism și prin felul în care succesul ei la Paris a diseminat în epocă, pictorul refăcând fragmente, ca apoi să renunțe complet la rețeta de succes, focalizându-se pe arta portretului. G.D. Mirea este elogiat pentru pictarea în "stil arhaic bizantin" a Catedralei Ortodoxe de la Constanța, prilej pentru critic să-l disocieze de varianta degradată, barbară, decadentă a acestui stil. Contextul critic-discuțional îl include, abuziv, ce-i drept, pe pictor în zona decadenței, iar trimiterile (chiar dacă nu-și găsesc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să renunțe complet la rețeta de succes, focalizându-se pe arta portretului. G.D. Mirea este elogiat pentru pictarea în "stil arhaic bizantin" a Catedralei Ortodoxe de la Constanța, prilej pentru critic să-l disocieze de varianta degradată, barbară, decadentă a acestui stil. Contextul critic-discuțional îl include, abuziv, ce-i drept, pe pictor în zona decadenței, iar trimiterile (chiar dacă nu-și găsesc suportul în operă) devin semnificative; pictura lui G.D. Mirea semnalează un gust care devine tot mai pregnant în epocă și care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pune în scenă un mister, așa cum o demonstrează Ileana Marin în Pictura prerafaelită sub semnul narativului 11. Într-o mai mare măsură, decadentismul în pictură vine pe filiera acestei narativizări cu substrat simbolic, cel puțin în accepția de fapt de stil pe care i-o conferă John Reed în The Decadent Style. Caracteristic pentru simbolism și pentru decadentism ar fi ceea ce Max Deri numește "naturalistic permutation" și anume clivajul dintre o prezentare naturalistă/realistă a obiectelor și dizlocarea lor din sfera
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
is the question!". Dacă în cazul literaturii distincția este recuperabilă prin detalierea unui parcurs istoric și reconfigurarea unei estetici 16, pentru istoria artei, decadentismul nu este decât o etichetă, nicidecum o estetică asumată în măsură să caracterizeze o școală, un stil, sau să fie asumată de vreun artist plastic. În majoritatea situațiilor, artiștii plastici sunt afiliați la cercuri sau grupări literare pentru care decadentismul constituie o marcă definitorie sub raport estetic sau numai ca blazon al unei mondenități versatile și malițioase
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
blazon al unei mondenități versatile și malițioase. Soluția pe domeniul istoriei literare nu este deplin recuperabilă pentru domeniul artei plastice, deși o serie de distincții rămân operaționale. Ca de obicei, termenul sacrificat este cel de "decadentism", cu toate că în absența unui stil propriu, a unei școli, și prin afinitățile structurale cu fenomenul literar, multe aspecte ale artei plastice simboliste evidențiază o sensibilitate estetică decadentă, pun în circulație teme sau miteme, pentru a folosi termenul lui Gilbert Durand 17, care-i sunt specifice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
filiera literară de unde sunt preluate în pictură. Identificarea unei teme decadente într-o pictură nu conduce numaidecât la înregistrarea acesteia ca "decadentă" și o demonstrație credibilă în acest sens o realizează John Reed în Decadent Style, unde face diferența între stilul decadenței (style of decadence) și stilul decadent (decadent style). Primul asigură punerea în circulație a temei decadente, cel de-al doilea o internalizează, o transformă în fapt de stil, primul este o retorică, cel de-al doilea precizează o estetică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictură. Identificarea unei teme decadente într-o pictură nu conduce numaidecât la înregistrarea acesteia ca "decadentă" și o demonstrație credibilă în acest sens o realizează John Reed în Decadent Style, unde face diferența între stilul decadenței (style of decadence) și stilul decadent (decadent style). Primul asigură punerea în circulație a temei decadente, cel de-al doilea o internalizează, o transformă în fapt de stil, primul este o retorică, cel de-al doilea precizează o estetică, respectiv o poetică. Cu toate acestea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o realizează John Reed în Decadent Style, unde face diferența între stilul decadenței (style of decadence) și stilul decadent (decadent style). Primul asigură punerea în circulație a temei decadente, cel de-al doilea o internalizează, o transformă în fapt de stil, primul este o retorică, cel de-al doilea precizează o estetică, respectiv o poetică. Cu toate acestea, temele decadente, mai ales când constituie o configurație stabilă, precizează o arie de interes în această zonă. Un al treilea mod de a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pronunțat decadent având în vedere "selecționerul" se regăsește în romanul lui Huysmans, la rândul său critic de artă avizat și influent. Selecția sensibilității decadente a lui Des Esseintes scoate în evidență pictura "simbolistă", iar această selecție adoptă criterii și un stil care configurează estetica decadentă. Gustave Moreau, Bresdin, Odilon Redon se află la loc de cinste în pinacoteca colecționarului decadent, iar acesta stabilește o relație de familie pe baza gustului său cu artiști plastici precum Goya, Luyken etc. sugerând chiar și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Loghi. Nota de mister, dizolvarea logicii descriptive într-o punere în scenă a indescifrabilului, cultivarea imaginilor sibiline care tulbură, fac loc simbolismului în pictură. Și acolo unde este privilegiat excesul ornamental, temele unei erotici neconvenționale, un senzualism marcat și prin stil sau exacerbarea unor états d'âme precum angoasa și anxietatea se insinuează și o dimensiune decadentă. Demersul criticului privitor la trădarea convențiilor naturaliste prin insinuarea unei dimensiuni simboliste sau decadente poate fi extins și în pictura simboliștilor central și sud-est
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
brizat de apariția îngerului morții în cel mai familiar loc cu putință, cel al casei părintești, apariție de o concretețe care răspunde prin ecou convențiilor realiste. Fără a fi o dominantă a decadentismului, acest sintetism devine sesizabil în legătură cu el prin intermediul stilului, nu neapărat un stil decadent cum ne propune John Reed, ci unul care devine un limbaj comun pentru întreaga cultură europeană sub diferitele sale denumiri, Art-Nouveau, Modern Style, Jugendstil, Secession. O mare parte din temele decadente se regăsesc ilustrate cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
morții în cel mai familiar loc cu putință, cel al casei părintești, apariție de o concretețe care răspunde prin ecou convențiilor realiste. Fără a fi o dominantă a decadentismului, acest sintetism devine sesizabil în legătură cu el prin intermediul stilului, nu neapărat un stil decadent cum ne propune John Reed, ci unul care devine un limbaj comun pentru întreaga cultură europeană sub diferitele sale denumiri, Art-Nouveau, Modern Style, Jugendstil, Secession. O mare parte din temele decadente se regăsesc ilustrate cu această amprentă stilistică sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]