509,021 matches
-
sau iluminat public, sală de sport, reușind să transforme comuna gălățeană într-o localitate la standarde europene, fiind premiat în anul 2007 de către prim ministrul Călin Popescu Tăriceanu la "Gala Premiilor PNL" cu titlul "Cel mai activ tânăr liberal din administrația publică locală din România". Intră în politică în luna martie 2000, la doar două luni după ce a renunțat la cariera militară, înscriindu-se în APR (Alianța pentru România) Țepu unde este ales președintele organizației de tineret locale. Participă activ la
Gerhardt Daniel Țuchel () [Corola-website/Science/330849_a_332178]
-
fi târâtă de un cal. După această victorie, Clotaire a devenit domnitor unic al francilor și și-a consolidat puterea. După unificarea tuturor francilor, Clotaire s-a stabilit la Paris. Un aspect important care a menținut în toate cele trei administrații ale regatelor, chiar și după unificare, a fost prezența primarilor din Palat. Primarul a fost inițial slujitorul împăratului care era responsabil de evenimentele administrative ale palatului. În timpul certurilor regale, rolul său a crescut în importanță și a devenit mai mult
Clotaire al II-lea () [Corola-website/Science/330856_a_332185]
-
italiană l-a capturat, fiind executat prin spânzurare. În octombrie 1911, în timpul războiului italo-turc un contigent al marinei italiene sub comanda amiralului Luigi Faravelli a acostat pe țărmul libian (aflat la momentul respectiv sub controlul Imperiului Otoman). Amiralul a solicitat administrației turce să se predea sau, în caz contrar, urma distrugerea imediată a localităților Tripoli și Benghazi. În loc să se predea, turcii și aliații săi libieni s-au retras în zona rurală, situație care a determinat bombardarea celor două orașe de către italieni
Omar Mukhtar () [Corola-website/Science/330921_a_332250]
-
l-a avut în 1911 că rabin al târgușorului Hlinyany, denumit de evreii majoritari în localitate - Galina. Shapira a păstorit acolo vreme de zece ani, înființând și o ieșiva numită "Bney Tora", a cărei construcție a început în 1920, sub administrația polona. Ieșiva cuprindea o școală Talmud Tora, un seminar de rabini și profesori de materii religioase iudaice, precum și o cantină pentru copii orfani. La un etaj al ieșivei a deschis un atelier pentru lecții de lucru manual. Bugetul ieșivei a
Yehuda Meir Shapira () [Corola-website/Science/330074_a_331403]
-
elibereze avizul pentru începerea exploatării. Proteste în favoarea proiectului minier au avut loc în Roșia Montană și localitățile înconjurătoare, însă la o scală mai mică, numărul protestatarilor nedepășind câteva sute. Acestea au fost în mare măsură aranjate de RMGC cu sprijinul administrației locale. 33 de muncitori s-au blocat într-un muzeu turistic al mineritului din Roșia Montană la 300 metri sub pământ amenințând că vor începe greva foamei de frica faptului că locurile de muncă vor fi pierdute dacă planurile de
Protestele împotriva Proiectului Roșia Montană din 2013-prezent () [Corola-website/Science/330144_a_331473]
-
iar biserica-grotă a redevenit loc de rugăciune și de pelerinaj pentru credincioși. În prezent, datorită cadrului natural, locației ultracentrale din oraș, precum și arhitecturii sale aparte, biserica-grotă este un important reper turistic, ea atrăgând un număr mare de turiști, pentru care administrația mănăstirii a amenajat un centru de primire vizitatori, modern și multifuncțional. Totodată, terasa din fața intrării în biserică, respectiv platoul de deasupra ei sunt excelente puncte de belvedere, de unde se deschid priveliști superbe asupra falezelor Dunării. Biserica este cunoscută și sub
Biserica-Grotă Sfântul Gerard din Budapesta () [Corola-website/Science/330156_a_331485]
-
pe acțiuni industrial-comercială «Transcarpatia». Din anul 1994 - a ocupat postul de director adjunct a intreprinderii. Aici a lucrat timp de trei ani. Următorii treisprezece ani - ca antreprenor privat. În luna aprilie a anului 2010 a dvenit primul locțiitor a președintelui Administrației de stat Transcarpatia, coordonând problemele de construcții capitale, direcția averilor și privatizării, politicii industriale și a dezvoltării infrastructurei, a dezvoltării regionale, construcțiilor urbane și arhitecturii, energeticii, transportului și comunicațiilor, situațiilor de urgență, și consilierul președintelui ASR. Membru a Partidului Regiunilor
Ivan Bușko () [Corola-website/Science/330187_a_331516]
-
a fost promovat la gradul de Oberstleutnant (locotenent-colonel), în 1930 și a petrecut doi ani în Dresda cu Regimentului 4 Artilerie. Împotriva voinței sale, Kesselring a fost destituit din cadrul armatei la 1 octombrie 1933 și numit sef al Departamentului de Administrație de la Comisariatul Reichului pentru Aviație (Reichkommissariat für die Luftfahrt), precursor al Ministerului Aviației (Reichsluftfahrtministerium), cu rangul de Oberst (colonel). Tratatul de la Versailles interzicea Germaniei să mențină forță aeriană, dar aceasta era nominal doar o agenție civilă. Luftwaffe a fost în
Albert Kesselring () [Corola-website/Science/330211_a_331540]
-
1309 a eșuat în încercarea de a cuceri Algeciras, a izbutit, în acelaș an, să ocupe Gibraltarul, iar în 1312 să obțină controlul orașului Alcaudete din regiunea Jaen. La Cortesul de la Valladolid din 1312 regele a dat un impuls reformei administrației și sistemului judiciar, în cadrul eforturilor sale de întărire a autorității monarhiei în detrimentul celei a nobilimii. Ferdinand al IV-lea a murit la Jaén la numai 27 ani la 7 septembrie 1312 și a fost înmormântat la Colegiata de San Hipólito
Ferdinand al IV-lea al Castiliei () [Corola-website/Science/330217_a_331546]
-
denumită de naziști „Guvernământul General”. Mai puțin de o sută de persoane, dintre care nici un copil, au supraviețuit deportării. În anul 1940 nordul Franței a fost ocupat de armata Germaniei naziste și anexat la al III+lea Reich În schimb, administrația sudului Franței a rămas, cu acordul Germaniei,în mâinile regimului colaboraționist de la Vichy, de sub conducerea mareșalului Philippe Pétain. Acestui regim îi era subordonată poliția din întreagă Franță. Până la ocuparea Franței de către Germania nazistă în anul 1940, nu se mai efectuaseră
Razia de la Velodromul de iarnă () [Corola-website/Science/330299_a_331628]
-
și deportarea evreilor, mai ales față de tratamentul cutremurător aplicat femeilor și pruncilor. Razia de pe velodromul Vel d'Hiv, organizată de autorități franceze și pusă în execuție de polițiști francezi,a rămas înscrisă în memoria națională franceză, ca simbol al responsabilității administrației franceze și al întregii națiuni față de Holocaustul evreilor din Franța. Saul Friedländer "The Years of extermination", Harper Collins Publishers,2006 pp.413-315
Razia de la Velodromul de iarnă () [Corola-website/Science/330299_a_331628]
-
în ) este un sat în comuna Glavinița, regiunea Silistra, Dobrogea de Sud, Bulgaria. Între anii 1913-1940 a făcut parte din "plasa Turtucaia" a județului Durostor, România. Lângă localitate a mai existat o așezare (azi dispărută) ce se numea "Deli-Iusuflar" în timpul administrației românești. La recensământul din 2011, populația satului Cernogor era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau turci, cu o minoritate de bulgari (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Cernogor, Silistra () [Corola-website/Science/330386_a_331715]
-
(denumită oficial "Sorteo Extraordinario de Navidad" sau mai simplu "Lotería de Navidad" este o extragere specială organizată de loteria națională spaniolă cu ocazia Crăciunului. Ea a fost organizată în fiecare an începând cu 1812 de una dintre instituțiile Administrației Publice spaniole, acum denumită "Loterías y Apuestas del Estado". Denumirea "Sorteo de Navidad" a fost utilizată pentru prima oara în 1892. este cea de-a doua cea mai longevivă loterie din lume. Ea a trecut și prin Războiul Civil Spaniol
Loteria spaniolă de Crăciun () [Corola-website/Science/330399_a_331728]
-
în , în , în ) este un sat în comuna Sitovo, regiunea Silistra, Dobrogea de Sud, Bulgaria. Între anii 1913-1940 a făcut parte din "plasa Accadânlar" a județului Durostor, România. Lângă localitate au mai existat două așezări (azi dispărute) numite "Bâzârghian" în timpul administrației românești, "Miletich" în bulgară și "Papuccilar". La recensământul din 2011, populația satului Iskra era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau turci, existând și minorități de romi (%) și bulgari (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică
Iskra, Silistra () [Corola-website/Science/330403_a_331732]
-
Sud, Bulgaria. Între 1913 și 1940, satul a făcut parte din România, fiind arondat plășii Casim din județul Caliacra, sub numele de "Arman". Majoritatea locuitorilor erau români. Lângă localitate au mai existat două așezări (azi dispărute) ce se numeau în timpul administrației românești "Caradurmuș" și "Nebi-Cuius" ("Yasnets" în bulgară). În apropierea satului se află un punct feroviar și rutier de trecere a frontierei între Bulgaria și România, iar satul are o gară pe calea ferată Bazargic-Medgidia. La recensământul din 2011, populația satului
Kardam, Dobrici () [Corola-website/Science/330404_a_331733]
-
Oreșene (în , în ) este un sat în comuna Dulovo, regiunea Silistra, Dobrogea de Sud, Bulgaria. Între anii 1913-1940 a făcut parte din "plasa Accadânlar" a județului Durostor, România. Lângă localitate a mai existat o așezare (azi dispărută) numită "Suvanlâcu-Nou" în timpul administrației românești. La recensământul din 2011, populația satului Oreșene era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau turci. Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Oreșene, Silistra () [Corola-website/Science/330429_a_331758]
-
în comuna Gheneral-Toșevo, regiunea Dobrici, Dobrogea de Sud, Bulgaria. Între anii 1913-1940 a făcut parte din "plasa Casim" a județului Caliacra, România. Majoritatea locuitorilor erau români. Lângă loaclitate a mai existat o așezare (azi dispărută) ce se numea "Aidâmbei" în timpul administrației românești și "Svetik" în bulgară. La recensământul din 2011, populația satului Kăpinovo era de locuitori. Nu există o etnie majoritară, locuitorii fiind bulgari (%), turci (%) și romi Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Kăpinovo, Dobrici () [Corola-website/Science/330425_a_331754]
-
Nikola (în , în ) este un sat în comuna Kavarna, regiunea Dobrici, Dobrogea de Sud, Bulgaria. Între anii 1913-1940 a făcut parte din "plasa Balcic" a județului Caliacra, România. Lângă localitate a mai existat o așezare (azi dispărută) numită "Surtuchioi" în timpul administrației românești și "Nanevo" în bulgară. La recensământul din 2011, populația satului Sveti Nikola era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari, existând și minorități de turci (%) și romi Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică
Sveti Nikola, Dobrici () [Corola-website/Science/330437_a_331766]
-
Selțe (în , în ) este un sat în comuna Kavarna, regiunea Dobrici, Dobrogea de Sud, Bulgaria. Între anii 1913-1940 a făcut parte din "plasa Balcic" a județului Caliacra, România. Lângă localitate a mai existat o așezare (azi dispărută) numită "Arnăutlar" în timpul administrației românești și "Makedonka" în bulgară. Ambele sate aveau populație majoritară românească. La recensământul din 2011, populația satului Selțe era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari, existând și minorități de romi (%) și turci (%). Pentru % din locuitori
Selțe, Dobrici () [Corola-website/Science/330435_a_331764]
-
Loznița (în , în ) este un sat în comuna Gheneral-Toșevo, regiunea Dobrici, Dobrogea de Sud, Bulgaria. Între anii 1913-1940 a făcut parte din "plasa Traian" a județului Constanța, România. Lângă localitate a mai existat o așezare (azi dispărută) numită "Asănești" în timpul administrației românești. La recensământul din 2011, populația satului Loznița era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari, cu o minoritate de romi Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Loznița, Dobrici () [Corola-website/Science/330426_a_331755]
-
fost organizat ca Muzeu al Unirii. Bogatelor colecții arheologice li s-au adăugat piese valoroase referitoare la istoria modernă a românilor. În 1938, sub conducerea istoricului Ion Berciu, sub noua denumire de "Muzeul Regional Alba Iulia", așezământul a intrat în administrația statului român. A cunoscut o amplă reorganizare în 1968, revenind la numele de Muzeul Unirii. În linii mari, forma actuală a expoziției de bază datează din 1975. În 1992 a devenit subordonat direct Ministerului Culturii. Muzeul prezintă publicului arheologie: preistorică
Muzeul Național al Unirii () [Corola-website/Science/330431_a_331760]
-
de Sud, Bulgaria. Între anii 1913-1940 a făcut parte din "plasa Casim" a județului Caliacra, România. În trecut se numea "Saldu Alde". Lângă localiate a mai existat o așezare cu populație de etnie română și turcă (azi dispărută) numită în timpul administrației românești "Durași" și în "Dryan" bulgară. La recensământul din 2011, populația satului Rosen era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari, cu o minoritate de romi Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Rosen, Dobrici () [Corola-website/Science/330433_a_331762]
-
Vodno (în , în ) este un sat în comuna Dulovo, regiunea Silistra, Dobrogea de Sud, Bulgaria. Între anii 1913-1940 a făcut parte din "plasa Accadânlar" a județului Durostor, România. Lângă localitate a mai existat o așezare (azi dispărută) numită "Duraclar" în timpul administrației românești. La recensământul din 2011, populația satului Vodno era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau turci, cu o minoritate de bulgari (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Vodno, Silistra () [Corola-website/Science/330439_a_331768]
-
În 1988, președintele François Mitterand s-a dus la atelierul ceramistului pentru a-și alege personal piese pe care să le cumpere. Vizita aceasta s-a reînnoit de două ori. În 1996, Alain Girel a fost ales în Consiliul de Administrație al World Craft Council Europe. Alain Girel a decedat la 11 aprilie 2001 în urma unui cancer. Începând din 1962 și până la moarte, Alain Girel a avut foarte numeroase expoziții personale și de grup. Operele sale se găsesc în colecții publice
Alain Girel () [Corola-website/Science/329028_a_330357]
-
Deputaților si Vicepreședinte al Comisiei parlamentare comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru elaborarea propunerii legislative pentru revizuirea Constituției României. Valeria Schelean este membru al Biroului Permanent Național al PNL, având funcția de secretar executiv și președinte al Comisiei de administrație publică, justiție, ordine publică și siguranța cetățeanului. La nivel județean, Valeria Schelean este co-președinte al organizației PNL Caraș-Severin. Valeria Schelean a absolvit Liceul „Henri Coandă” din Timișoara în anul 1999 și apoi s-a înscris la Facultatea de Drept din cadrul
Valeria-Diana Schelean () [Corola-website/Science/329023_a_330352]