5,594 matches
-
în vacanță. Eu i-am spus însă că fără tine nu plec nicăiri...” „Il luăm și pe Georgel cu noi. Nu-i mare lucru” - a zis patronul. „Tu ce zic, Georgele? Mergem în vacanță în străinătate?” Georgel, cu mintea lui înceată, s-o gândit, s-o răzgândit și până la urmă o întrebat: „Cu ce mergem?” „Cu vaporul” - i-a răspuns Dinuța, fără samă de bucuroasă. Da’ oare pe ce post mergea nepotul ista al tău, Pâcule? a întrebat moș Dumitru, mijindu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cu originile. Apoi trebuie să‐i țină omului 32 trează destinația luminoasă și bogată în toată splendoarea ei nesfârșită. În felul acesta poetul rămâne legat de popor, de cei mulți, de bunul‐simț al mulțimilor, de creația lor nestrămutată, de înceata și greoaia lor înnoire în ceva, de greaua lor urnire și suspectare a noutăților, de spiritul lor viu față de care rămân mereu treji și în stare revoluționară, căci ei apără mereu un bun câștigat care nu trebuie negat de vreme ce a
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
adevărului. Retrăirea motivează și ordonează fapte care vor conduce la decizia finală. Se desfășoară după formula monologului interior, în care Gheorghidiu rememorează experiența conjugală: trăirile sunt puternice și întâmplările deosebite. Eroul își explică iubirea, așa cum l-a cuprins pe el, încetul cu încetul: Eroul se confesează explicând cum a intrat în acest univers care l-a acaparat în întregime făurindu-și viitorul împreună. Iubirea devine pentru erou o nevoie intimă indispensabilă, așa cum este credința în divinitate: Oricare dintre cei doi trebuie
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
motivează și ordonează fapte care vor conduce la decizia finală. Se desfășoară după formula monologului interior, în care Gheorghidiu rememorează experiența conjugală: trăirile sunt puternice și întâmplările deosebite. Eroul își explică iubirea, așa cum l-a cuprins pe el, încetul cu încetul: Eroul se confesează explicând cum a intrat în acest univers care l-a acaparat în întregime făurindu-și viitorul împreună. Iubirea devine pentru erou o nevoie intimă indispensabilă, așa cum este credința în divinitate: Oricare dintre cei doi trebuie să aibă
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
greu, Cel scris în ochii cei timizi, Nu-l vede bunul Dumnezeu, Când, de plăcere îi închizi... Valori indiscutabile Mi-a spus o doamnă că e bun poetul Că versul lui o pune chiar pe gânduri, Dar o atrage-încetul cu încetul Epigramistul tare-n patru rânduri... Manechin (unei domnișoare moderne) Cu piciorușe fine Și lungi de șapte coți, Arată foarte bine... Numai că nu la toți. Soției, după 20 de ani Când m-ameți, într-o rotire, Parfumul diafanei rochii, Ne-
GHEORGHE B?LICI by GHEORGHE B?LICI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83931_a_85256]
-
îmi pregăteam câteva materiale pentru a doua zi, mami privea ceva la televizor iar el, Dragoș-Sebastian, ca de obicei avea de lucru făcându-și propriile jocuri. Dacă la început, concentrat fiind în munca mea, nu prea înțelegeam care era miza, încetul cu încetul am început să fiu mai atent, să intru în joc și să scriu tot ce se petrecea, se discuta, se făcea, desfăcea și refăcea...] Dragoș-Sebastian de 3 ani avea o papușică - mică de tot, dar frumoasă și colorată
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
câteva materiale pentru a doua zi, mami privea ceva la televizor iar el, Dragoș-Sebastian, ca de obicei avea de lucru făcându-și propriile jocuri. Dacă la început, concentrat fiind în munca mea, nu prea înțelegeam care era miza, încetul cu încetul am început să fiu mai atent, să intru în joc și să scriu tot ce se petrecea, se discuta, se făcea, desfăcea și refăcea...] Dragoș-Sebastian de 3 ani avea o papușică - mică de tot, dar frumoasă și colorată, ca un
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Dar de ce nu-i numeri, scriitorașule? Știu că ai vrea să-i numeri. Nu face pe niznaiul, pe mine nu mă poți păcăli. Oho, ce-ai mai vrea! Curiozitatea este incomensurabilă, te roade prin interior ca un vierme, te consumă încetul cu încetul, acum o bucată, pe urmă altă bucată. Nu va mai rămâne nimic din tine... Hmm... Curiozitatea, ca o gheară care îți scrijelește creierul. Chiar acum te întrebi câți bani sunt acolo și dacă îi vei spune sau nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu-i numeri, scriitorașule? Știu că ai vrea să-i numeri. Nu face pe niznaiul, pe mine nu mă poți păcăli. Oho, ce-ai mai vrea! Curiozitatea este incomensurabilă, te roade prin interior ca un vierme, te consumă încetul cu încetul, acum o bucată, pe urmă altă bucată. Nu va mai rămâne nimic din tine... Hmm... Curiozitatea, ca o gheară care îți scrijelește creierul. Chiar acum te întrebi câți bani sunt acolo și dacă îi vei spune sau nu Luciei. Și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Tatuaj trase un fum. Purta un costum alb, impecabil, iar gulerul răsfrânt al cămășii lăsa să se vadă un lanț de aur gros, atât de mulat pe gâtul posesorului încât ai fi putut crede că posesorul intenționa să se sugrume, încetul cu încetul. Stinse țigara în scrumieră și își privi Rolex-ul pe care îl purta întotdeauna pe mâna dreaptă. Din mâneca hainei ieșea manșeta cămășii, strânsă de un buton strălucitor. - Mai stăm 10 minute, apoi intrăm la o șuetă! Sper să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un fum. Purta un costum alb, impecabil, iar gulerul răsfrânt al cămășii lăsa să se vadă un lanț de aur gros, atât de mulat pe gâtul posesorului încât ai fi putut crede că posesorul intenționa să se sugrume, încetul cu încetul. Stinse țigara în scrumieră și își privi Rolex-ul pe care îl purta întotdeauna pe mâna dreaptă. Din mâneca hainei ieșea manșeta cămășii, strânsă de un buton strălucitor. - Mai stăm 10 minute, apoi intrăm la o șuetă! Sper să fie gazdă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
creiona scenarii mai mult sau mai puțin absurde, va întocmi fișe ale fiecărui personaj pentru a nu uita detaliile importante, va concepe acea coloană vertebrală a romanului în care va împlânta apoi, cu frenezie, nenumărate paragrafe. Ele se vor îmbuca, încetul cu încetul, pentru a da o formă finală tuturor gândurilor învălmășite în spatele frunții ridate pe care curg constant broboane de sudoare. Din această cauză, scriitorul este permanent contorsionat, gârbovit sub povara imaginației sale, o poartă pe umeri sau o poartă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mai mult sau mai puțin absurde, va întocmi fișe ale fiecărui personaj pentru a nu uita detaliile importante, va concepe acea coloană vertebrală a romanului în care va împlânta apoi, cu frenezie, nenumărate paragrafe. Ele se vor îmbuca, încetul cu încetul, pentru a da o formă finală tuturor gândurilor învălmășite în spatele frunții ridate pe care curg constant broboane de sudoare. Din această cauză, scriitorul este permanent contorsionat, gârbovit sub povara imaginației sale, o poartă pe umeri sau o poartă în spate
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Aproape că se înecă. Deschise ochii - abia acum realiză că îi ținuse închiși de când cădea - și văzu un cerc luminos care se apropia de el cu repeziciune. Acum voi fi făcut pilaf - apucă să murmure. Simți cum căderea este oprită încetul cu încetul, atenuată aproape delicat, până avu senzația ciudată că plutește. O plasă de protecție - așa cum, obligatoriu, ar trebuie să aibă oricare circ - îl feri de impactul fatal, apoi îl trimise din nou în aer. Se dădu peste cap de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se înecă. Deschise ochii - abia acum realiză că îi ținuse închiși de când cădea - și văzu un cerc luminos care se apropia de el cu repeziciune. Acum voi fi făcut pilaf - apucă să murmure. Simți cum căderea este oprită încetul cu încetul, atenuată aproape delicat, până avu senzația ciudată că plutește. O plasă de protecție - așa cum, obligatoriu, ar trebuie să aibă oricare circ - îl feri de impactul fatal, apoi îl trimise din nou în aer. Se dădu peste cap de vreo trei
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și să ajungă cât mai repede în bucătărie. O cafea e tot ce îmi doresc. Sau o vodcă, apucă să gândească înainte ca ochii să-i fie străpuși de lumină cu ace ascuțite. Mai întâi îi strânse, apoi îi deschise încetul cu încetul. Scoase un urlet. Auzit, de data aceasta. Se afla în pat, cu cearceaful strâns sub el, gol pușcă. Noptiera susținea veioza abia aprinsă, numai că lumina ei putea fi caracterizată prin celebra expresie frecție la picior de lemn
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ajungă cât mai repede în bucătărie. O cafea e tot ce îmi doresc. Sau o vodcă, apucă să gândească înainte ca ochii să-i fie străpuși de lumină cu ace ascuțite. Mai întâi îi strânse, apoi îi deschise încetul cu încetul. Scoase un urlet. Auzit, de data aceasta. Se afla în pat, cu cearceaful strâns sub el, gol pușcă. Noptiera susținea veioza abia aprinsă, numai că lumina ei putea fi caracterizată prin celebra expresie frecție la picior de lemn. Ziuă. Soare
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pașii târșâiți ai proprietarului care se îndrepta către ușă, dusese mâna câtre buzunarul de la piept al impermeabilului și pregătise (tot ca în filmele de la Hollywood) legitimația. Totul decursese firesc, iar el - stând în continuare lângă benzinărie, în timp ce scriitorul se îndepărta, încetul cu încetul - revăzu întreaga scenă. Un scrâșnet, apoi ușa se întredeschide. - Da, vă rog? - De la poliție, îmi cer scuze (legitimația fluturată prin fața ochilor surprinși, o privire pătrunzătoare care face interlocutorul să o ferească pe a sa, nori mohorâți pe umeri
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ai proprietarului care se îndrepta către ușă, dusese mâna câtre buzunarul de la piept al impermeabilului și pregătise (tot ca în filmele de la Hollywood) legitimația. Totul decursese firesc, iar el - stând în continuare lângă benzinărie, în timp ce scriitorul se îndepărta, încetul cu încetul - revăzu întreaga scenă. Un scrâșnet, apoi ușa se întredeschide. - Da, vă rog? - De la poliție, îmi cer scuze (legitimația fluturată prin fața ochilor surprinși, o privire pătrunzătoare care face interlocutorul să o ferească pe a sa, nori mohorâți pe umeri și, inevitabil
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ace ascuțite în creierul nefericitei victime. Ace, cuțite cu lamă ascuțită sau cine știe ce alte instrumente de tortură extrase la minut din inconfundabilul jobenu. El și Lucia dansaseră pe acordurile melodiei Volare, în seara aceea minunată de vară când se cunoscuseră, încetul cu încetul, după ce ea acceptase invitația lui (făcută cu moaca unui adolescent emoționat) și ajunseseră, în sfârșit, acasă. Fusese o noapte memorabilă, ulterior, o noapte de dragoste nebună, nebună, nebună, pe care nu avea cum să o uite, mai ales
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în creierul nefericitei victime. Ace, cuțite cu lamă ascuțită sau cine știe ce alte instrumente de tortură extrase la minut din inconfundabilul jobenu. El și Lucia dansaseră pe acordurile melodiei Volare, în seara aceea minunată de vară când se cunoscuseră, încetul cu încetul, după ce ea acceptase invitația lui (făcută cu moaca unui adolescent emoționat) și ajunseseră, în sfârșit, acasă. Fusese o noapte memorabilă, ulterior, o noapte de dragoste nebună, nebună, nebună, pe care nu avea cum să o uite, mai ales că atunci
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu ojă neagră, care emite păreri de doi bani despre romanul vieții și care lasă mesaje pe bilețele galbene, lipite pe ușa frigiderului. Lucia... Te iubesc, Lucia... Pe măsură ce se apropia de magazin, Scriitorul simți cum puterile începeau să-l părăsească, încetul cu încetul, ca și cum toată oboseala acumulată încă din orele în care făcuse jogging (și trecuse din vis în vis) își propusese săi ajungă chiar atunci (și numai atunci) în picioare. Respiră din ce în ce mai greu, duse mâna la piept, apoi văzu o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
neagră, care emite păreri de doi bani despre romanul vieții și care lasă mesaje pe bilețele galbene, lipite pe ușa frigiderului. Lucia... Te iubesc, Lucia... Pe măsură ce se apropia de magazin, Scriitorul simți cum puterile începeau să-l părăsească, încetul cu încetul, ca și cum toată oboseala acumulată încă din orele în care făcuse jogging (și trecuse din vis în vis) își propusese săi ajungă chiar atunci (și numai atunci) în picioare. Respiră din ce în ce mai greu, duse mâna la piept, apoi văzu o bancă și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a oprit, s-a oprit și se uită peste umăr, în sfârșit, Lucia, de ce fugi? Răsuflă din ce în ce mai greu, îl înțeapă splina, iar picăturile ploii nu reușesc să-i răcorească obrajii. Când mai are doar câțiva pași până la ea, femeia dispare încetul cu încetul, mai întâi pantofii cu toc, apoi gleznele, pulpele, genunchii, șoldurile, iată o o jumătate de femeie, Scriitorule (este vocea Magicianului?, nu, nu este vocea lui, Magicianul se apropie de localul unde se bea vin bun și se ascultă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
s-a oprit și se uită peste umăr, în sfârșit, Lucia, de ce fugi? Răsuflă din ce în ce mai greu, îl înțeapă splina, iar picăturile ploii nu reușesc să-i răcorească obrajii. Când mai are doar câțiva pași până la ea, femeia dispare încetul cu încetul, mai întâi pantofii cu toc, apoi gleznele, pulpele, genunchii, șoldurile, iată o o jumătate de femeie, Scriitorule (este vocea Magicianului?, nu, nu este vocea lui, Magicianul se apropie de localul unde se bea vin bun și se ascultă smooth jazz
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]