7,767 matches
-
iritată: — Robinetele astea! Unul e sloi, iar celălalt Îți arde urechile. Amîndouă stăteau Întinse În baie. O făceau În fiecare sîmbătă dimineața; se așezau cu rîndul la capătul fără robinete, și săptămîna asta venise rîndul Juliei, care sătea cu brațele Întinse, cu capul dat pe spate și ochii Închiși; Își prinsese părul cu o batistă, dar cîteva șuvițe Îi căzuseră udîndu-se și, lipindu-se, luaseră forma maxilarului și a gîtului. Se Încruntă și le vîrÎ după ureche. Helen se mișcă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Julia să ajungă În parc: Haide! Haide repede! - desprinzîndu-și degetele din mîna lui Helen În nerăbdarea de a pleca. Oare dorea s-o vadă pe Ursula? Oare? Puseseră la cale totul? Inima Îi bătea mai repede. Acum zece minute stătuse Întinsă ca acum, bucurîndu-se de apropierea familiară, secretă a picioarelor Juliei. Își dorise să rețină acel moment, să-l Închidă Într-o mărgea de cristal. Acum mărgeaua căzuse și se făcuse praf. Ce era Julia pentru ea, la urma urmelor. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
minunată! Simplitatea lui, se gîndi ea, era uluitoare. Dar ea Îi Îndrăgise Întotdeauna defectele și punctele slabe. Își risipise viața cu slăbiciunile lui, cu scuzele lui, cu promisiunile lui... Reveni În brațele lui. El mai aprinse o țigară și stătură Întinși, fumînd Împreună, uitîndu-se din nou spre copaci. VÎnturelul dispăruse; nu mai știau dacă prinsese sau nu șoarecele sau dacă se dusese după altul. Albastrul cerului părea subțiat. Era luna septembrie - sfîrșit de septembrie - și nu mai era vară: ea tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Își aranja părul În oglinda din hol. Îi spuse cu un aer răbdător: — Helen, nu face asta. Se Întoarse și o privi pe Helen, Încruntîndu-se. Ce ai pățit la frunte? E toată roșie. Uite, aici. Veni spre Helen cu mîna Întinsă. Helen i-o lovi și o Îndepărtă. — Nu știam unde dracu’ ești! Nu puteai să-mi lași un bilet, măcar? — Nu mi-a trecut prin minte să-ți las un bilet. Nu-ți imaginezi, atunci cînd ieși să iei prînzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și se mai pieptenă o dată - altfel de data asta, lăsîndu-și părul lins și făcînd o cărare ca de copil. În tot acest timp era conștient că domnul Mundy Îl așteaptă răbdător În camera de alături; și-l imagină cum stă Întins, nemișcat și drept, cu capul proptit de pernele din puf, cu păturile trase pînă la subsuori, cu mîinile corect Împreunate, dar gata să bată ușor locul de lîngă el, invitîndu-l, cînd Duncan o să intre... Nu era mare lucru. Mai nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
alungă gîndul acesta. Întoarse capul, iar ghioceii se rostogoliră din păr și fură striviți, dar ei nu-i păsa. Sesiză mirosul de praf, oribil, al covorului de hotel și și-i imagină pe bărbații și femeile care probabil că stătuseră Întinși, la fel, Înainte, sau care, În clipa asta, stăteau așa În alte camere, În alte case - străini de ea, așa cum și ea și Reggie erau străini pentru ei... Ideea i se păru, brusc, minunată. Reggie se coborî deasupra ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
apoi ieșiră În stradă prin casă pentrru a verifica ce fac vecinii. Kay Își ridică borul căștii. Aproape că nu vedea prin Întuneric, dar zări figura unui bărbat care stătea pe o treaptă cu capul În mîini, și o femeie Întinsă și nemișcată pe o pătură sau un covor, cu o altă femeie lîngă ea, care-și freca mîinile să și le Încălzească. În spatele lor, o fetiță se Învîrtea aiuritor. O a doua fetiță stătea În ușa deschisă a unui adăpost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
așa? Întrebă cealaltă femeie cu glas tare. Tremura, iar părul lung și cărunt era despletit pe umeri; probabil că fusese prins Într-o coadă sau un conci, dar explozia i-l despletise. — N-a scos un cuvînt de cînd stă Întinsă. Are șaptezeci și șase de ani. Din cauza ei sîntem acum afară. Stăteam acolo - arătă spre adăpost - ca-n sînul lui Avram, jucînd cărți și ascultînd radioul. Apoi a zis că vrea să meargă la toaletă. Am scos-o, iar cîinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
foarte ușor. Se duse În salon și aprinse lampa de pe masă, apoi, În vîrful picioarelor, spre dormitor și Împinse ușa cu mare delicatețe. La lumina lămpii abia reuși să ajungă la pat și la silueta care dormea acolo, cu brațele Întinse și părul răvășit, cu talpa piciorului ieșind din așternut. Împinse ușa mai mult, se duse spre pat și se ghemui lîngă el. Helen se mișcă, deschizînd ochii, nefiind total trează, dar suficient de trează să ridice brațele și să primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Fraser dăduseră la o parte perdeaua de camuflaj, iar fereastra - o serie de mici ochiuri de geam urîte - arunca o umbră interesantă pe podea. O vedeai cum se mișcă, descoperise Duncan, dacă te uitai suficient de atent; sau puteai sta Întins și să te uiți În sus, cu capul Într-un unghi inconfortabil, și să vezi luna, stelele, strălucirea nefirească a focurilor de mitralieră. Luminile Îți dădeau fiori. Celula era rece. Mai jos În zid, sub fereastră, era o deschidere În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
iar cînd hîrtie se dovedi Încă o dată nepătată, se sculă În picioare și sări de cîteva ori să forțeze sîngele să iasă. Dar sînii Începură s-o doară, aproape o Înțepau, din cauza săriturilor și, cînd Îi atinse, Îi simți umflați, Întinși și plini. Luă din nou agenda și numără a treia oară. Poate că făcuse o greșeală cu ultima dată. Nu era nici o greșeală, și ea știa bine. Se gîndi Nu se poate. Nu pot fi Însărcinată. Dar dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
La mulți ani, iubito, spuse Kay, punînd o tavă pe marginea patului și aplecîndu-se s-o sărute. Fața lui Helen era uscată, caldă și moale, frumoasă, Într-un cuvînt; părul Îi era puțin electrizat, ca la un copil adormit. Stătu Întinsă puțin, clipind, apoi se săltă mai sus În pat și-și trase perna la ceafă. Făcu aceste mișcări destul de anapoda, nefiind total trează, iar cînd căscă, Își puse mîinile pe față și-și duse degetele la colțurile ochilor să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pînă la Atelierele de Sacuri Postale Unu și Doi doar pentru douăzeci de minute, așa că-i duse, În schimb, În sala mare. Mergeau fără să vorbească, abătuți, supuși, toți la fel ca Duncan, cu părul pieptănat Îngrijit și pantaloni bine Întinși și mîini curate. Sala părea imensă pentru că era goală. În momentul În care cei opt oameni Își tîrÎră picioarele pe trepte, coridoarele Începură să vibreze și să scoată sunetul acela care te Îngheța, te făcea să tremuri, și pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
savurînd gustul tutunului. Era aproape goală, stînd cu un șold săltat - relaxată și fără jenă În lumina flăcărilor de parcă s-ar fi aflat la marginea unui iaz, ca Într-o pictură victoriană luxuriantă, avînd ca subiect vechea Grecie. Helen stătea Întinsă și o urmărea. — Parcă ești descrierea numelui tău, spuse ea moale. — Numele meu? — Julia, Standing. Totdeauna Îmi venea să pun o virgulă. Ți-a mai spus asta cineva? Arăți ca propriul tău portret... Vino Încoace. O să răcești. Camera era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe podea; se aplecă și culese un sutien și chiloții, Își trase pe ea pantalonii și o bluză, coborîndu-și bărbia și Încruntîndu-se În timp ce-și Încheia nasturii. Se așeză În fața oglinzii și-și netezi fața. Helen stătea În continuare Întinsă și o urmărea, așa cum făcuse Înainte. I se părea extraordinar că putea s-o facă, era de necrezut că Julia Își oferea frumusețea privirii ei. Era minunat, aproape Înspăimîntător că, acum o oră, Julia stătuse În brațele ei, Își deschisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
oprea în fața clasei și ne poruncea să întindem palmele. În mâna ei se lăfăia o linie triunghiulară, spre care noi priveam cu spaimă, știind ce o să urmeze, încercând să întârziem momentul dureros... Lidișca era mai timidă și ascultătoare, ținea palmele întinse, iar dupa prima lovitură urmăream cum pielea se colora în roșu, iar palma se umfla sub privirile noastre speriate. Eu mai fentam, retrăgeam palma chiar când linia ucigașă era deasupra ei și rareori nimerea ținta. Atunci exasperată de nereusită, mă
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
cinci ore. Privindu-l pe Richard urcând scările, Îmi doresc să-l urmez, dar nu pot lăsa bucătăria În halul ăsta. Pur și simplu nu pot. În Încăpere se zăresc urmele unor lupte grele. Șrapnele Lego Împrăștiate pe o suprafață Întinsă, iar două păpuși Barbie mutilate, una fără un picior, alta decapitată, par să fie la un picnic pe preșul cadrilat Încă murdar de iarbă de la ultima ieșire pe Primrose Hill, din august. Dincolo de raftul pentru fructe, pe podea, se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sfârșit, acum că am scăpat de dovezile incriminatoare, mă pot duce la culcare, după soțul meu. Prin fereastra de lângă platforma scărilor și prin ceața de decembrie, o lună nouă stă Întinsă În șezlong veghind peste Londra. Până și luna stă Întinsă cu picioarele În sus o dată pe lună. Omul din Lună, desigur. Dacă ar fi fost Femeia din Lună, nu s-ar fi odihnit niciodată. Nu-i așa? Nu mă grăbesc cu spălatul pe dinți. Număr până la douăzeci pentru fiecare măsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-l privesc. Copilașul meu arată ca și cum s-ar lua de piept cu somnul, ca un omuleț În miniatură care Încearcă să sară Într-un autobuz care accelerează. În noaptea asta, doarme lățit pe toată suprafața pătuțului, pe burtă, cu brațele Întinse, cu degețelele strângând o bară invizibilă. Culcușit lângă obrazul lui este cangurul dezgustător pe care-l venerează; stă raftul plin de cele mai frumoase jucării de pluș pe care le poate cumpăra un părinte entuziast, și ce alege el? Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pentru brățară de câte ori tata Își făcea de cap cu alte femei. În momentul În care ne-a părăsit tata, când eu aveam treisprezece ani, mama de-abia Își mai putea ridica mâna la care purta cătușa de aur. Cum stau Întinsă În pat, gândindu-mă că lucrurile ar putea merge mult mai rău (cel puțin soțul meu nu este un alcoolic adulterin În serie), Ben intră Împleticindu-se În cameră, iar mie nu-mi vine să-mi cred ochilor. —O, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Crăciun Începe oficial azi, la sfârșitul zilei de lucru, dar biroul este deja practic pustiu: neoficial, suntem acum prinși Între prânzul alcoolizat și ceaiul spirtos. Când revin la birou, o găsesc pe Candy cocoțată pe caloriferul de sub geam, cu picioarele Întinse, sprijinite de partea de sus a scaunului meu. Poartă o bluză roșu aprins cu bretele, ciorapi din plasă mov și are paiete aurii În păr. —Așa, lasă-mă să ghicesc, spune ea. Te-a făcut de căcat și tu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În spate, pe pat, și-i cade un pantof, aterizând pe podea. (Să nu uit să fac ceva În legătură cu pantofii ei: pantofi joși, albastru Închis, care nu-i avantajează deloc laba piciorului, ea având niște piciorușe de balerină.) Cum stă Întinsă acolo pe cuvertura portocalie cu model cu spirale, se uită În sus la mine și oftează: —Nu te Înțeleg, Kate. Uneori am impresia că totul ți se pare o gogoașă umflată, iar În momentul următor pari că nu-ți dorești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
se simte o sfială Între noi; politicoși ca doi musafiri la cină, În iulie Împlinim șapte ani de când suntem căsătoriți. În timp ce Rich Încuie ușile la parter, sar În pat și simulez că dorm profund ca să evit sexul de bun-venit. Stau Întinsă lângă el, cu ochii Închiși, un montaj alcătuit din vină, muncă, dorință, cumpărături defilează În spatele pleoapelor mele: pâine, prăjituri cu orez, zâmbetul lui Jack, conservă de ton, verificat nivelul de lichidități al fondurilor, suc de mere, chestii din cartofi Alphabeto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sunt opusul. Tati e oceanul, mami e portul: adăpostul sigur unde se cuibăresc pentru a-și face curaj să se aventureze de fiecare dată din ce În ce mai departe. Dar știu că nu sunt un port; uneori, când lucrurile merg foarte prost, stau Întinsă aici În pat și mă gândesc: sunt un vapor În noapte, iar copiii mei țipă ca pescărușii când mă văd trecând. Așa că-mi scot calculatorul și mai calculez o dată. Dacă nu m-aș mai duce la serviciu, am putea vinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o aruncă Rich când vin acasă cu un ambalaj plat cu rafturi pe care le poți asambla În casă. Femela, Între timp, e ocupată să construiască dintr-o grămăjoară de bețișoare o structură ca un grilaj, cam cât o farfurie Întinsă. O, minunat, acum s-au apucat să-și facă cuib. —Guy, i-ai sunat pe cei de la primărie să trimită șoimarul? Ai naibii porumbei, au demarat un program de reproducere. Îmi verific gâtul În oglinda de buzunar să văd dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]