5,320 matches
-
dovedit a fi țăranii din împrejurimile orașului Bacău. Chiar dacă orașul punea la dispoziția acestora târgul săptămânal din zilele de joi, majoritatea sătenilor obișnuiau să efectueze cumpărăturile pentru nevoile casnice sau agricole numai în zilele de duminică, târgul de joi fiind întrebuințat exclusiv pentru vânzarea sau cumpărarea vitelor. Implicațiile socio-economice ale legii repaosului duminical atingeau sfere de interes atât de diferite și de complexe, încât propunerile de modificare a prevederilor acesteia au venit chiar de la reprezentanții organismelor îndrituite să aplice legea. Spre
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
din anul 1948. O altă tăbăcărie a fost înființată de David Iuftaru în anul 1850 Poziționată în zona de nord a orașului, aceasta a fost prima fabrică de pielărie ce a funcționat pe „sistem rusesc” (iuftă. Pielea tăbăcită aici era întrebuințată în special pentru ciubotele locuitorilor din satele învecinate Bacăului. Venit din Focșani în anul 1876, Samuel Filderman, a pus bazele unui rudimentar atelier de tăbăcărie în orașul Bacău (1876). Așa cum rezultă dintr-un memoriu semnat de fiul său, Manny Filderman
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
înființeze depozitele de subzistență și să verifice atent modul în care sunt respectate prevederile legii maximului. În același registru social, prin decretul regal din 6 martie 1915 a fost promulgată legea în virtutea căreia „toate comunele din țară erau autorizate să întrebuințeze excedentele bugetare pentru aprovizionarea populației cu alimente de primă necesitate”. Tendința de creștere a exportului de cereale, manifestată la marii producători interni încă din iulie 1914, a determinat o mărire alarmantă a prețului principalului produs alimentar consumat de băcăuani - pâinea
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
luptătorilor, cea a țăranilor și cea a clericilor. Aceasta este societatea feudală, în care se va încadra cvasi-totalitatea populației regatului vreme de mai multe secole. Pentru a caracteriza societatea Evului Mediu, în Franța și în ansamblul Occidentului, doi termeni sînt întrebuințați în mod curent: "*feudal", "feudalitate". Formați de la cuvîntul latin feodum, fief, acești termeni acoperă mai multe realități și pot să ducă la confuzii. În sensul propriu, feudalitatea desemnează, în straturile superioare ale societății, un sistem de relații care se bazează
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
mai e Moldova, ori Muntenia, ci Romînia: nu mai poate fi Iașul-moldovan ori Bucureștiul-muntean, ci Bucureștiul-romîn. Să mai adăugăm, tot după dl Iorga 2, că în veacul al XVII-lea, mulțumită școlii de la Trei-Ierarhi, existau în Moldova mulți diaci, care întrebuințau cu pricepere limba slavonă, nu ca în Muntenia, unde cărturarii, mult mai slabi și nepregătiți, se foloseau de formulare și dicționare. Așadar, prin traducerile făcute sub influența husită, prin cultura slavonă, prin istoriografia slavonă, exista în Moldova o mai mare
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
nevoie, și conformă cu țălul la care sunt chemate limbele de a fi un organ de înțelegere nu a unor oameni, dar a oamenilor, și a se încredința că latinirea, sau franțuzirea, sau talienirea României vrednicește truzile ce am putea întrebuința în cercetări și lucruri mai serioase"1. Și aiurea: "Moldova e țară rece, unde entuziasmul, fie politic, fie literar, nu prinde în clipeală; nici teoriile italiene și romantice a vestitului revoluționar ăEliadeî, nici sistemele ardelene nu au prins rădăcină"2
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Robinson Crusoe, nici limba boierească, dar literarizată a lui Conachi, nici jargonul latinist al lui Laurian, nici acel italienist al lui Eliade, nici limba nouă literară, cea care a triumfat, pe care o scriem azi, a lui C. Negruzzi. El întrebuințează unele expresii și de la unii și de la alții, plus arhaisme reînviate de el, ori de școlarii săi, însă, în orice caz, prin limba sa, trebuie să-l caracterizăm ca pe un om vechi, căci această limbă, dacă e vorba s-
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
prin doisprezece ani, două reviste critice, România literară și Convorbirile, cu aceleași 1 În 1868, așadar, Alecsandri, reprezentant al vechii critici moldovenești, este mai pornit împotriva pedantismului lingvistic decât "Junimea". Într-un Anuar din 1863, dl Maiorescu scrie cu é, întrebuințează ti în loc de ț, duplică consoanele, scrie o în loc de oa, scrie pe ă când cu ă, ^ când cu e, după derivațiune, scrie terminația iă în loc de ie etc. ("Săptămîna", anul 1904, 82) - este mai puțin dușman al "pedantismului" decât A. Russo în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ți s-o înflăcărat imaginăciunea" sau "emociuni" și alte expresii, pe care Alecsandri le pune, incidental, în gura lui Acrostihescu, care dealtmintrelea vorbește ca toată lumea. Faptul că Acrostihescu nu este consecvent cu sine însuși în sistemul său de a vorbi, întrebuințînd rar de tot câteva forme artificiale, pus alăturea cu faptul că și la alte tipuri ale lui Alecsandri, ca și la Muza de la Burdujăni a lui Negruzzi, se observă aceeași neconsecvență, sau una și mai bătătoare la ochi: întrebuințarea, de către
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
acea curățire defel ă care vor, ca A. Russo, ca "limba asta turcită, grecită..." să rămâie așa î, le vom răspunde că ei singuri sunt neconsecvenți, căci ei au lepădat o mulțime de vorbe grece și ruse, pe care le întrebuințau încă părinții lor, și multe din vorbele pe care le scriu dnii Florantin, Negruzzi ș.a. ă...î s-or duce calea celor duse..."1 . El pricepe și explică cu simpatie geneza tuturor sistemelor extreme: " Mi se va spune, poate, că
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și pricinile sunt multe: și faptul că cultura n-a străbătut, cum ar fi fost de dorit, la țară, și firea limbii românești, care, ca orice limbă romanică, este refractată la creațiuni de cuvinte voite - nu poate "da muguri" ca să întrebuințăm o expresie chiar a lui Eminescu. Germanii, rușii, ungurii au naționalizat mult limba științifică, noi n-o putem face. Oricum, dorința aceasta a lui Eminescu dă o notă caracteristică concepției lui și ne dovedește, și ea, ceea ce vom constata mai
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în teorie, dar mai cu seamă în practică, adevărați "țărăniști" cu o nuanță de "moldovenism", ducând principiile și procedeele școlii critice moldovenești până la extrem. Socialiștii de pe atunci își fac un merit de a scrie cât mai aproape de limba poporului și întrebuințează cât pot expresiile moldovenești, considerând oarecum expresiile muntenești ca mai "străine". Un alt izvor din care ei scot cuvinte și forme ale cuvintelor e literatura bisericească veche. (Ei scriu, de pildă, beserecă etc.) Ei își fac un punct de onoare
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
expresiile moldovenești, considerând oarecum expresiile muntenești ca mai "străine". Un alt izvor din care ei scot cuvinte și forme ale cuvintelor e literatura bisericească veche. (Ei scriu, de pildă, beserecă etc.) Ei își fac un punct de onoare de a întrebuința cât mai puține neologisme, este o emulație între dânșii ca să găsească echivalentele românești ale neologismelor, și dorința lor supremă este a scrie o bucată întreagă fără nici un neologism... Acești reprezentanți ai "proletarilor" au fost cei mai "țărăniști" și mai "moldovi-nești
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ale crezului lor! Și culegând expresii și forme din textele vechi religioase! Din acest punct de vedere, socialiștii sunt adevărați urmași ai lui Alecu Russo, care - mai mult decât oricare alt critic, decât chiar Kogălni-ceanu, căruia Russo îi bănuiește că întrebuințează prea multe neologisme în Steaua Dunării - a fost împotriva oricăror schimbări și înnoiri în limbă, rugîndu-se de no vatori să lase românilor "limba asta așa grecită, turcită", cum s-a format în cursul vremii 1 . Acest arhinaționalism lingvistic și literar
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
poate susține. Ba, mai degrabă, se poate susține că tocmai sa 1 Note și impresii. tiricul este mai părtinitor, ca să spunem cuvântul propriu, că tocmai el, pentru că are un puternic punct de vedere personal, este mai personalist, mai selectiv, ca să întrebuințăm un barbarism. Dar selecția nu se poate concepe fără un criteriu. Iar acel criteriu, e clar, nu poate fi dat decât de idealul omenesc al satiricului. Am vorbit de atâtea ori de personalitatea morală care străbate fatal în opera unui
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
dintre oamenii care sunt puși pe ultima scară a situației sociale și ca rang, și ca avere. Dar cu toată această deosebire de clasă a personajelor, ele fac parte, toate, din aceeași categorie sufletească - culturală mai bine, dacă se poate întrebuința acest cuvânt. Când le citim, toate schițele lui Caragiale sunt de aceeași natură, au același aer, în ele e vorba de același lucru. Și acest lucru este ridicolul ce rezultă din neasimilarea civilizației, din spoiala de civilizație, din contrastul dintre
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
limbajul cel nou ridicol. În vorbirea lui însă cu Veta, unde Chiriac nu mai este un ruaj al "statului", unde nu mai este vorba de afacerile publice, de formele noi - acolo el vorbește curat românește și numai ici și colo întrebuințează câte un cuvânt nou, ridicol. Această apariție rară a cuvintelor ridicole, acolo unde nu e vorba de afacerile publice, este o contagiune. Limbajul lui Chiriac, calfă de cherestegiu, se contagiază de limbajul lui Chiriac, sergent în garda civică și cititor
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
din acest popor un popor de viitor, și nu era necesar tot ceea ce putea să înăbușe unele însușiri fericite, specific naționale. Cultura străină avea să pună în valoare energiile poporului, iar nu să atrofieze cumva unele din aceste energii. Ca să întrebuințăm o comparație cam vulgară, cultura străină avea să hrănească organismul viu al poporului român, făcîndu-l robust și apt pentru munca creatoare, și nu trebuia să aibă rolul acelor substanțe care, în loc să dea vigoare organismului, îl slăbesc, îl predestinează morții, fie
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în articolul la care mă refer necontenit - cum s-ar zice, articolul cu pricina. Numai cât, îmi permit să cred că la noi nu se prea înțelege bine ce înseamnă cuvântul "regionalism". E prea la modă, ca să mai poată fi întrebuințat în adevărata lui accepțiune. E cam ceea ce era odată "santicler" ori "findisicl" (fin de siècle). A constata caracterele deosebite în literaturile a două regiuni locuite de un popor și a căuta explicația deosebirii; a constata, în genere, orice deosebiri, în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
1800 până la 1880, adică de atunci de când începe literatura propriu-zisă - cea beletristică - și până la definitiva ei închegare (și în parte chiar și după aceea) este, dintr-un punct de vedere, istoria influențelor străine, care au putut pune în valoare - ca să întrebuințăm un cuvânt pompos - comorile sufletești ale poporului român. Celălalt capitol important (ideea urmează de la sine) are de obiect afirmarea tot mai puternică a spiritului național în această literatură creată cu ajutorul modelelor străine, adică procesul de emancipare a literaturii naționale, de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
la început, unde ni se descrie o seară admirabilă, liniștită, ritmul e și el lin; mai apoi, când ni se descriu convorbirile amoroase și pătimașe, ritmul e și el repede, neînfrînat. Este sigur că Eminescu nu s-a gândit să întrebuințeze anume aceste variații de ritm, ci ele au ieșit inconștient, pentru că așa cereau stările sufletești corespunzătoare. Și dacă în aceeași poezie forma variază paralel cu fondul, adică, dacă în aceeași poezie nuanțele de stări sufletești se manifestă fiecare așa cum este
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ordin științific care să arate ceea ce leagă pe scriitor de epoca sa, în studiile sale asupra diferenței de provincii a sufletului național, dar mai ales în cursul său, din nenorocire nepublicat încă (ca și atâtea alte opere!), G. Ibrăileanu a întrebuințat metode care explică autorul prin influența mediului social. MIHAI RALEA, Scrieri din trecut în literatură, Editura pentru Literatură și Artă, București, 1957, p. 41-42. În primul său volum, Spiritul critic în cultura românească (1908), G. Ibrăileanu (1871-1936) își caută, analizând
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și nu de puține ori scoate la iveală din tezaurul patristic, comun întregii Biserici primare nedespărțite, lumini și sensuri noi pentru înțelegerea corectă și temeinică a dezideratului de unitate creștină, visul de aur al ecumenismului contemporan. Vocabularul teologic actual, care întrebuințează termeni precum: ecumenic, ecumenicitate, ecumenist, etc., dovedește că încă nu s-a făcut o definire clară a acestora. Pentru evitarea unor confuzii a acestor termeni, în dialogul ecumenist actual, este bine să urmărim ideea de ecumenicitate la Sfinții Părinți. Vom
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
nu toate Bisericile de pe pământ participă la lucrarea de refacere a unității primare a Bisericii și nici ortodoxia ei, pentru că protestantismul s-a îndepărtat uneori prea mult de izvoarele curate ale învățăturii Bisericii. Se impune, așadar, precizarea că, deși se întrebuințează frecvent, astăzi, cuvântul ecumenic în expresii ca: „mișcare ecumenică”, „efort ecumenic”, „Consiliul Ecumenic”, sensul lui este, în fond, acela de „ecumenist”. Cu alte cuvinte, ecumenismul este un deziderat, pe când ecumenicitatea este o realitate, ca însușire esențială a Bisericii Ortodoxe. „Ecumenicitatea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
-o ulterior. O mărturie elocventă în acest sens o face colegul de la Universitatea de la Vivarium și bunul său prieten, Cassiodorus, care menționează că toate „canoanele bisericești” traduse de „călugărul Dionisie, scit de neam, dar cu moravuri întru totul romane”, erau „întrebuințate... cu atâta publicitate în Biserica romană”. Secolele următoare au dovedit că utilizarea canoanelor traduse de Dionisie Exiguul au avut aceeași largă publicitate. Ca exemplu evident în acest sens se înscrie la loc de frunte Colecția datorată binecunoscutului patrolog Jean Paul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]