5,591 matches
-
nici profesorul Vicol. Înalte, suple, blonde, cu picioare lungi, bine puse în evidență. Ne-au privit fără să ne vadă și au ieșit lăsând în urmă, ca semn al fulgurantei lor treceri, o dâră de parfum bun care ne-a învăluit. Am rămas melancolici, comilitonul meu nonagenar și cu mine, până când el, oftând ușor, a rupt tăcerea: — Ei, domnule, de ce nu mai am eu optzeci de ani! După muzică, marea pasiune - și competență - a profeso rului Vicol era șahul. Problema lui
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
să. Pentru Valla ceea ce conta era precizia, indiferent dacă această eră sau nu pe placul celui căruia îi era dedicată. Facio în schimb a susținut că rolul istoricului este de a crea "monumente" pentru a comemora fapte mari și personalități, învăluind problemele delicate în perifraze sau în tăcere politicoasa. În mod ironic, Facio s-a dovedit a fi un istoric mai bun decât acesta, în valoroasă și mult-citita Rerum gestarum Alfonsi regis libri [Istoria regelui Alfonso] (1563), în zece cărți, care
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
nefrământată de mari ambițiuni și ajungea sănătos la bătrânețe adânci. Aceasta a fost impresiunea mea din cele auzite de la părinți, din cele simțite și văzute de mine însumi în Fălticeni în timpul copilăriei mele și acea stare de dulce liniște ce învăluia odinioară orașul, parcă o simt și astăzi când mă duc în cuibul meu natal. Deși de o sumedenie de ani sunt strămutat din acel colț de pământ ce-a adăpostit cele întăi licăriri ale vieței mele, deși mai toți cunoscuții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pot străbate haitașii prin râpile cele prăpăstioase unde și-a înțarcat dracul copiii. Deodată auzii zgomotul haitașilor care, ajunși pe un colnic din fața noastră, înaintau spre linia pușcașilor. De-acuma, aține-te, cucoane Neculai! Parc-o furtună a prins să învăluie pădurea, parcă au început brazii să dănțuiască, parcă năvălea asupra noastră un potop să înece lumea, așa clocoteau munții de vrăjmaș. Se speriau toate vrăbiile, toate mierlele, toate ciocănitoarele, tremurau frunzele, tremurau ecourile, tremura și inima mea. Și doar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
astăzi mai interesante, mai atrăgătoare. Aceste misterioase ruine, marture unui trecut de lupte crâncene și de glorie nepieritoare, se profilează și astăzi pe albastrul cerului ac o colosală enigmă pe care poporul nostru, în neputința de a o dezlega, o învăluie într-o aureolă poetică de legende. Așa se zice că Ștefan cel Mare, învins de turci la Valea Albă, vroind a se retrage în cetate, a fost respins la poartă de maică-sa, care i-a zis că numai biruitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a prăbușit sub dânsele, că iarăși atâta amar de lume le-a privit și le privește de veacuri stăpânind șesul și munții din înălțimea nourilor, fără a-și spune cuvântul. Maiestatea acestui străvechi cuib de viteji, tăcerea misterioasă ce îl învăluia, legendele care parcă dădeau viață zidurilor ne țineau pironiți în loc și, deși soarele asfințise și umbrele nopței începeau a se rădica de la poalele munților spre vârfuri, totuși stăteam nemișcați acolo, duși pe gânduri, cu inima strânsă și cu ochii închipuirei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
memorie întreaga siluetă a munților ce o înconjoară cu vârfurile lor ascuțite cu boldul 200, care răsfrâng lumina soarelui în nenumărate nuanțe. Iar în fundul văiei, acolo unde se încheie cercul munților, se rădică maiestuos, mai presus pe toți, Mont Blanc, învăluit cu mantia lui albă ca un sahastru bătrân de când lumea, căruia toți se închină. Dar aceste mari scene ale naturei nu se pot descrie cu condeiul sau spune prin viu grai; ele trebuiesc văzute cu ochii. De aceea, mă opresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
adevărată, poluează. Poluează vizual, social, moral. Vă rog să mă iertați: poate sunt cinic discutând aspecte de care, de altminteri v’ați ciocnit desigur mulți dintre domniile voastre. Ținândumi răsuflarea când treceam prin valul de mireasmă de sconx cu care se Învăluie, ocolind, atâta cât permite vânzoleala celei mai mari gări românești, picioare betegite și trupuri adormite În mizerie, păduchi și viermi, dar și gunoaiele scoase din recipienți ca o dovadă a entropizării induse de această “faună”, am ajuns și la metrou
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
poate numi, la țărmul mării... “Radiosfera”, 17 iunie 1996, ora 11,32 85. Plaja, dar al entropiei În capitolul trecut ne-am zbenguit În apa mării, deși cam rece acum, căutându-ne nu liniștea ci, dimpotrivă, acea tulburare a originilor Învăluite În ceața vremurilor. Să ieșim acum din mare și să ne uscăm. Evident, pe o plajă cu, ori mai degrabă fără, rivieră. Așa e pe la noi, căci riviera, adică acea Îngustă plajă, de nisip ori prundiș, mărginită de o faleză
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
adevăr ce va fi utilizat ca un instrument în acțiunile ulterioare. În situații noi, omul va putea anticipa consecințele acțiunilor sale, legînd astfel acțiunea de cunoaștere. Orice acțiune, spune J. Dewey, presupune o pătrundere în viitor; întrucît acesta este întotdeauna învăluit de incertitudine, experiența nu este niciodată definitivă, omul fiind sortit unei continue reconstrucții, unei repetate adaptări a mijloacelor la noi scopuri. Potrivit concepției lui J. Dewey, ideile nu sînt adevărate, ci devin adevărate în cursul acțiunii indivizilor, în măsura în care sînt utile
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
au în vedere sfârșitul rent-seeking-ului vor urmări să maximizeze utilitatea prin creșterea cererilor. În al treilea rând, noua competiție la care vor fi expuse relațiile stabile dintre patron și client va destabiliza economia politică internă a corupției, creând haosul care învăluie o febră a aurului, așa cum s-a întâmplat în Africa de Sud (Heymans și Lipietz 1999; Lodge 2002) și îndeosebi în China. Deși este aproape de neconceput ca reeșalonarea datoriilor (nemailuând în calcul diminuarea acestora) să fie sprijinită fără condiții stringente, aceste condiții
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
femeie tânără și frumoasă, îmbrăcată și împodobită cu lucruri scumpe, prețioase, rare, dar în partea de jos a imaginii, în stânga, de sub covorul bogat și viu colorant, se afla o mână scheletică ridicată, care ținea spre vedere o clepsidră, un schelet învăluit într-o haină lungă, neagră și cu glugă. Era imaginea morții implacabile, era avertismentul fatal: timpul tău curge ireversibil și când se va termina nisipul din partea de sus a clepsidrei, viața ta se va sfârși, indiferent cât de frumoasă și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de-a ne asculta preț de câteva clipe. Vă rog din suflet, în numele colegilor mei, acordați-mi acest privilegiu. Domnul profesor obișnuia să se adreseze doar folosind prenumele, nu-mi aduc aminte să fi făcut vreodată altfel. Mariana, m-ai învăluit complet. Nu-mi rămâne decât să vă pot oferi acest privilegiu. Vă mulțumesc în primul rând pentru înțelegere și creditul acordat. În al doilea rând pentru șansa de-a fi ascultați. Domnule profesor, este evident c-am greșit, ne pare
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
îndrăcită a mitralierelor; "mărgelele" trasoarelor noastre se încrucișează cu cele ale rusului câteva secunde, apoi aud strigătul lui Giurgea în cască: "Gata, l-am terminat și pe acesta!" Într-adevăr, după câteva clipe văd IAK-ul trecând prin stânga mea, învăluit într-un fuior de flăcări și fum, după care se răstoarnă încet pe aripa stângă, înscriindu-se în vrie spre pământ, ca o cometă". La sfârșitul războiului, Dan Stoian totaliza 313 ore de zbor (pe timp de război, majoritatea efectuate
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
tatei, lângă această întrebare fără răspuns, se ivea încă o întrebare la care, de asemenea, nu găsea răspunsul: întrebarea legată de Irina - unde dispăruse, cum de-l abandonase așa, fără nici o explicație, după ce, tot timpul de când se cunoscuseră, ea îl învăluise cu iubirea sa și cu fidelitatea sa, amândouă nedezmințite? O săptămână a durat starea lui de singurătate și de dezorientare pe șantier, ca și starea de perplexitate în ceea ce o privește pe tânăra doctoriță. Apoi, într-o seară, a venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
vedea că liderul nostru schimbase ideile multor oameni.“ (Episoade) Cu toate că fragmentul se referă la vocea și tonul lui Fidel, scena ne apare tăcută, ca și cînd ar fi fost văzută din depărtare. În aceste Însemnări de călătorie, o liniște similară Învăluie cîteva episoade donquijotești sau chaplinești - cum ar fi deja aminititul furt al vinului, urmărirea nocturnă a celor doi de către „un roi de dansatori cuprinși de furie“, Înscrierea lor Într-un corp al pompierilor chilieni, Încîntătoarea escapadă a pepenilor și urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
stingîndu-se la țărm Îi reflectă uimirea. Alberto, care se apropie de 30 de ani, vede acum Atlanticul pentru prima dată și e copleșit de această descoperire, care indică un număr infinit de cărări către toate capetele pămîntului. VÎntul proaspăt ne Învăluie simțurile cu puterea și furia mării; totul se transformă sub atingerea sa; chiar și Comeback∗ privește lung, cu năsucul său ciudat În vînt, la panglicile argintii care se desfășoară În fața sa de cîteva ori pe minut. Comeback e deopotrivă un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
în așa fel în care fiecare deținut din cea mai îndepărtată celulă să-l poată auzi. Nu era Paști în care sa nu ascultăm prohodul și nici Crăciun, în care vocea lui minunată să nu rupă tăcerea nopții și să învăluie pușcăria cu cântec de colinde. Urmarea era știută! DUMITRAȘ era pedepsit pentru încălcarea regulamentului. Când gardienii veneau să-l scoată din celulă, îl găseau la ușă, așteptându-i, gata pregătit de beci. Gardienii păreau însă înțeleși să nu-i deschidă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
chiar între leproșii cazați în afara zidurilor orașului, lucru de neconceput pentru un cetățean onorabil și sănătos la cap. Peste tot împarte cu dărnicie bani proveniți din vânzări; pe oricine îl întâlnește în cale, țăran, orășean, cavaler, slugă, episcop, cerșetor, îl învăluiește cu o privire senină și duioasă și îi urează: „Pace și Bine”, „Pax et Bonum”, expresie devenită deviză a franciscanismului. Tatăl se alarmează; presupunând că fiul are de gând să intre în vreo mănăstire, unde, conform legislației de atunci, trebuia
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
În locul acelei avansări lente a oricărei plaje - unde faci cunoștință gradat cu o apă care fie te plictisește, fie te primește cu indiferență mornă, după vreme -, aici marea îți deschide brațele dintr-odată, orice marivaudage preliminar e suprimat. Pasiune instantanee: învăluit din toate părțile, legănat, purtat, mângâiat pe toate fețele, răsturnat, certat, consolat, îmbunat - cu teribilă tandrețe. În timp ce mă lăsam în voia ei - mă gândesc la tine. Elementul mării ne leagă - cu aceeași complicitate la care sunt obligate, față de noi, toate
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a Făgărașilor, făcută cu ani în urmă în tovărășia lui Popingham, păstrasem o viziune sumbră, desprinsă parcă din Împărăția lui Verde Împărat: un drum de calvar, alcătuit din imense stânci negre, peste care se așternuse un lințoliu de licheni galben-albaștri, învăluit în cețuri și presărat tot timpul de o ploaie fină și deasă ce te pătrundea încet-încet până la piele... De data aceasta totul a fost diferit: un soare cald și prietenos îndulcea toate culorile, transformând peisajul într-un tablou măreț, dar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
resimțit-o decât câteva clipe, alături de Dânsul, dar a fost asemenea unui fulger care a luminat tot restul discuției noastre, tot restul zilei... Vedenie Astăzi l-am simțit pe Dumnezeu. A venit ca o boare de lumină și mi-a învăluit sufletul... Iar gura mi s-a încleștat a plâns, în timp ce inima îmi cânta de bucurie... A stat o clipă, iar apoi - s-a dus... Pe Dumnezeu îl port totdeauna în mine. Pentru că Dumnezeu sunt eu. Fără să știu. Astăzi însă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să-ți spun nimic! Privirea mea, o, tu, cel pururea necunoscut, e mărturie în des tu lătoare a bunăvoinței pe care mi-ai trezit-o în suflet. S-o porți cu tine în veci. E o realitate care te va învălui de-a cum încolo, mai materială decât oricare vorbă sau oricare gest. Departe de cel care ți-a dăruit-o, privirea mea va fi de-acum o parte din propria ta fericire. Omul rău e cu desăvârșire rău atunci când se
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
care-ți iau ochii. Poate că unul din puținele merite ale regimului actual este acela de a fi smuls vestmântul onorabilității de pe vițelul de aur. și acum, fără doar și poate, avem cu toții nevoie de bani. Dar nu-i mai învăluim în aura sacrosantă cu care i-au împo dobit veacurile trecute. Nevoia de bani nu mai e un scop în sine, ci a devenit o necesitate banală, asemenea mersului la privată. O necesitate mai mult sau mai puțin tristă. Fără
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mult timp în serios unul și același lucru... Pentru că așa erau amândoi: peste tot și nicăieri totodată. De aceea și evitau pe cât se poate să consemneze lucrurile fie în scris, fie chiar și în viu grai... Nu mărturiseau nimic nimănui, învăluindu și existențele sub cele șapte văluri ale Salomeei. De aceea, te puteai aștepta de la dânșii la reacțiile cele mai neprevăzute. De pildă, în ceea ce-l privește pe Mircic: după ucenicia plină de învățăminte, dar și de sentimentalisme la școala lui
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]