7,853 matches
-
Alexandru George, Nora Iuga, Mircea Daneliuc stă pe Armenească, Tudorel Urian, Radu Aldulescu, Iosif Bordea, Daniel Cristea-Enache, Emil Mladin, unii au murit și alții se nasc acum, Îi disting dînd din mîini În blocul de vizavi, cu luneta. Mulți sînt țigani. A doua problemă a anchetei mi-a dat și mai mult de gîndit. Nu pot descrie nici o Întîmplare definitorie pentru cărțile mele În afara celor deja povestite. Mai degrabă-i vorba de o suită de Întîmplări. Și un sentiment constant. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Pe care se colează opinia guvernului despre cele petrecute: „A fost o Încercare de lovitură de stat”. Încă una. A patra, În numai cinci luni. Explicația prea stridentă pentru a fi verosimilă nu deranjează pe nimeni. Însă totul devine bizar, țiganii nu dau lovituri de stat, n-au făcut-o niciodată, iar oamenii cu tulburări de comportament, nici atît. Se solicită ajutorul oamenilor muncii. Răzvan Teodorescu descrie cu lux de amănunte didactice actele de vandalism și lansează un atac curb Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
surprinsă magica trăsătură care ne dă sens, lipsa de sens, absența ridicol inocentă a tragicului, naționalul lasă, dom’le, că n-o fi foc, chiar atunci cînd e, vezi scena cu incendierea caselor. Acum, nu că m-aș topi de dragul țiganilor, Însă linșajul presupușilor asasini ai unui român, Înjunghierea lor nefilmată, mi-a amintit de scena cu meșterii zidari ai lui Tarkovski, cărora li se scot ochii În pădure. Și mai crudă decît la Tarkovski, tocmai pentru că nu e explicită. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Velvet. Între ele, Dune. Kull vahad! Este atît de ezoteric, Încît simt imperios nevoia să kwisatz hardenach și să scriu despre In Cold Blood, Însă-i duminică și mă Întrerup la fiecare trei cuvinte pentru că tocmai trece la televizor marșul țiganilor, deoarece-s discriminați. Prin jur, nici un taxi driver. ARSENIC, RENTĂ SAU HOLERĂ La 1 noiembrie 1875, Ceaikovski Își prezintă la Petersburg, În sala Conservatorului, concertul În si minor pentru pian și orchestră. Așa cum scrie Ken Russell, aici l-a ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cercetători științifici principali. La starea civilă: căsătoriți. Unul, și respectiv doi copii. S-au uitat la vize trecîndu-și unul altuia o pereche de ochelari foarte puternici, amîndoi erau la prima ieșire din țară, s-au uitat la mutre, nu păreau țigani, nici măcar așa, cu ochii umflați. Milițienii le-au oferit În acel moment cîteva tăcute semne de exclamație, din genul dramatic uite pe cine-au caftit băieții noștri, apoi a apărut un doctor. Care a transportat răniții, cu salvarea, la Clinica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vreo trei, altfel trebuie să mă bat cu voi și tot omor unu’. Un american i-ar snopi În bătaie Înainte chiar s-ajungă oaia la el și le-ar lua și miorițele. Un arab le-ar tăia gîtu-n somn. Țiganul ar fugi. Rusul s-ar Îmbăta și-ar Începe să-i iubească pe țopîrlani. Neamțul s-ar mira că oaia vorbește. Eschimosul oricum n-a văzut oaie așa că nu s-ar mira. Indianul ar insera-o-n Kamasutra, În pol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și n-o să ajungem nici măcar pînă-n CÎmpia Panoniei, ce facem, de unde să iau acum aprobarea aia nenorocită, Între timp auzeam convorbirile de pe coridor cu ceilalți pasageri, vagonul era destul de gol și aproape toți cei care treceau granița se deghizaseră În țigani cu alură sportivă, cărau niște boccele uriașe și lăzi suspecte ca de armată, pe la Oradea unul dintre ei, cu mustăți negre de jur Împrejurul bărbiei, mă rugase să-i țin niște dolari, mi-a arătat un teanc, cică nu mai avea loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dau jos, să rămîn dracului la Episcopia Bihorului Înjurînd În timp ce Mașa mă ruga să mă calmez, n-a mai fost nevoie, n-a părut necesar sacrificiul meu de-a rămîne singur pe peronul acelei ultime gări românești dinaintea Vestului, mita țiganilor Întrecuse cu siguranță orice așteptări, vameșul nici n-a mai intrat În compartimentul nostru și trenul s-a smucit În timp ce eu continuam să Înjur tremurînd de furie, persistînd În aceeași atitudine, În picioare, și tot timpul cît a staționat garnitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a păstrat înregistrări cu Leonard, dar nici pe astea le căuta, și cu alți tenori, dar nici pe astea nu le căuta. În urechi îi răsună un scârțâit nesigur de vioară și glasul subțire, sincopat, rupt parcă uneori, hodorogit al țiganului nemaipomenit care înnebunise Bucureștii. Zavaidoc. Asta căuta. A apucat-o dintr-odată un dor să-l audă cântând, își amintea sala de concert în care fusese cu o jumătate de secol în urmă, își amintea vorbele lui de iubire, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
flori proaspete de primăvară, și el încercând să-i ridice capul încăpățânat lipit de umărul lui, „Și ce-am să fac cu examenele?“, zicându-i, „Cum o să le mai trec altfel, acum, la sfârșit? Ai vrea să mă înec ca țiganul la mal?“, dar parcă nu l-ar fi auzit, întindea mâinile subțiri și-l prindea și mai strâns de după gât și-i mângâia părul și nu se auzea decât foșnetul rochiei ei și pe urmă glasul grav, pentru că-i auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
l-ar fi auzit, întindea mâinile subțiri și-l prindea și mai strâns de după gât și-i mângâia părul și nu se auzea decât foșnetul rochiei ei și pe urmă glasul grav, pentru că-i auzise întrebările, „Dă-l naibii de țigan și dă-le naibii de examene! Ești cu mine acum, asta contează, n-o să trăim o veșnicie, vreau să-mi fie bine, vreau să fiu fericită, înțelegi? înțelegi?“, ridicând fruntea brusc și apucându-i fața între cele două palme încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
foarte noi, șerpuia un timp, spre marginea orașului, pe străzi înguste și prost luminate, mărginite de case groaznice, mici, cu curți, câini și garduri de lemn neîngrijite și arbori care se aplecau peste trotuarele pietruite acolo unde locuiau sărăcimea și țiganii, poate, în apropierea câtorva fabrici. Și-au spus banalități, Andrei Vlădescu nu era atent decât la vocea ei moale, accentul de unguroaică ce-și găsea cu greutate vorbele. Au ajuns lângă o clădire mare și urâtă, ca o cutie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
descria totul amănunțit printre grimase exagerate și făcînd cu ochiul de mai multe ori. Întotdeauna i se adresa lui Duncan de parcă el, Len, ar fi fost mai mare decît el. Avea numai șaisprezece ani. Fața Îi era tuciurie ca de țigan, și pistruiată, și o gură cu buze rozalii, groase și satinate. Ori de cîte ori zîmbea, dinții Îi apăreau albi și regulați contrastînd cu bronzul și pistruii de pe obraz. Acum stătea rezemat, cu mîinile la ceafă, legănîndu-se pe cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ea... O ținu tot așa pînă cînd se auzi sirena fabricii, apoi zise: — Ei, bine, ți-au sunat clopotele de-nmormîntare. Se ridică În picioare. GÎndește-te la mine diseară la ora zece! Îi făcu lui Duncan cu ochiul lui căprui de țigan, apoi o luă grăbit Înainte, clătinîndu-se puțin, ca o bătrînă solidă, pentru că piciorul stîng Îi era mai scurt și sudat la genunchi. Fetele și femeile mai În vârstă o luară și ele repede din loc. Își luau la revedere cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
alții, viața de zi cu zi, cu bunele sau cu relele ei. Era ca o mare familie, căci toată lumea cunoștea aproape pe toată lumea. Iubirile, nunțile, înmormântările dar și certurile aveau ceva în comun - membrii comunității. Trăiau aici laolaltă evrei, români, țigani, ucraineni, greci, lipoveni și nemți. Participam alăturea de vecini, la bucurie dar și la necaz. Fiecare știa despre celălalt destule amănunte, cunoscându-i obiceiurile, religia, datinile.. Când fugea de acasă, tanti Coca lu' Suman, o nemțoaică frumoasă foc și se
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
să mă culc cu directorul școlii ca să am vreo șansă să o Înscriu... Probleme mai presante: am două zile la dispoziție să-l dezvăț pe Ben de suzetă pentru că soacră-mea consideră că suzeta e instrumentul diavolului, folosită doar de țigani sau de degenerați care fumează țigări una după alta „și-și parchează copiii În fața video-ului“. De parcă ai putea face altceva În ploiosul și frigurosul Yorkshire? Am găsit hamster pentru Emily. Se pare că femelele hamster sunt f agresive și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pericol, de aceea au dizolvat-o cu forța iar inițiatorii ei trimiși în exil. T. Diamant a mai încercat să-și pună în aplicare ideile asociaționiste în 1841, în Moldova, trimițând autorităților de acolo un memoriu prin care propunea dezrobirea țiganilor și organizarea acestora în niște colonii după principii asociaționiste. Nici această idee a sa nu a prins însă viață. O importanță majoră pentru răspândirea ideilor asociaționiste în principate a avut-o Ion Heliade Rădulescu, pe care D. Popovici în lucrarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
un băiat drăguț, ultimul dintre hipioți, care-a aflat că are talent de mecanic. Ea Îi amintea de anii adolescenței petrecuți cu rucsacu-n spate În Nepal. Ar fi vrut ca Bibi să rămînă veșnic copil, să trăiască pe plajă ca țiganii. Acolo simțea el că era locul lui Bibi. Poate că lumea are nevoie de cîțiva indivizi dăruiți pînă la mistuire. Apropo, Andersson crede că era copilul dumneavoastră. Sanger Își netezi părul argintiu cu dosul mîinii. — Toată lumea din Estrella de Mar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu două capete... caprele fată iezi cu cinci coarne, ca ale pentagramei... Se aude de pramatii care-și violează mamele... de adolescenți tâmpiți, care violează babe de 90 de ani... de pastori care țin mai multe neveste, ca mahomedanii... de țigani care năvălesc în spitale să-i înjunghie pe medici, fiindcă nu le-au înviat puradeii care, din neglijența părinților, se otrăviseră cu șoricioaică... Nu e deloc ceva normal... Se smintește lumea înfiorător... Zoe prinse momentul din volé, strecurând o informație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai nărui faima în beții și nu-și va mai calcina potența în alcooluri. E o muiere aprigă olteanca, fiindcă i-ar fi interzis să poarte cercel în ureche, ca zoofilii, sau să-și masacreze pielea cu tatuaje, cum fac țiganii care-și vrâstează spatele și brațele lor de grăsani, tărcându-le ca la năpârci. Într-un târziu, obosită și dezamăgită de însuși faptul că nu se mai isca vreo scandaloasă schimbare de linie, lumea se plictisi să se mai preocupe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care va anima vreme de luni de zile C.a. Fiindcă, pornind de la vegetarianism, am Început să discutăm despre problemele prăbușite În ridicol de manipulatorii lor români. Ecologismul era una dintre ele. Căpșunarii, alta. Mai erau idealismul de stânga. Anarhismul. Țiganii. Ateismul. Prostituția. Ființa națională. Armata obligatorie. Colosala istorie a românilor. Copiii străzii și alte câteva. Pe fiecare ne durea câte ceva. Pe mine, stânga, anarhismul și ateismul. Ateismul, mocnind de multă vreme În mine, Îl adoptasem de nevoie. Un impotent dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
exista În mine un fior, preferam să fiu Însă discret și să mă declar pur și simplu ateu. Dar Sorin era practicant și interesat de un soi de creștinism social. Între problemele cu care ne Încărcaserăm, pe el Îl interesau țiganii și copiii străzii, sărăcia extremă. Pe Leac, emigranții și porcii de la guvernare. Andreea Îi era alături. Florin părea dispus să discute unele probleme și-mi susținea fără rezerve ateismul, tot din oroare pentru orice gen de sclifoseală filosofică. Numai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
lui Sorin. Sorin era de fapt și campionul socialismului nostru minimal, ar fi vrut să obțină ceva mai mult de la noi, s-a lovit Însă la un moment dat de rezistența noastră rasistă. Ne propusese o acțiune de ajutorare a țiganilor din Șiria și din satele Învecinate, i-am răspuns că, atunci când va avea cel puțin un donator generos din cadrul etniei, vom participa și noi. Așadar mai erau și lucruri care ne despărțeau, dar noi am zis că e și ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ies eu pe balcon, nu văd fetele, am Însă ocazia să urmăresc ultima parte a filmului serii: Celebrul animal se răzbună. Vorba vine! * Pârvu e pedepsit: plecând de la priveghiul Andreei, la ieșirea din bloc e recunoscut de doi foști elevi. Țigani, acum mafioți, chinuiți și ei la vremea lor de Pârvu. După ce-l salută cordial, fac conversație și se lasă bătuți pe umăr de fostul profesor, scot din decapotabilă o bâtă de baseball și Încep să-l lovească. N-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
trece urgia. Poate așa ai să scapi cu bucata aia de vie a ta neluată. Păi de ce să o ia? Că am lăsat sudoare multă acolo de cădeam și eu și nevasta lați seara în pat. Și dacă am chemat țiganii la cules, le-am dat bani, mâncare, băutură și un pachet de țigări la două zile. Așa e mă, dar acu' se chiamă că ești înzestrat și tre să dai la cei ce nu au. Da ce, am furat? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]