43,150 matches
-
zi ei, bunica și nepoțelul au ieșit la plimbare prin centrul Sibiului și s-au întâlnit cu Nicu Albani, directorul Teatrului de Stat pe atunci. Barbu a dedus că dacă acela este directorul, înseamnă că el este de vină pentru absența mamei lui de acasă, în turneul acela ce cuprinsese întreaga țară. Așa că l-a apostrofat, cerându-i să dea voie grabnic mamei lui să se întoarcă la Sibiu, pentru că el nu mai poate sta fără ea. Îți dai seama ce
O vedetă a scenei de teatru, Dorina Stanca. Interviu realizat de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339239_a_340568]
-
declara William Faulkner. „Scriitorul adevărat este un om singur. Și, pe măsură ce crește în ochii celorlalți, se cufundă tot mai mult în singurătate . Iar dacă este suficient de bun, în fiecare zi e nevoit să se confrunte cu eternitatea sau cu absența ei. Pentru un scriitor adevărat, fiecare carte este un nou început, o noua încercare de a atinge ceva care rămâne mereu de neatins. Misiunea lui este de a merge pe căi ce n-au mai fost umblate sau de a
Ernest Hemingway: Adio arme! – Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339325_a_340654]
-
“Scriitorul adevărat este un om singur. Și, pe masura ce crește în ochii celorlalți, se cufunda tot mai mult în singurătate. Iar dacă este suficient de bun, în fiecare zi e nevoit să se confrunte cu eternitatea sau cu absența ei. Pentru un scriitor adevărat, fiecare carte este un nou început, o nouă încercare de a atinge ceva care rămâne mereu de neatens. Misiunea lui este de a merge pe cai ce n-au mai fost umblate sau de a
Ernest Hemingway: Bătrânul şi marea. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339338_a_340667]
-
din categoria cărți pe care nu le poți lăsa din mâini până nu le termini, distingem lirismul specific franțuzesc, măiestria de frontieră a lui Mondiago, care este distins în 2002 cu Premiul Jean-Monnet de littérature européenne pentru La petite Bijou. Absența propriului tată, moartea prematură a fratelui, Parisul, obsesia pentru detaliu confirmă scotocirea permanentă asupra destinului ființei umane obișnuite cu propria-i fugă, confruntată cu o inexplicabilă tragedie. De altfel, însuși autorul afirma că are impresia că scrie aceeași carte tot
Patrick Modiano: Micuța Bijou. Pe urmele mantoului galben – Recenzie, a Danielei Gîfu () [Corola-blog/BlogPost/339419_a_340748]
-
răsfăț al buzelor», în sufletu-i, «tot mai viu trăiește visul [...] cu flori de liliac îmbătătoare. indigo, alb, roz», „rătăcește“ «cu gândul printre miresmele răspândite», de cireșar fiind, «aici și acolo, sub forța inimaginabilă a iubirii», își cheamă „iubitul-emisferă / jumătate“, absența acestuia sufocând-o («...te chem, fiindcă nu mai am aer fără prezența ta; uneori mă auzi, alteori briza lacului se interpune tânguitor între noi [...]; aștept parcă să se ivească un înger»), de cuptor fiind, „fată-morgană fiind“, se simte slăbită «de
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
pe care le-a profețit Huxley, ca fertilizarea in vitro, maternitatea surogat, droguri psihotropice, ingineria genetică în crearea copiilor, deja există sau se întrevăd la orizont”. Nu doar aceste fapte apropie previziunile lui Fukuyama de românul lui Huxley, ci și absența artei sau a filosofiei în era post-istorică, mai mult, nici știință în forma sa actuală nu mai există în lumea descrisă de autorul englez, pentru că aceasta nu duce decât la Adevăr, Adevărul fiind „o amenințare, iar știință - un pericol public
Aldous Huxley: Minunata lume nouă. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339439_a_340768]
-
plin de entuziasm și golit de iluzii, el este preocupat continuu de problematica existenței umane.Imagini splendide și metafore rare sunt însoțite de o simbolistică cu largi semnificații: Stix, Charon, Infinitul, Destin, Cartea Destinului, Spațiu, Moartea, Paradis și Infern, Noaptea, Absența, Tristețea, Singurătatea, Paradisul pierdut, Marele Anonim, Apollo s. a. - scrise cu majuscule. Titlurile volumelor, în traducere în limba română, reflectă prin metaforele ce le poartă, diferitele paliere ale liricii sale: poezie filosofico - metafizica, poezie existențiala (Cuvinte de trecere, Pentru totdeauna), poezie
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător () [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]
-
astfel în alt plan, cel astral. Oglindă nu mai cuprinde cele două chipuri împreunate (,,C’était écrit ?.../ Une couche de glace/ sépare nos deux miroirs”- En queue de piano). Cântecele sale de iubire au uneori toate ingredientele romantismului sau simbolismului, absența iubitei multiplicându-se în mii de fațete ( Est-ce vrai que c’est faux?) , eroul poetic sfârșind golit de speranță, se retrage în sine, trecând într-o altă dimensiune (,,je sombre / où règne l’Ombre” - Pour deux sous). Dialogul cu Celălalt
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător () [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]
-
înapoi cu mânie”, să nu mai respingă în bloc trecutul apropiat. Prezentul îi provoacă senzația unui deja văzut: a „unui film pe care l-am mai văzut, și nu o singură dată” (p. 22). Marea problemă a prezentului o reprezintă absența „unui Proiect pe termen lung”: „Astăzi, țării îi lipsește, înainte de toate” (...) un „Proiect pe termen lung”; România nu are „nici o obsesie națională, nici un model, nici o istorie, ci doar niște mediocri care, de dragul unor posturi trecătoare, negociază, vând totul” (2 decembrie
AUGUSTIN BUZURA: În stare de „nici vii, nici morţi” (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339589_a_340918]
-
Proiect pe termen lung”: „Astăzi, țării îi lipsește, înainte de toate” (...) un „Proiect pe termen lung”; România nu are „nici o obsesie națională, nici un model, nici o istorie, ci doar niște mediocri care, de dragul unor posturi trecătoare, negociază, vând totul” (2 decembrie 2010). Absența unui „Proiect pe termen lung” este explicată în contextul mai larg al lipsei temeliilor (19 martie 2009), al faptului că „în acest spațiu geografic și spiritual, nimic nu poate fi dus la bun sfârșit” (9 decembrie 2010) și al ideii
AUGUSTIN BUZURA: În stare de „nici vii, nici morţi” (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339589_a_340918]
-
de impuls apare și când se află în cârciumă. În acest cosmos cu legi poetice, eul liric râvnește material și jinduiește către un Dumnezeu știut ca „absent”. Aici dacă „transcendența este goală”, cum spune Hugo Friedrich, nu contează. Transcendența este absență: „credința e goală”. Peste lumea simțirii „ca o amară, mare pasăre marină/nenorocul plutește”. („Ieudul fără ieșire”). „Ființa minimă” greșește, se înșeală, păcătuiește. „Credința” goală face păcatul tragic, căci păcatul n-are control și „nimeni nu poate fi iertat” (Pantelimon
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
este și ea un instrument de dormit. Gândirea întârziată, confuză, de nuanță soresciană, o întâlnim în poezia „de vreo trei luni, mâna stângă îmi tremură tare”: „doar n-o fi de la alcool, că alcoolul/îl beau cu dreapta, nu?”. În absența unui duhovnic de nădejde, ființa minimă, din frică își face calcule de mântuire prin renunțarea la păcatul băuturii. În acest timp, „din frică în mai frică și din pahar în mai pahar/se face a doua zi”. Procedeul „lentilei” îl
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
complicitate conivența - o convenție tonul: grav, familiar? topos predilect - Varai „motiv central iradiant” poemele notează sau ipostaza de a fi eu alege eul liric - direct - narativ: int; even; descriptiv: ob, locuri totul aspiră la starea de Somn iminența prezența eului absența eului ce dă soluția de: consimțire, asentiment Ioan Es. Pop - Petrecere de pietoni „Argument împotrivă 2004 „a scrie nu oferă mântuire” „n-am alte îndemânări” Ordinea concretului Nichita - Și ceea ce nu trăiește poate să moară Asemeni Evoluție - Nu ruptură Situații
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
capitolele. Se recurge atât la aparența coincidenței autorului cu naratorul, cât și la tehnica naratorilor legitimi, dar necreditabili, față de care instanța narativă ia distanță: ideologică, filosofică, morală, poietică; în mod deliberat îi subminează, în ce privește autorizarea, relativitatea adevărului evenimentelor. Prezența sau absența naratorului, identificarea sau sciziunea lui de autor, investirea personajelor în a alege reprezintă, se știe, proceduri retorice, strategii. Întotdeauna cineva descrie și narează, eventual apreciază ori constată în roman. Prin titlurile capitolelor, spiritul narativ ne direcționează, arătând că producția narativă
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
evenimentațiale stricte, rezultă că intersecția relatărilor nu face decât să mobilizeze noi resurse de confuz și să alimenteze o dezvoltare fascinantă a perspectivelor. Personajele simt funcționarea unei logici a confuzului la care ele însele iau parte. O resimt ca o absență a unei logici sustenabile. În timp ce gândesc confuz, în plus, „gândesc confuz” că ar trebui să gândească logic. Patricia observă despre Anne: „Începe s-o ia razna! (...) puternica, eleganta, logica, perfecta Anne, care fusese mereu persoana-care-salvează”. C. Dincolo de tema morții, romanul
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
literatură, precizează acesta, era transmisă din viață” (p. 102). Imaginea sub care este relevată fățărnicia este „viața ca o... paradă”, existența „sub semnul... paradei”. Ipocrizia acoperă o situație existențială binecunoscută „săraci, da’ fudui”. Elemente caracteristice acesteia sunt lipsa firescului și absența fricii de ridicol, miza pe aparențe și pe bani. Practici sociale ipocrite sunt eforturile de paradă, îmbrăcămintea de paradă, minciuna. Resortul caracterial al unui astfel de fenomen îl reprezintă „lipsa de demnitate”. Comportamentul de paradă este generat de realitatea că
JEAN BĂILEŞTEANU: Jurnal de caractere şi stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339617_a_340946]
-
lumea generică a bibliotecilor, poate fi independentă. Odată edificată, în interiorul lumii din „biblioteci”, survine o cunoaștere, și ea autonomă, liberă de inflexiunile constructive ale structurilor subiective ale lumii a doua. Popper imaginează, în a dovedi corectitudinea premisei, două situații ale absenței subiectului cunoscător. El ne îndeamnă să gândim că 1) ca urmare a unei catastrofe, componenta materială a lumii actuale (cu mașini, locomotive, instrumente etc. - adică l 1 ) ar disparea; că 2) s-ar pierde și informațiile despre aceasta (adică l
DAN C. MIHĂILESCU: Invitaţie ispititoare în paradis, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339636_a_340965]
-
Eminescu, limba este stăpâna noastră și dacă există undeva un loc al emancipării în limba română, atunci acesta este. Sala Oglinzilor este o „acasă” a limbii și literaturii române. Este sala marilor cuvinte. Amintirile lui Ion Cucu îi proiectează, în absență, în Sala Oglinzilor pe mulți dintre marii scriitori și critici de după 1968: Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, Octavian Paler, Ștefan Augustin Doinaș. Unii dintre scriitori și critici îi apar alături: Radu Tudoran cu Dan Deșliu, Eugen Negrici cu Livius Ciocârlie, Dana
Ion Cucu: Un patriarh al fotografiei „literare”, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339631_a_340960]
-
apare și când se află în cârciumă. În acest cosmos cu legi poetice, eul liric râvnește material și jinduiește către un Dumnezeu știut ca „absent”. Aici dacă „transcendența este goală”, cum spune Hugo Friedrich, nu contează. Mai exact, transcendența este absență, iar „credința e goală”. Peste lumea simțirii „ca o amară, mare pasăre marină/nenorocul plutește”. („Ieudul fără ieșire”). „Ființa minimă” greșește, se înșală, păcătuiește. „Credința” goală face păcatul tragic, căci păcatul n-are control și „nimeni nu poate fi iertat
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
contur, nu angajează lectorul decât la nivel moral. De aceea, „Bravo Lui” este un roman moralist, poate chiar moralizator. Fără interioritate (credință, iubire, moarte, singurătate, artă, filosofie etc.), accesul la metafizic este limitat și pe spații mici chiar blocat. În absența întâmplărilor ființei, judecata lecturală se îndreaptă asupra istoriei. Când lipsește istoria ființei, gândim personajele în mersul istoriei obiective. Istoria are o morală, dar nu are metafizică. O problemă metafizică ar fi putut deveni, de exemplu, convertirea la ortodoxism a greco-catolicei
NICOLAE PÂRVULESCU: Un roman al interiorităților goale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339682_a_341011]
-
capitolele. Se recurge atât la aparența coincidenței autorului cu naratorul, cât și la tehnica naratorilor legitimi, dar necreditabili, față de care instanța narativă ia distanță: ideologică, filosofică, morală, poietică; în mod deliberat îi subminează, în ce privește autorizarea, relativitatea adevărului evenimentelor. Prezența sau absența naratorului, identificarea sau sciziunea lui de autor, investirea personajelor în a alege reprezintă, se știe, proceduri retorice, strategii. Întotdeauna cineva descrie și narează, eventual apreciază ori constată în roman. Prin titlurile capitolelor, spiritul narativ ne direcționează, arătând că producția narativă
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
evenimentațiale stricte, rezultă că intersecția relatărilor nu face decât să mobilizeze noi resurse de confuz și să alimenteze o dezvoltare fascinantă a perspectivelor. Personajele simt funcționarea unei logici a confuzului la care ele însele iau parte. O resimt ca o absență a unei logici sustenabile. În timp ce gândesc confuz, în plus, „gândesc confuz” că ar trebui să gândească logic. Patricia observă despre Anne: „Începe s-o ia razna! (...) puternica, eleganta, logica, perfecta Anne, care fusese mereu persoana-care-salvează”. C. Dincolo de tema morții, romanul
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
Coaliția pentru Dezvoltarea României (CDR) avertizează că în absența unui studiu de impact, proiectul de modificare a Codului Fiscal privind introducerea impunerii globale a gospodăriilor poate conduce la „consecințe grave” pentru economie. Reprezentanții oamenilor de afaceri susțin că introducerea noului sistem de impozitare a venitului global este nesustenabilă, nerealistă
Introducerea impozitului pe venitul global este nesustenabilă, nerealistă și costisitoare () [Corola-blog/BlogPost/339011_a_340340]
-
chirurgical un penis în vreme ce soțul ei își trage un vagin (The Danish Girl). N-am văzut încă Son of Saul, cu românul Levente Molnár. Am văzut turco-francezul Mustang și iordanianul Theeb, ambele foarte bune. Oricum, nu pot decât să regret absența propunerii românești la Oscarul pentru film străin, Aferim!, până și din lista lungă. Mi se pare de bun-simț capturarea premiilor tehnice, montaj, sunet, design, producție, costume, machiaj de către Mad Max - Fury Road, cât și faptul că Star Wars - Forța se
Ursul lui Iñárritu, alungat de Mad Max cu Reflectorul () [Corola-blog/BlogPost/339054_a_340383]
-
a naționalismului extremist nu își permit luxul de a da voturi nule, la fel cum nu își permit nici să absenteze de la vot. Unul dintre principalele motive pentru care discursul extremist a fost atât de pregnant în această perioadă este absența culturii politice în rândul românilor, temă care apare obsesiv în articolele mele. Cu cât nivelul de cultură politică este mai mic, cu atât extremismul va prinde mai ușor. Cei mai abili dintre politicienii corupți sunt foarte conștienți de acest lucru
Ce alegem? Continuarea luptei împotriva corupției sau delirul ultranaționalist al celor corupți? () [Corola-blog/BlogPost/339076_a_340405]