6,323 matches
-
toate cusururile acestuia. O atitudine sănătoasă comportă și cusururi. 16 Mă gândesc la Alceste al lui Moliere. Totul e atât de simplu, de evident și de brutal. Alceste împotriva lui Philinte, Celimene împotriva lui Eliante; întreg subiectul trebuie căutat în absurda consecvență cu sine însuși a unui caracter împins către propriul său sfârșit, iar versul însuși, "versul imperfect", e abia scandat, ca și monotonia caracterului. 17 E curios să constați că pictura cea mai intelectuală, aceea care caută să reducă realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
mai exigenți față de ei înșiși. Iar cei care sucombă nu meritau să supraviețuiască. 19 Aceea a lui Malraux, de exemplu. Dar ar fi trebuit să abordăm în același timp problema socială, care, într-adevăr, nu poate fi evitată de gândirea absurdă (deși aceasta îi poate propune mai multe soluții și din cele mai diferite). Trebuie totuși să ne limităm. 20 "Stavroghin: Crezi în viața veșnică într-o altă lume? Kirilov: Nu, dar cred în viața veșnică în această lume." 21 " Omul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
putem, în chip tot atât de legitim, să interpretăm operele lui Kafka în sensul unei critici sociale (de exemplu, în Procesul). E probabil, de altfel, că nu se pune problema unei alegeri. Ambele interpretări sunt bune. Am văzut că, exprimată fn termeni absurzi, revolta împotriva oameniior este îndreptată și împotriva lui Dumnezeu: marile revoluții sunt totdeauna metafizice. 26 În Castelul, se pare că "divertismentele", în sensul pascalian, sunt simbolizate de Ajutoare, care îl "abat" pe K... de la preocuparea lui. Frieda devine în cele
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
sunete care sunt legate într-o armonie. Noțiunea de prezență oferă un statut special obiectului de artă și a reprezentării sale și ne delimitează de teoria substituției care elimină orice fel de diferență între cei doi, ducând la o identitate absurdă. Obiectul de artă și reprezentarea sa se află într-o diferență ontologică evidențiată de modul lor diferit de existență. Astfel, ontologia prezenței elimină orice formă de continuitate a obiectului de artă și vizează o totalitate ce are loc într-o
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
pentru a se alătura economiilor de piață, continuând în același timp să evolueze în limitele unui regim autoritar. Propunerea făcută în 1949 de către Stalin* ca PCC să se mulțumească într-o primă fază să guverneze doar Nordul rural nu era absurdă. Spre deosebire de PC Vietnamez în 1954, PCC a impus soluția cea mai ambițioasă și a și câștigat întâi victorii pe măsura acestei ambiții. Strategia sa a fost, în primii ani, de o logică remercabilă. Sprijinindu-se pe aparatul politico-administrativ făurit de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de la Moscova, care începe la 19 august 1936. șaisprezece membri ai grupului conducător* din anii 1920 - printre care Zinoviev, Kamenev și Smirnov - sunt acuzați că aparțin unui „bloc terorist contra-revoluționar troțkisto-zinovievist”. Ei oferă „mărturisiri” complete, acuzându-se de cele mai absurde crime. Toți sunt condamnați la moarte la 24 august și executați. în septembrie 1936, Nikolai Iejov este numit în fruntea NKVD care se consacră arestării resturilor opoziției „troțkiste”. La sfârșitul anului 1936, ideea unui gigantic complot antisovietic cu ramificații din ce în ce mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a paradisului, și să-i condamne pe acuzați, noi reprezentanți ai diavolului. Această formă spectaculară a terorii este un mod de socializare politică masivă și accelerată. Stalin face strălucitoarea demonstrație a atotputerniciei sale, silindu-i pe acuzați să mărturisească crime absurde. și cu cât acești acuzați sunt mai sus plasași în partidul-stat*, cu cât demonstrația este mai probantă, cu atât indivizii, în societate și în partid, interiorizează mai mult valorile ortodoxiei* ideologice, ale cultului conducătorului, ale supunerii absolute față de ordine, ale
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
perioadă, lucrările s-au fixat la un nivel artistic modest, înfățișând mai ales imagini religioase și figuri ale cărților de joc (Fig. 6). Compozițiile lor naive, din care se vor inspira gravorii expresioniști germani la începutul secolului XX, reprezintă perspective absurde, personaje disproporționate, cu malformații, gesturi exagerate și expresii bizare (Fig. 5). Puține dintre ele sunt semnate și este greu de stabilit cărei școli artistice sau țări îi aparțin. Erau confecționate în serie și vândute de colportori la bâlciuri și în
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
prin care politicile de statu-quo și cele imperialiste încearcă să-și realizeze obiectivele. De-aici este ușor de tras concluzia că politica de prestigiu nu este importantă și că nu merită o discuție sistematică. În realitate, oricât de exagerate și absurde ar fi fost câteodată manifestările sale, politica de prestigiu este un element la fel de caracteristic relațiilor dintre națiuni ca și indivizilor. Aici devine încă o dată evident că sferele externă și internă nu sunt altceva decât manifestările deosebite ale aceluiași fapt social
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
nominale, steaguri sau orice fel de însemne. Două mese pătrate, cu dimensiunile cuprinse între 91 pe 137 de centimetri urmau să fie amplasate la 45 de centimetri distanță față de cea principală, în sensuri opuse. Ce stătea în spatele acestei proceduri aparent absurde? Vietnamul de Nord insista asupra recunoașterii Viet Cong-ului ca negociator independent. Statele Unite doreau recunoașterea presupunerii sale că Frontul era numai o prelungire a regimului de la Hanoi, ipoteză fundamentală în concepția sa tradițională despre respectivul conflict. Astfel, controversa asupra formei mesei
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
problema într-un fel sau altul. Lupta dintre guvernul nostru federal și state, ajungând la un război civil care a hotărât chestiunea în favoarea guvernului federal, este un exemplu clasic al acestei situații. Adevărul simplu că o suveranitate divizată este logic absurdă și irealizabilă politic nu a fost niciodată pus la îndoială de către membrii Convenției Constituționale din 1787, cu excepția unuia 8. Cei care credeau că suveranitatea ar trebui acordată statelor, ca și cei care doreau să aparțină unui guvern central au fost
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
decât prin luptă. În timpul lui Frederic cel Mare, două treimi din armata prusacă era alcătuită din mercenari străini. O treime din armata prusacă ce s-a opus armatelor Revoluției Franceze în 1792 era încă alcătuită din mercenari, iar manevrele sale absurde, având ca principal scop evitarea luptelor, exprimau bine starea de spirit a soldaților, care nu știau pentru sau împotriva a ce luptau. „Sistemul francez de recrutare”, afirma ducele de Wellington, referindu-se la armatele franceză și engleză din acea perioadă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Războaiele religioase din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, războaiele napoleoniene de la începutul secolului al XVIII-lea, Războiul Rece care a urmat celui de-al doilea război mondial sunt exemple în acest sens. Acest fanatism a devenit deosebit de absurd și autodistructiv în epoca noastră. Această perioadă se deosebește de cele anterioare din decursul istoriei prin nevoia reformulării interesului național în termeni mai degrabă transcendentali decât exclusiviști. În trecut și chiar astăzi într-o anumită măsură, satisfacerea interesului național al
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
conștienți că nu știu încă nimic despre necesitățile viitorului. Modelul „lăzii de gunoi” generează câteva întrebări incitante: Este permisă desfășurarea procesului decizional în joacă, atunci când regulile normale, raționale, sunt suspendate, fie și temporar? Avem nevoie să ne jucăm cu alternative absurde și posibilități inconsistente? Avem dreptul să considerăm obiectivele ca ipoteze supuse schimbărilor, intuițiile ca realități, ipocrizia ca pe o lipsă temporară de realism, memoria ca pe un inamic al înnoirilor, experiența nu ca pe o istorie înghețată, ci ca pe
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sunt toate la fel − dimpotrivă, portretul lor psihocomportamental este foarte diferențiat, fapt care permite stabilirea unor variante particulare de persoane workaholice. Schițăm din multitudinea tipologiilor propuse doar două. Rohrlich (1981) a stabilit 13 varietăți de workaholici, dispuse de la acceptabile până la absurde: dependentul de muncă ostil, furios - exteriorizează furia și frica de respingere prin muncă compulsivă în loc să-și exprime în mod natural și direct frustrarea și furia; workaholicul rușinat - are stima de sine scăzută și obține recunoaștere și aprobare din dependența lui
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sexuală a victimei (prin gesturi sau propuneri). 4. discreditarea profesională a victimei nu i se atribuie sarcini de realizat; privarea victimei de orice ocupație și vegherea pentru ca victima să nu-și găsească singură vreo ocupație; încredințarea unor sarcini inutile sau absurde; acordarea de activități inferioare competențelor; atribuirea în permanență a unor sarcini noi; impunerea executării unor sarcini umilitoare; încredințarea unor sarcini superioare calificării cu scopul discreditării victimei. 5. compromiterea sănătății victimei încredințarea unor sarcini periculoase și nocive pentru sănătate; amenințarea cu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ilustrat de Kafka În Procesul sau În Castelul. Filmul lui Kubrick Portocala mecanică ori cel al lui Passolini Salo sau cele o sută douăzeci de zile ale Sodomei, mai puternic marcat politic, descriu discriminarea ca fiind oarbă, crudă, radicală și absurdă. ν În rândul comportamentelor discriminatorii, trebuie să includem În mod specific toate formele de amenințare sau de Încălcare a drepturilor omului. Lectura manualelor de psihologie socială anglo-americane, canadiene sau europene lasă să se Întrevadă un foarte vast câmp de observații
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu sunt aceleași ca În realitatea cotidiană. Pe de altă parte, subiecții se văd pe ei Înșiși ca pe niște „cobai”, resimt de aceea o anumită neîncredere și pot rămâne atenți, Încordați. Așa cum vedem, problema nu rezidă atât „Într-o absurdă dezbatere asupra priorității oului sau găinii (a se Înțelege societatea globală sau grupul restrâns”), ci aspectul cel mai important este ă cum subliniază Raymond Boudon și François Bourricaud În al lor Dictionnaire critique de sociologie ă „să alegem, În funcție de preocupările
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
-uri, Stavka, Marele Stat Major. Ofițeri superiori care aveau imagini idilice, de ansamblu, care primeau rapoarte impersonale despre mii de morți și răniți abstracți. Cine este mai îndreptățit să vorbească despre război sau administrație? Teoreticienii sau practicienii? Teoreticienii administrației sunt absurzi și folosesc o limbă de lemn imposibilă, combinație de iliesciană și vesto-birocratică. Codruț 8 martie 2006 Scriu cu un stilou chinezesc, de 25.000 lei, la fel de ieftin și de aceeași calitate ca și viața din România. În schimb, cerneala este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
mostre ale acestui nou regim valah, postcomunismul-consumist. Urâțenia blocurilor altoită pe jegul unor reclame decolorate de soare. BVS. Spații verzi distruse, graffiti-uri banale și obscene, gogoși delicioase cu dulceață de vișine. Ministere, iar în vârf Marea Casă totalitară, ambiția absurdă a unui om nebun. După Casa Poporului, pitită undeva și aflată-n umbra ei, Hotelul Marriott, unde se găsește și sediul lui G.B. La acest hotel, niște minți luminate de la Bruxelles au decis să organizeze o conferință. O insulă luxoasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
interpretări fiind cauzate de faptul că se ține cont doar de valoarea de adevăr a celor două propoziții aflate în relație, făcîndu-se abstracție de sensul fiecăreia și de condițiile lor de utilizare. Consecințele majore privesc în primul rînd validitatea înlănțuirilor absurde din punct de vedere semantic. De exemplu, enunțul Dacă Luna este o gaură în cer, atunci Cuza a murit în exil este valid din moment ce prima propoziție este falsă, a doua propoziție este adevărată și, conform definiției implicației logice, falsul presupune
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un examen de departajare a concurenților nu va mai exista. Să presupunem că în toate școlile din România se predă și se învață bine, se dau note în mod absolut corect. Dar „reforma“, chiar și în aceste condiții ideale, rămâne absurdă. Fiindcă există trepte de exigență, de severitate evaluativă. Condițiile de examinare la Oxford sau la Stanford nu sunt aceleași cu cele de admitere la Facultatea de Construcții din Iași. Nici concurența nu e aceeași. Cu cât o instituție de învățământ
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
în Al 27-lea oraș. Și uneltește în acest sens, manipulându-i fiica și, în final, ucigându-i soția. Iar dramele personale sunt proiectate pe un decor al orașului hăituit de conspirații și interese financiare și slăbit de conflicte interetnice absurde. O critică și o cronică socială precisă, tulburătoare și deloc simplistă. » „Imaginea finului consilier municipal Ronald Struthers, îmbrăcat într-un costum cu vestă, îl deranja pe RC. Închise ochii când lovi și - sub, baby - lovi o linie drive. Dar mingea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
și să ne trezim fără să ne dăm seama pe drumul pavat cu bune intenții, dar care ne duce spre pierzanie. Înainte de a găsi o explicație pentru orice, trebuie să știm un truism: Dumnezeu nu dă socoteală nimănui, oricât de absurde ar părea lucrurile din jurul nostru. De ce? Pentru că El este Creatorul sau, parafrazându-l pe cunoscutul comic american Chevy Chase, El ar putea spune: "I am Who I am... and you aren't!". Aspectul acesta al omnipotenței lui Dumnezeu, din dragoste
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
imanentă, că orice punere la încercare este consecința unei greșeli? Deja de pe vremea lui Iov această concepție a fost lichidată. Trebuie să recunoaștem că nenorocirile sunt arbitrare, că distribuirea lor nu are nimic rațional. Trebuie să recunoaștem că lumea este absurdă, dacă trebuie să judecăm lumea după dreptatea oamenilor. Dar este altfel dacă lumea depinde de o altă dreptate, mai bună. Și tocmai acesta este însuși sensul marilor catastrofe istorice și cosmice de a fi o chemare violentă adresată unei omeniri
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]