7,862 matches
-
în cele ale naturii și în cele prin care omul caută - stângaci - să copieze natura, garanție, totodată a jurământului celui mai simplu: Jur pe verdele de mai / sfințit de ploaie...), albastrul (asociat cu iluzia, cu visul acvatic, cu absolutul din adâncuri și din zări), indigoul însoțind / acoperind ezotericul nopții (al înălțimilor ascunse de nori și al întunericului) și violetul, în care beția senzorială se manifestă, paradoxal, prin fragilitate, prin teamă, în ciuda faptului că, până la contactul cu toamna (singurul vizitator care se
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
iar eul e lăsat neterminat, astfel că nu mă cunoaște îndestul iarba de leac, dar această disfuncție a ființei poate fi vindecată, însă numai de iubire, „neterminarea” unuia unindu-se cu „neterminarea” celuilalt. Și, dacă sentimentele se scufundă - Atlantidă! - în adâncul sufletului, invocația către divin e doar confesivă, deloc revendicativă, nici măcar nu așteaptă leacul, pentru că eul e resemnat cu fragmentul de vreme consacrat, asumându-și-l, cu toate ale lui. În felul acesta, poemele sunt, mai ales, documente constatative, rod al
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Soarele, sprinten, se juca prin ogradă." Nostalgiile lui Mihai Hăisan au și ele ca su¬port sinceritatea. El nu minează dorul de melea¬gurile natale, nu se alintă, nu se autosugestionea¬ză. Se exprimă așa cum emoția iese la suprafață din adâncurile ființei, iar ființa lui se dovedește un izvor nesecat de mângâiere poetică: „Tresar caișii înfiorați în mai / Și înflorind se-ncarcă de cuvin-te.. Dar, numai citindu-i cartea te poți convinge de adevărul celor spuse în aceste puține rânduri
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
după ninsori Și parcă totul împrejur adoarme, Pe geamuri gerul zugrăvește flori Din vise care par să se destrame. Cetății nu-i mai pasă de ninsori Un veac trecut alătură de altul. Dar nu se-aude încă de prinsori Să-mpreune adâncul cu înaltul. În parcuri veverițele sparg nuci, Iar vrăbiile ciripesc de zor. Un corb pășește fără de papuci Și parcă toate cele au locurile lor. E-atâta liniște după ninsori, Din ceruri multă liniște coboară. Doar o părere zboară printre nori
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
un timp. Îi tremurau picioarele desculțe Pe dușumeaua mirosind a motorină: Condeiul sprijinit în călimară Putea să stabilească orice vină. Dar omul care i-a ieșit în cale L-a-nvăluit cu o privire blândă În care pâlpâia o amintire Ce în adâncuri tot stătea la pândă. Cu zâmbet cald și cu mișcări domoale A înmuiat condeiul în cerneală. A scris ceva, apoi a glăsuit: „De-acum ai dreptul ca să mergi la școală.” Părinții s-au crucit de-așa ispravă Ce depășea speranțele
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
spate, În anii cei mai frumoși. De mâine cu o altă privire Îmbrăca-voi scumpele zări, Vă voi da despre mine vestire Adâncindu-mă-n largi depărtări. Stereotipie Ne căutăm câteodată în doruri și ne-aplecăm poate prea mult spre adâncul acestor izvoare. Dacă puteți, treceți încet pe lângă ele și nu beți niciodată prea mult - e apa unde se liniștesc amintirile. Oricând se pot trezi câteva voci - Vă vor reține în clasicul balans curgând mereu spre prea târziu, în nesfârșitul dans
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
M-aș fi lăsat poate dus, Pâinea deja mi-o luase-și din mână. Acum aș fi fost liniștit, Răstălmăcind și eu un miracol Înțelegeam prin ce ai trecut În ultima jumătate de secol. De ce a rămas mai nimic Din adâncul bulboanelor tale? Acum nici copii nu mai sunt Pe malul tău dinspre vale. Unde-or fi acum apele tale? Treaba lor e, desigur, să curgă, De-o vreme nu mai susur domoale În matca lor adâncă din luncă. Am fost
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
DincoloCe naivi suntem uneori! Între timp pentru mine Suspendarea nu mai contaclipele căpătaseră, la o bursă intergalactică o nouă valoare, suspendând Suspendarea. Vorbesc singur și mă întreb: mai poartă tumultoasele valuri, în Marea lor Trecere, ceva din liniștea grea a Adâncurilor? Fără răspuns Omul acesta este mai tare ca piatra prin ceea ce spune, dar mai ales, prin ceea ce face. Mai dur decât granitul în credința sa; până și prietenia mea este o lucrare a Domnului; nu s-a abătut de la regulă
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
vei învăța minte și nu vei mai vântura tot felul de bazaconii. Profund dezamăgită, Jeanne s-a întors acasă. S-a închis în sine și în meditație. Nu mai pricepea nimic, mai ales din felul în care fusese tratată. în adâncul inimii sincere și curate, se simțea umilită. Dincolo de suferința tinerei, însă, ostilitățile între cele două tabere s-au extins cu și mai mare înverșunare. La mijlocul lunii octombrie a anului 1428, a fost asediat orașul Orléans. Primejdia cuceririi acestei citadele devenise
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
nu mai era vreme de pierdut, victima a fost condamnată la închisoare pe viață, chiar dacă nemulțumirea englezilor față de acest gest de îngăduință era inevitabilă. - Duceți-mă la închisoarea noastră. Nu vreau să cad în mâinile englezilor - a cerut condamnata, în adâncul ființei sale mai pâlpâind o undă de speranță. - Duceți-o acolo de unde ați luat-o - s-a învoit vicleanul Cauchon, care încă mai avea în vedere pedeapsa capitală. Pentru împlinirea diabolicei dorințe, mai era câte ceva de pus la cale. Inventiv
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
învelită cu drag într-un prosop rustic. Vru să apuce pâinea, să o ducă la gură, dar gardianul de serviciu țâșni prompt și la timp pentru a opri gestul sinucigaș.Dacă era vorba de diabet?... Copleșit de emoție recunoscătoare din adâncul ființei Inițiatorului aflui un ușor râgâit. De Sus, de la Nivelul Superior, un alt gârâit, cel al Cuvioșiei Sale Acachie Jr. pluti câteva clipe nesigur, alăturându-se apoi celuilalt. Între ele, ușor meditativă, bâzâi... o muscă. VIOL între sutele de scrisori
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
afla acum de ce au Încercat să-mi prindă, ca pe un inorog, poemul, momindu-l cu o fecioară În poiană, dar o hulire venită din gurile a o mie de femei, i-au speriat, alungîndu-i din capcană-n capcană pînă-n adîncurile lui. Învierea lui va rămîne de-a pururi lungul meu răsărit Înălțat În furcile pieptului, răsărit acompaniat de urletul mai multor generații de lupi. Pentru a-l prinde, cu-adevărat, trebuie: să te dezveți de tine Însuți, să crezi În
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
un cuvînt de Împotrivire... O lume-n carnaval mă petrece pînă la ușă... Cine mai caută acum În cronografe dîra de sînge a lui Isuus ? E prea tîrziu să se audă pasul cadențat al iertării din gură În gură. Din adîncul icoanelor răzbat sunetele unei orchestre de molii, interpretînd un menuet după care dansează mironosițele zilei de joi. Solomonarii taie-n genunchi ostia cum pe o bucată de slană. Se aude șuieratul de cîine asmatic al Iudei. Descos mai departe timpul
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
doar pentru simpla dorință de a avea un copil, de a o face și ea lată într-o seară cu un bărbat probabil frumos (ea fiind urâtă și neîntrebată de nimeni!) Aici eu îi admit gestul aproape inconștient, comandat din adâncul adâncurilor noastre necunoscute. Era și ea o ființă supusă chinurilor nealimentate cu hrana folosită și de zei, suferea și ea de sindromul NF! Ce-i de condamnat în asta? Că până la urmă plăcerea s-a lăsat cu „ochi nevinovați care
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
pentru simpla dorință de a avea un copil, de a o face și ea lată într-o seară cu un bărbat probabil frumos (ea fiind urâtă și neîntrebată de nimeni!) Aici eu îi admit gestul aproape inconștient, comandat din adâncul adâncurilor noastre necunoscute. Era și ea o ființă supusă chinurilor nealimentate cu hrana folosită și de zei, suferea și ea de sindromul NF! Ce-i de condamnat în asta? Că până la urmă plăcerea s-a lăsat cu „ochi nevinovați care plâng
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
să murim de sete. Nivelul apei coborâse mult. La început, dacă ne aplecam, puteam bea direct din fântână. Acum, ca să ajungem la apă, a fost nevoie să legăm o frânghie de toarta unui vas și să-l coborâm astfel până în adâncul fântânii unde mai era o băltoacă mocirloasă. De câte ori mă duceam să iau apă, care acum trebuia fiartă, priveam îngrijorat cerul și rămâneam pe gânduri văzând că nici un nor nu se arăta de nicăieri. Și pe măsură ce treceau zilele, deveneam, poate și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aceea ne pierdem încrederea în simpatia celorlalți. După cum vedeți nu mă feresc să-mi recunosc defectele. Sânt chiar înclinat să le exagerez într-un sens. Adică sânt gata să accept că defectele mele s-au transformat în destin. Ceea ce în adâncul meu nu vreau să cred. Nu eu am creat cobrele pe lume și nu eu am împărțit oamenii în îmblînzitori și victime. Nu eu am țipat în frizeria aceea, deși aș fi putut s-o fac. Eu cel mult pot
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
celorlalte viețuitoare. Grotte des Pech-Merle, Grottes des Cougnac, Grottes de Locase, Grottes des Merveilles, dar și altele, sunt doar câteva din cele mai de seamă. Cel puțin trei sunt elementele care susțin partea cea mai spectaculoasă a acestor panorame din adâncurile pământului. în primul rând, stalacmitele și stalactitele. Acestea au uneori înfățișarea unor pilaștri din marmură, alteori iau chipuri umane, de o perfectă suplețe și cu aer fantastic. în al doilea rând, pârâiașele cu ape limpezi, pe care se poate pluti
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
o poveste fantastică de Ewers. Ea întinse mâinile și mă chemă cu ele. Apoi mă strânse în neștire, mă lipi de ea, mă sărută de zeci de ori într-o singură sărutare. .. .Când răscolesc clipele acestea care au ceva din adâncul nepătruns al firii, mă cutremur întotdeauna de voluptate și spaimă. VII Toată ziua următoare am fost într-o stare sufletească deosebită. Nutream convingerea certă că trăisem un eveniment hotărî-tor, de care trebuia să atârne soarta mea. (Și câtă dreptate aveam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
totuși destul de vii. Pentru mine acest gând constituia o mângâiere, un sprijin, o speranță. N-aș putea spune că mă gândeam la o împăcare. Ar fi fost lipsit de sens să mi-o mărturisesc deschis chiar mie însămi. Dar în adâncul sufletului, spun drept, tot nădăjduiam. Și acum căzuse și asta! Erai de aici înainte al alteia. Și cine îndrăznise să mi te răpească? Cici! Tocmai ea, buna și neprețuita mea prietenă! Dacă nu cunoști sufletul femeiesc, n-o să înțelegi niciodată
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
iubire și în ură, în bucurie și în suferință, în faptă și în vorbă, e pururea vie, pururi prezentă Mihaela! Pretutindeni Mihaela! Obsesie uriașă, copleșitoare, trebuință ca aerul și lumina. Cine ar putea să-mi smulgă rădăcinile ei crescute până în adâncurile mele cele mai insondabile? Iubirile mari sânt tocmai acelea de care te îndoiești mai mult. Totuși, în rânduiala aceasta cuminte a morții, un gând se agață timid de viață. A tras un colț de umbră și mi-a luminat drumul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
din țara copiilor lui Amon o stînă de oi, ca să știți că Eu sunt Domnul! 6. Căci așa vorbește Domnul, Dumnezeu: Pentru că ai bătut din mîini și ai dat din picior, pentru că te-ai bucurat în chip batjocoritor și din adîncul sufletului de țara lui Israel, 7. de aceea, iată că Îmi întind mîna peste tine, și te dau pradă neamurilor; te șterg din mijlocul popoarelor, te scot din numărul țărilor și te nimicesc. Și vei ști că Eu sunt Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
poporul Meu Israel. El va face Edomului după mînia și urgia Mea, ca să vadă răzbunarea Mea, zice Domnul Dumnezeu." 15. "Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: "Pentru că Filistenii s-au dedat la răzbunare, pentru că s-au răzbunat în chip batjocoritor și din adîncul sufletului, voind să nimicească totul, în ura lor străveche, 16. așa vorbește Domnul, Dumnezeu: "Iată că Îmi întind mîna împotriva Filistenilor, nimicesc cu desăvîrșire pe Cheretiți, și prăpădesc tot ce a mai rămas pe coasta mării. 17. Mă voi năpusti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
18. Acum tremură ostroavele în ziua căderii tale, stau îngrozite ostroavele mării de sfîrșitul tău. 19. Căci așa vorbește Domnul, Dumnezeu: "Cînd te voi preface într-o cetate pustie, ca cetățile care n-au locuitori, cînd voi ridica împotriva ta adîncul, și cînd te vor acoperi apele cele mari, 20. te voi coborî împreună cu cei ce se coboară în groapă, la poporul de odinioară, și te voi așeza în adîncimile pămîntului, în singurătăți veșnice, lîngă cei ce s-au coborît în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
lui: "Cu cine te asemeni tu în mărimea ta? 3. Iată că Asirianul era un cedru falnic în Liban, ramurile lui erau stufoase, frunzișul umbros, tulpina înaltă, iar vîrful îi ajungea pînă la nori. 4. Apele îl făcuseră să crească, adîncul îl făcuse înalt, rîurile lui îi scăldau răsadnița, și își trimiteau pîraiele la toți copacii de pe cîmp. 5. De aceea, tulpina lui se înalță deasupra tuturor copacilor de pe cîmp, crengile i se înmulțiseră și ramurile i se întindeau, de mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]