6,232 matches
-
scânteia geniului și din talentul de meșteșugar al poetului. Mitologia argheziană face trimiteri la: foc, zare, cântec, dar și la cămin, ore (Melancolie), iubirea ca un cântec magic (Morgenstimmung, Psalmul de taină). Exegeții au remarcat, în opera argheziană, domesticirea cuvintelor, adecvarea acestora la tragic, sublim, grațios, grotesc, fondul de adâncime, care e al unui romantic (Pompiliu Constantinescu). Năzuind la joncțiunea pământ-cer, poetul apelează la cunoașterea mitică și în solitudinea existențială murmură: "Tare sunt singur, Doamne, și pieziș!/ Copac pribeag uitat în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o izbăvire de o problemă pe care n-a putut-o rezolva". (G. Călinescu). Rebreanu utilizează tehnica reflectărilor; naratorul preia adeseori punctul de vedere al lui Bologa, ceea ce sporește dramatismul romanului (Carmen Matei Mușat). Drama protagonistului este un eșec al adecvării realului la conștiință. Pădurea spânzuraților e un roman al echilibrului simbolic dintre individ și realitatea fenomenală. Pentru Apostol Bologa contează relația între conștiință și datorie și drama sa nu se explică din punct de vedere psihologic, ci este pusă în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de succes școlar) prin stârnirea curiozității, interesul elevului pentru noile cunoștințe, realizându-se, în acest fel, o motivație a învățării în directă concordanță cu specificul vârstei și particularitățile psiho-individuale. Pe de altă parte, starea de pregătire cognitivă se referă la adecvarea bagajului de cunoștințe de care dispune la un moment dat elevul, în așa fel încât el să facă față cerințelor învățării unei teme noi, beneficiind și de propria experiență de viață. Învățătorului îi revine obligația de a imagina proceduri simple
Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Science/369_a_637]
-
actorii se autodefinesc. Întrebarea centrală pe care o explorăm, scrie Jeffrey Checkel, este dacă instituțiile internaționale au abilitatea de a socializa agenții, ținta socializării putând fi statele, politicienii sau cetățenii. Socializarea implică faptul că agenții schimbă logica consecințelor cu logica adecvării.105 Remarcabil rămâne faptul că izomorfismul instituțional și internaționalizarea normelor rareori difuzează dinspre țările lumii a treia către vest; în schimb, difuziunea este în sens invers, dinspre vest către țările lumii a treia.106 1.2.3. Constituirea reciprocă: agent
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
117 Confuzia care a existat între relațiile constitutive și cauzale a generat multă confuzie în domeniul relațiilor internaționale în privința relației dintre idei și forțele materiale.118 Constructiviștii privilegiază relațiile și efectele constitutive. Subiecții înțeleși de către constructiviști sunt ghidați de logica adecvării.119 Ceea ce este rațional reprezintă o funcție a legitimării, definită de valori și norme împărtășite în interiorul instituțiilor și a altor structuri sociale, nu exprimă doar pure interese individuale. În acest sens normele constituie identitatea actorilor. Normele legate de drepturile omului
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
norme, pe reguli, și se distinge de raționalitatea instrumentală.120 Actorii sunt produși și creați de mediul lor cultural, modelând ceea ce este considerat legitim. Distincția existentă între regulile constitutive și cele normative este similară distincției dintre logica consecințelor și logica adecvării 121 sau este similară relației dintre legalitate și legitimitate, care este una dintre cele mai importante teme din filosofia politică și juridică. Pentru mulți aceste cuvinte sunt sinonime: legitim este ceea ce legea prevede. În ochii realiștilor din domeniul juridic orice
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
axează mai mult pe norme și înțelegeri comune cu privire la comportamentele legitime, deși factorii materiali joacă, de asemenea, un rol. În această abordare, structurile nu sunt doar constrângătoare, dar, totodată, formează identitatea actorilor. Subiecții înțeleși de către constructiviști sunt ghidați de logica adecvării.152 1.3.2. Relația agent structură O structură socială lasă mai mult spațiu pentru intervenție, fie pentru indivizi, fie pentru state, pentru a influența și modifica mediul social sau de a se lăsa influențați de acesta. Titlul faimosului articol
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
comună realiștilor, liberalilor și marxiștilor că interesele derivă, într-un fel sau altul, din surse materiale, susținând că identitățile susțin interesele. Măsurile militare pot fi utilizate pentru a răspunde amenințărilor externe, dar stabilirea subiectului sau obiectului care trebuie protejat determină adecvarea sau eficacitatea acestor sisteme de armament. Postularea 'supraviețuirii' ca interes fundamental presupune existența unui Sine care trebuie protejat. Acei constructiviști care sunt în mod particular preocupați de potențialul schimbării sociale examinează modul în care actorii non-statali încearcă să redefinească interesele
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
Atenția acordată de către constructiviști conștiinței umane sugerează un angajament pentru idealism, observând faptul că interpretarea lumii materiale depinde de limbaj, de simboluri, de idei. Logica priorității regulilor constitutive reliefează importanța legitimării acțiunilor, subiecții înțeleși de către constructiviști fiind ghidați de logica adecvării. Actorii sunt afectați de mediul lor cultural, modelând ceea ce este considerat legal sau legitim, dar depinde de fiecare în parte pe ce bază acționează. Capitolul al doilea, dedicat analizării problematicii identitare în relațiile internaționale, a reliefat faptul că identitatea aparține
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
supuse unui control reciproc și dă teoreticianului un aer de prudent scepticism. Modelele conceptuale puse în discuție sunt astfel examinate precaut, cu încântare în fața ipotezei prin care spiritul își subordonează „haosul manifestărilor empirice”, dar și cu rezerve în fața gradului de adecvare a conceptului la fenomen. În subtextul Regulei jocului cititorul simte un alt joc - acela dintre realitate și concept, pe care autorul îl trăiește (ca implicare și distanță) cu încântare și luciditate, într-o manieră dialogală. IOANA EM. PETRESCU SCRIERI: Curs
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
G. Prince; T. Todorov). Noutatea criticii sale e dată însă de rafinamentul comentariilor lui, dar și de savoarea discursului critic. Vasile Popovici nu e primul care luminează subterana psihologică a textului slavician. El o face însă îndoindu-se permanent de adecvarea terminologiei psihologiei în spațiul literaturii, și de aceea, chiar dacă conceptul celor trei arhipersonaje cu care operează amintește de departajarea freudiană a aparatului psihic (super ego, ego, id), nu e nici pe departe vorba de o suprapunere a acestora. Criticul pleacă
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
implicații și aplicații indiscutabil utile în mediul organizațional. De altfel, o parte dintre aceste teorii s-a născut ca urmare a unui demers de rezolvare a unei probleme concrete din mediul de afaceri. În acest context poate fi reiterată problematica adecvării modelului pozitivist și a raționalității tehnice la cunoașterea din domeniul socio-uman. Abordarea problematicii motivației umane prin aplicarea metodei științifice ridică o serie de incertitudini epistemologice: câte din teoriile motivației sunt teorii "științifice", care sunt teorii cu rang mediu de generalitate
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
preocupare exclusivă față de satisfacție și eficacitate; 5. în ciuda preocupărilor față de adevărul universal, teoriile motivației în muncă se bazează pe o societate non-politică, non-istorică și cu un număr redus de erori (bias), fiind expresia influenței culturii organizaționale de tip american (cultura adecvării și a ordinii). Shamir (1990, 1991) face o critică a teoriilor motivației din perspectivă psihosocială. Acestea sunt considerate hedoniste, de tip numeric (calculative) întemeiate pe calcule și alegeri raționale și limitate la cultura vestică de tip individualist. Născute din paradigma
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
stimă se referă la respectul față de sine, nevoia de evaluare pozitivă a propriei persoane, precum și la evaluarea pozitivă și valorizarea din partea celorlalți. Aceste nevoi pot fi clasificate în două subcategorii. Prima dintre ele este formată din nevoi de putere, realizare, adecvare, consistență în fața lumii, independență și libertate. Cea de-a doua subcategorie este reprezentată de dorințele de reputație și prestigiu, recunoaștere, atenție, importanță și apreciere. Satisfacerea nevoilor de stimă conduce la sentimente de încredere în forțele proprii, valorizare, capacitate și adecvare
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
adecvare, consistență în fața lumii, independență și libertate. Cea de-a doua subcategorie este reprezentată de dorințele de reputație și prestigiu, recunoaștere, atenție, importanță și apreciere. Satisfacerea nevoilor de stimă conduce la sentimente de încredere în forțele proprii, valorizare, capacitate și adecvare, la sentimentul de a fi util și necesar. Ultima categorie de nevoi, cele de autorealizare (self-actualization) exprimă dorința de autoîmplinire, de realizare a potențialului fiecărui individ: "...ființele umane trebuie să fie tot ceea ce pot să fie" (Maslow, 1945/2007, p.
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
fost determinat să se manifeste în limitele acesteia. Există posibilitatea ca anumite nevoi să fi fost excluse arbitrar, ceea ce atrage după sine tratarea cu prudență a rezultatelor măsurării. O limită evidențiată de unul dintre clienții prestației a fost cea a adecvării instrumentelor de măsurare create în spațiul cultural american la măsurarea motivației managerilor români. Chiar dacă instrumentele de culegere a datelor au fost adaptate, ele poartă amprenta ușor sesizabilă a culturii vestice. Foarte expresiv, fostul director general al unuia dintre organizațiile beneficiare
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
spună", iar persoana care "spune" (cercetătorul) trebuie să fie pregătită și să cunoască cadrul cercetat la fel de bine ca și persoana observată. d) Cercetătorul trebuie să dezvolte "indiferența etnometodologică", exprimată prin abordările ne-evaluative, abținându-se de la judecarea acțiunilor sub raportul adecvării, valorii, importanței, necesității, aplicabilității, succesului sau consecințelor. Aceste principii etnometodologice pot constitui un cadru de referință pentru reproiectarea cercetării motivației. Direcțiile actuale de cercetare, așa cum sunt prezentate de literatura de specialitate, nu anticipează o schimbare fundamentala pentru practica motivării. Posibilitatea
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
ca standard fundamental al oricărui demers în cunoașterea umană, gândirea politică a preluat o asemenea orientare ca pe un postulat. Certitudinea că tot ceea ce ține de cunoaștere, inclusiv în sfera socialului și a politicului, trebuie să îndeplinească standardul raționalității ca adecvare la realitate a fost accentuată în perioada modernă și mai cu seamă în cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când, prin reprezentanții lor din epocă, științele spiritului, "desprinse" din matca filosofică, au început să aspire la
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
tip utopic. Cred că, pentru o explicitare adecvată a acestei abordări este necesară decelarea manierei de aplicare a categoriei raționalității la politic și politică. La o sumară trecere în revistă, observăm că filosofia politică exhibă diverse modalități de a prezenta adecvarea gândirii cu privire la problemele sociale într-un mod rațional. Vorbind despre "modele"410 de raționalitate, acest domeniu al cunoașterii politice indică, printre cele mai importante, un model intelectualist, unul coerentist, unul empirist și unul utilitarist 411. În sfera demersurilor teoretice de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
atunci când această raportare este realizată în virtutea unor abilități ale căror surse se regăsesc în tradiție 413. Deloc întâmplător, această poziționare față de problema raționalității aplicate politicii este asociată conservatorismului anglo-saxon, care se constituie, prin propria sa modalitate de a înțelege chestiunea adecvării la realitate, într-un tip specific de raționalitate. Acesta din urmă se caracterizează, din perspectivă cognitivă, prin neîncrederea față de abstracții, prin considerarea constructelor mintale drept sursă a erorii, prin supoziția ignoranței și failibilității umane, prin imprevizibilitatea viitorului, prin antiintelectualism și
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
reală" (Adrian Miroiu, Fundamentele politicii. Preferințe și alegeri colective, vol. I, Editura Polirom, Iași, 2006, pp. 31-32). 411 Cf. Adrian-Paul Iliescu, op. cit, pp. 84-85, unde autorul descrie caracteristicile fiecăruia dintre aceste modele, după cum urmează: "Modelul intelectualist are în vedere adecvarea manifestărilor umane la cerințe ale rațiunii, la principii sau concluzii stabilite de intelect prin raționament și deducție. Modelul coerentist are în vedere adecvarea reciprocă a opțiunilor și acțiunilor unui om, "potrivirea" lor una la alta sau, altfel spus, adecvarea manifestărilor
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
pp. 84-85, unde autorul descrie caracteristicile fiecăruia dintre aceste modele, după cum urmează: "Modelul intelectualist are în vedere adecvarea manifestărilor umane la cerințe ale rațiunii, la principii sau concluzii stabilite de intelect prin raționament și deducție. Modelul coerentist are în vedere adecvarea reciprocă a opțiunilor și acțiunilor unui om, "potrivirea" lor una la alta sau, altfel spus, adecvarea manifestărilor în raport cu principiul necontradicției. Modelul empirist are, evident, în vedere adecvarea opiniilor și conduitelor la experiență, în timp ce modelul utilitarist vizează adecvarea la scopurile urmărite
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
vedere adecvarea manifestărilor umane la cerințe ale rațiunii, la principii sau concluzii stabilite de intelect prin raționament și deducție. Modelul coerentist are în vedere adecvarea reciprocă a opțiunilor și acțiunilor unui om, "potrivirea" lor una la alta sau, altfel spus, adecvarea manifestărilor în raport cu principiul necontradicției. Modelul empirist are, evident, în vedere adecvarea opiniilor și conduitelor la experiență, în timp ce modelul utilitarist vizează adecvarea la scopurile urmărite sau la cerințele de amplificare a câștigului și reducere a pierderilor". 412 Michael Oakeshott, Raționalismul în
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
concluzii stabilite de intelect prin raționament și deducție. Modelul coerentist are în vedere adecvarea reciprocă a opțiunilor și acțiunilor unui om, "potrivirea" lor una la alta sau, altfel spus, adecvarea manifestărilor în raport cu principiul necontradicției. Modelul empirist are, evident, în vedere adecvarea opiniilor și conduitelor la experiență, în timp ce modelul utilitarist vizează adecvarea la scopurile urmărite sau la cerințele de amplificare a câștigului și reducere a pierderilor". 412 Michael Oakeshott, Raționalismul în politică, Editura All, București, 1995, p. 13. 413 Idem, p. 15
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
are în vedere adecvarea reciprocă a opțiunilor și acțiunilor unui om, "potrivirea" lor una la alta sau, altfel spus, adecvarea manifestărilor în raport cu principiul necontradicției. Modelul empirist are, evident, în vedere adecvarea opiniilor și conduitelor la experiență, în timp ce modelul utilitarist vizează adecvarea la scopurile urmărite sau la cerințele de amplificare a câștigului și reducere a pierderilor". 412 Michael Oakeshott, Raționalismul în politică, Editura All, București, 1995, p. 13. 413 Idem, p. 15. 414 Adrian-Paul Iliescu, Conservatorismul anglo-saxon, Editura All, București, 1994, pp.
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]