6,732 matches
-
26) Un procent foarte redus de subiecți (1,9%) au declarat că pe lângă pagube materiale s-au înregistrat morți și răniți. (racai.ro) (27) Un procent important dintre concetățenii noștri, 38,7%, au hotărât definitiv că nimeni nu le merită admirația sinceră. (www.hotnews.ro) (28) Un procent de 73% din respondenți au răspuns ferm: "Nu!" (www.jurnalul.ro/). vs (29) Un procent de 15,3% nici măcar nu și-a pus problema că ar exista cineva demn de admirat. (www.hotnews
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nom. adormirea, adormitul A AMORȚI Ion a amorțit complet așteptând-o pe Ioana tranz.: Doctorul l-a amorțit pe Ion cu injecții part. amorțit, -ă nom. amorțirea, amorțitul A AMUȚI Când a văzut-o pe Ioana, Ion a amuțit de admirație tranz.: Admirația l-a amuțit pe Ion part. amuțit, -ă nom. amuțirea, amuțitul A ASURZI Ion a asurzit din cauza muzicii din discotecă tranz.: Muzica din discotecă l-a asurzit pe Ion part. asurzit, -ă nom. asurzirea A CHELI Ion a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
adormitul A AMORȚI Ion a amorțit complet așteptând-o pe Ioana tranz.: Doctorul l-a amorțit pe Ion cu injecții part. amorțit, -ă nom. amorțirea, amorțitul A AMUȚI Când a văzut-o pe Ioana, Ion a amuțit de admirație tranz.: Admirația l-a amuțit pe Ion part. amuțit, -ă nom. amuțirea, amuțitul A ASURZI Ion a asurzit din cauza muzicii din discotecă tranz.: Muzica din discotecă l-a asurzit pe Ion part. asurzit, -ă nom. asurzirea A CHELI Ion a chelit la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
familie, prin puternica sa personalitate, dar și prin noua sa poziție socială de marginalizat, continua să fie un lider de prim rang, iar Preda, dar și alții, cohorta de critici și de mai tineri creatori, Îl urmăreau cu atenție și admirație nedisimulate. Dumitriu Însă nu și-a Înțeles bine puterea - noua putere ce venea tocmai din revolta lui, mai mult sau mai puțin mascată sau voită, contra sistemului; de fapt, contra stalinismului care-i murdărise debutul! - În substanță, nu a avut
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Înalt poetice, când un Thales, Pitagora sau Heraclit, Democrit și alți șefi sublimi de școală Îndrăzneau să cuprindă „totul”, ce nu era decât Unul și, În ființele lor de carne și nervi, cosmosul, care azi ne umple de o ciudată admirație impregnată de o insesizabilă oroare - În fața disproporției teribile ce se instalează Între făptura noastră și infinitul firmamentului vizibil și invizibil! - da, În ființele lor rătăcitoare și calme, „bolta” vizibilă, ca și principiile ei, se reflectau Într-o unitate perfectă. Și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
se detașa de contemporanii săi, un Johnson sau Marowe, până când a fost „descoperit” la valoarea sa de azi de școala romantică germană, Începând cu Goethe, care a ascultat sfatul „clasicului” său maestru, Lessing, acela de a-și Îndrepta „privirile și admirația” nu atât spre Francezi, cât spre Englezi!Ă Făcându-i amicului meu Nichita, În tinerețe, această „teorie” a ierarhiei oarecum rigide și didactice a valorilor, teorie tipic postadolescentină pe care eu Însumi o semnez și astăzi, poetul, cu zâmbetul său
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Într-o lume ca aceea, a anilor bucureșteni de la Începutul deceniului șapte, pe care-l „Închidea” și Îl purta În sine cel pe care-l urmăream aproape hipnotizat, Îmi crea această „teamă specială”, neliniștitoare, ce nu e decât preambulul unei admirații fără margini, cum am aflat apoi din tratatele germane de estetică: teama ce precede admirația absolută În fața sublimului - din natură și din artă. Această „teamă, emoție excesivă” față de cineva Înzestrat cu harul rar al creației este, după părerea mea, și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Închidea” și Îl purta În sine cel pe care-l urmăream aproape hipnotizat, Îmi crea această „teamă specială”, neliniștitoare, ce nu e decât preambulul unei admirații fără margini, cum am aflat apoi din tratatele germane de estetică: teama ce precede admirația absolută În fața sublimului - din natură și din artă. Această „teamă, emoție excesivă” față de cineva Înzestrat cu harul rar al creației este, după părerea mea, și un semn indubitabil al propriei chemări. Și, când aud azi vreun tinerel scriitor manifestând un
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
La o aniversare a morții lui Mircea Eliade, l-am auzit pe unul dintre decanii Sorbonei elogiindu-l pe marele istoric al religiilor și pe romancier, observând, cu un fel de uimire, că Eliade mărturisise nu știu cu ce ocazie admirația sa pentru un tânăr confrate, aflat În țară. Profesorul francez relata acest fapt ca pe un semn de modestie al marelui dispărut, neștiind că era vorba despre un autor, Ștefan Bănulescu, care Îl depășea net pe Eliade ca autor de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
un fel deasupra celor apropiați lui ca stil, ca epocă; la douăzeci de ani eram, ca mulți alții, fascinat de Van Gogh, ale cărui pânze, ce pot fi văzute la Musée d’Orsay sau la Orangerie, mă lasă În acea admirație rece, semn doar al unei „iubiri trecute, al unei flame ce doar pâlpâie Încă”. Gauguin Însă - nu știu de ce, deși aș putea să aduc multe argumente raționale, tehnice! - mă „subjugă” azi definitiv, Îl simt cumva aproape de destinul meu, Însă continuând
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de limbă și cultură! - și, aidoma ciobanului vrâncean, o proiectam pe un fundal cosmic, ca o nuntă la al cărui ritual participau elementele ambientului păstoresc anarhaic, pădurea, stelele, turmele... De ce nu admirăm, de ce nu ridicăm alte balade pe tronul unei admirații ce depășește stricta evaluare estetică sau etnologică? De ce nu Toma Alimoș, Pintea-Viteazul sau de ce nu formidabila istorie icariană a Meșterului Manole?! De ce nu una din aceste trei balade, profund semnificative și reprezentative pentru toate regiunile teritoriului ocupat de Români, dar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În cu totul alte condiții, se’nțelege. Apropo de această postură de lider, angajat, măcar parțial, Într-o structură politică: Monica Lovinescu și cei din jurul ei l-au Înconjurat pe savant și pe prozator până la sfârșitul vieții sale cu o admirație și cu o atenție ce refuza orice critică, orice rezervă, oricât de măruntă sau justificată. Foarte bine, dar... atunci de ce nu l-au Înțeles pe tânărul și talentatul romancier Breban, care ambiționa la rându-i să polarizeze o parte a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
discuție, a apărut și acel Început de răceală din partea lui Eugen Ionescu, despre care voi vorbi mai jos.Ă „Bătrânul” Eliade, așa cum Îl percepeam de la semidistanță la acele Întâlniri cenaclieere, amestecat prin multă lume, Înconjurat mereu de garda geloasă a admirației semifanatice a dnei Monica Lovinescu, ca și de alții, care, fapt supărător pentru un atât de mare spirit, nu acceptau, la analiza prozelor sale, nici un fel de rezerve critice, nici cele mai infime, Îmi părea cumva mai mult decât rece
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Dej, Ana Paukeră sunt false, relațiile lor cu noul climat - stângace. În nuvela amintiă mai sus, intuițiile autorului sunt mai aproape de realitatea anilor ’50, asta poate și pentru că nuvela lunecă, cum spuneam, pe panta fantasticului, zona sa de predilecție! Dar admirația mea fără margini se’ndreaptă spre omul de știință; prin opera sa amplă, de o acută Îndrăzneală și originalitate, Istoria religiilor, Eliade se Înscrie În linia nobilă și vai, extrem de restrânsă, a cărturarilor români care s-au „aventurat” În opere
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
posibile, din orice tumult social sau uman, o reafirmare nu numai a speranței, dar și a echilibrului și sensului umanității. „Să ieșim pentru a revedea stelele!” Și, oricât de tentantă, de miraculoasă ar fi arta unui Kafka, Ionescu sau Beckett, admirația mea se va opri În fața neputinței lor de a ne arăta acea „ieșire” necesară, posibilă, pentru a „revedea stelele speranței umane”, cu atât mai mult cu cât arta acestor mari maeștri, ca și a altor câțiva este una extrem de convingătoare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
copil abandonat într-un tren și crescut la orfelinat, despre visurile pe care le-a nutrit, despre oamenii pe care i-a cunoscut, despre idealurile lui umaniste, în care, în conformitate cu spiritul epocii, intră și Marx, Engels, Lenin, eroul observând că admirația lui pentru socialism s-a petrecut înainte ca acesta să devină ce s-a întâmplat mai târziu: "am luat-o înaintea contemporanilor fără să-mi dau seama". Introspectându-se, de-a lungul mai multor ore, cât îi vorbește Doniei, personajul caută
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
bunăvoință la antiimpresionismul lui D. Caracostea (considerat, din exces de zel, un protocronist, în materie de structuralism), nu fără să-și propună evitarea păcatului acestuia de a fi părăsit cu ușurință tentat de himerele muzicalității principiul structurii totalizante. După cum iarăși admirație îi produce autorului nostru recenta exegeză a lui G. Munteanu, cu suportul ei integralist, prin asta înțelegându-se atât o metodologie flexibilă, a globalizării succesive, dar și concomitența analitică a semnificației poemelor antume cu cele postume, a textelor lirice cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ale spațiului narativ cu superioară ironie: "Justiția varvariană nu pedepsește faptul ca stare. Dimpotrivă, el e un joc de societate foarte gustat și cu cât cineva își însușește o cantitate mai substanțială de bunuri publice, cu atât trezește mai multă admirație, i se ridică osanale, i se caută prietenia ca pe o grozavă favoare. Totul depinde de frumusețea combinațiilor, de măiestria și îndrăzneala actoricească, de geniul discursurilor sale publice". Varvara e un sat, dar și numele unei fetițe din copilăria lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
scandalului, fapt ce a făcut ca vigilenta cenzură comunistă să acționeze și mai nemilos în cazul lui. Totuși, valoarea de excepție a poeziei lui Cezar Ivănescu n-a putut fi ignorată de criticii vremii, chiar dacă n-a stârnit talazuri de admirație ca-n cazul altor confrați. Primul gest de recunoaștere a poetului ca aparținând unei rare stirpe de creatori a venit din partea lui Marin Preda, care, ca director al Editurii "Cartea Românească", i-a publicat cu entuziasm volumul Rod III (1975
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Victor Rebengiuc care a recitat Doina lui Eminescu pe 22 decembrie 1989, la Televiziunea Română, refuză s-o mai facă pe 13 mai 1993. Pe acest fond socio-politic și cultural, se ivește poezia lui Cezar Ivănescu care evidențiază modelul ontologic eminescian. Admirația "criticului total" (Mihai Cimpoi) e greu de zăgăzuit: " Cititorul mă va ierta pentru aparentele divagații, dar fără ele n-aș putea dovedi cât de fecund este modelul ontologic eminescian și cât de mare poet este Cezar Ivănescu, cel atins de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și necunoscute, o analiza pertinentă în care se avansează și multe interpretări personale este această tulburătoare carte, Complexul bacovian, scrisă de domnul Theodor Codreanu și apărută la Editura Junimea din Iași, în 2002, o lucrare prodigioasă, doctorală, un monument de admirație și pietate, cum nu mai are nici un alt poet român în afara lui Eminescu. Domnul Theodor Codreanu a pus, cum se zice, în această monografie cap la cap toată informația documentară și exegetică existentă despre un poet nu prea spectaculos, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fișele de bibliotecă, poartă (fără vinovăție) percepția mulțumitoare, pe care și-au format-o din două prioritare proiecții: Eminescu-poetul și, o mai cețoasă imagine, Eminescu-jurnalistul. Poetul, aproximativ același pentru majoritatea cititorilor care, fără a avea îndoieli, își trăiesc o nobilă admirație (chiar dacă l-au citit destul de puțin!) și jurnalistul (omul politic) citit mult mai puțin (și pe care partea de sus a societății, cam totdeauna "civilă", l-a perceput ca pe o entitate "periculoasă" ordinii de stat, acea ordine instituită, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a simțit niciodată căldura unei fapte nobile; niciodată un gând cinstit n-a trecut prin acest cap neobosit. Acest om este o excepție a naturii, un monstru atât de rar, încât, chiar disprețuindu-l, omenirea îl contemplă totuși cu o admirație stupidă" (159). Probabil că Theodor Codreanu căuta în lecturile sale modele de politicieni care să se distanțeze de modelul comunist al omului nou, semianalfabet, umflat cu lozinci, scamator, corupt, pragmatic și agresiv, una spunând și alta gândind, în așa fel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
actului de a gândi "just", tot mai străin "fondatorilor de opinie" și "modelelor" bastarde, ale unei culturi care se sprijină de multișor în cârjele unei gândiri antiromânești și profund dăunătoare tinerelor generații. Al doilea lucru fiind aplicat unui "exercițiu de admirație", cum se spune mai nou, pe paginile unor scrieri frumoase de extracție eminesciană, în profunzime iar nu în mimetism. De altfel, admirația scriitorului pentru Eminescu, "apărarea lui Eminescu", într-un timp de confuzie "antieminesciană", sau și de lașitate intelectuală, până la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în cârjele unei gândiri antiromânești și profund dăunătoare tinerelor generații. Al doilea lucru fiind aplicat unui "exercițiu de admirație", cum se spune mai nou, pe paginile unor scrieri frumoase de extracție eminesciană, în profunzime iar nu în mimetism. De altfel, admirația scriitorului pentru Eminescu, "apărarea lui Eminescu", într-un timp de confuzie "antieminesciană", sau și de lașitate intelectuală, până la urmă, îl recomandă pe criticul de la Huși mai mult decât poate fi recomandat un critic, oricât de înzestrat ar fi el, o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]