79,378 matches
-
că da, i-am răspuns. - Ei atunci, știi cum e cu inspirația? - Păi știu eu... - Nu știi. Inspirația nu înseamnă visuri... idei frumoase... femei, aiureli... Inspirația înseamnă odihnă, somn bine dormit, plimbare, hrană nu multă, dar cât trebuie, respirația în aer liber... Și cum ziceai că ai visat?... Da, asta e! Și hai mai repede acasă!...
Cifra norocoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8757_a_10082]
-
devine nu numai poreclă, adică marca de identificare, dar și simbol: o încărcare a cuvîntului cu mănunchiul de însușiri ale omului viu. Literele se molipsesc cu trăsăturile personajului și se transformă în substitutul lui. Cuvîntul "Camil" are deja ceva din aerul inconfundabil al purtătorului. Altfel spus, Camil nu mai e un prenume, ci un personaj, un personaj al cărui portret îl surprinde foarte bine G. Călinescu în Viața românească (în studiul "Camil Petrescu, teoretician al romanului") din 1939: "Cu față de beduin
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
făcându-l, chiar și cu o oarecare amărăciune, să râdă complice. Lucian Sabados are ochi pentru comedie. Știe să condimenteze, dar nu mai mult decât trebuie, situațiile și personajele specifice genului. În plus, lasă interpreții să se miște lejer, cu aerul că improvizează, permițându-le să recurgă la unele trucuri din arsenalul celor "garantat sută la sută" în cazul lui Caragiale. Prin supralicitarea elementelor de farsă, dilatate pentru a face loc atât unor soluții consacrate de spectacologia caragialescă, cât și unora
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
mai este cu noi. Zece ani în care, într-un fel, deriva societății s-a accentuat. Valoarea este pusă, fără remușcări, în paranteză. Modelele autentice sînt marginalizate, reperele morale sînt atacate de mișei, dezordinea unei lumi fără busolă aruncă în aer civilizația cetății. Parcă nimic nu se mai leagă și nu ne mai leagă. Cei ce ar avea de spus chestiuni majore se retrag. Defensiva aceasta este mană cerească pentru mediocritate și impostură. Ocupă teritorii, funcții, poziții și cred, vai, că
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
pentru faptul că am fost pătimașă la începutul anilor nouăzeci și l-am judecat pentru anumiți invitați pe care, politic, nu îi agream. Au trecut atîția ani. Tîrziu am înțeles că domnia sa a avut dreptate. Așa cum și dînsul a tolerant aerul meu revoluționar, firesc, cum l-a numit. Anii au trecut și mă simt singură, tot mai singură. Modelele sînt atacate abject, mediocritatea ticăloasă se așează pe tron. Pe orice fel de tron. Nu doar de asta mi-e atît de
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
puteri fabuloase ca să zboare cînd mulți se tîrau și ca să ne înalțe cînd prea mulți ne ispiteau sufletul în fel și chip. Într-o duminică luminoasă, generoasă, bună am primit, ca pe o binecuvîntare de care aveam nevoie ca de aer, un semn că lucrul mare, făcut cu credință și cu sînge continuă dincolo de moarte. Sub cupola casei lui George Enescu și a Marucăi Cantacuzino, casa cu lei de pe Calea Victoriei, din inițiativa remarcabilă a profesorului Grigore Constantinescu și a violoncelistului Marin
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
făcea concediile. Așa m-am legat eu de acest loc binecuvântat, cu oameni pitorești, ca Nea Gogu Iordănescu, un vecin. Eram odată la Pietroșița cu un prieten, iar acesta a văzut un uliu. Nea Gogu a intervenit și, cu un aer avizat, l-a corectat, precizând că pasărea era, de fapt, un harete (erete), care, în primul său an de viață a fost cuc și abia din al doilea a devenit un răpitor. Degeaba i-a explicat prietenul meu - inginer de
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
frumusețe, veritabilă kaloterapie, de care ne-am bucurat întreaga zi, plonjăm acum în plin underground al unui veac în curs de dezumanizare. Barcelona a dispărut subit. Schimbăm trenurile, străbătând de la unul la altul lungi culoare subterane, urâte, cenușii, cu un aer cald, sufocant. Pe unul din ele, un fals cântăreț ghemuit pe jos nu face decât să umfle și să dezumfle foalele unui acordeon obosit. Am toate motivele să cred că ne este compatriot. Măcar nu se dă la om. În
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
compatriot. Măcar nu se dă la om. În metrou apoi, în ciuda aglomerației, mă apucă un soi de claustrofobie, ca în lifturile din blocurile lui Ceaușescu. O lume, aici, cu totul deosebită de cea de sus: imobilă, tăcută, suspicioasă, cu un aer ostil. Nu-mi explic. Nu sunt decât aceiași pe care i-am văzut sus comunicativi, vorbăreți, veseli, relaxați sau exuberanți. Ce oare îi poate transforma aici într-un soi de mutanți sumbri? Am respirat ușurat când, în sfârșit, m-am
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
ajunge cu acest exercițiu democratic și profund necesar! În loc să-l îmbunătățim, să-l nuanțăm, îl spulberăm. Pur și simplu. Și nimeni nu dă socoteală pentru această barbarie nerușinată! Incredibil. Sîntem condamnați, din nou, să trăim în hazna cu toții. Să respirăm aerul împuțit ani și ani de delatori, de oameni lași, mici, complexați și frustrați care au știut să facă un singur lucru: să privească pe gaura cheii și să toarne. Să mutileze vieți și suflete pentru totdeauna. Să se amestece în
Istoria în impas by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8803_a_10128]
-
mai degrabă judicioasă și nimic mai mult. Și o conștientă piedică în calea lecturii marcat pleziriste. Atunci când, după turul de forță prin arhivele publicațiilor interbelice - Contimporanul lui Vinea fiind, cu temei, privilegiat -, Paul Cernat trece de la decupaje la defrișări critice, aerul dens al studiului devine oxigen curat și începe să amintească de cronicarul aplicat cu același nume (sunt remarcabile polemicile echilibrate cu tonul exaltat al lui Marin Sorescu, cu bonomia imprecisă a lui Nichita Stănescu sau cu prefețele delirant comparative și
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
Ion Cocora Andrei Pleșu pune un uriaș punct pe i când își explică "admirația pentru Victor Rebengiuc" prin faptul "că n-are aerul (și aerele) unui actor", că "nu i se citește pe față meseria, nu are ticurile, fasoanele, marca profesională caracteristică". O apreciere ce trimite în primul rând la comportamentul artistului în viața civilă, care în afara scenei (în fa-milie, între prieteni, pe
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
Ion Cocora Andrei Pleșu pune un uriaș punct pe i când își explică "admirația pentru Victor Rebengiuc" prin faptul "că n-are aerul (și aerele) unui actor", că "nu i se citește pe față meseria, nu are ticurile, fasoanele, marca profesională caracteristică". O apreciere ce trimite în primul rând la comportamentul artistului în viața civilă, care în afara scenei (în fa-milie, între prieteni, pe stradă) preferă
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
fi ceva mai bine. Speră că următoarele mitinguri vor fi mai acătării. Îi va agita pe băieții din Slobozia. Apropo de băieții din Slobozia, Dinescu n-a fost. Și cred că a făcut bine că a lipsit - ar fi avut aerul că a venit să agite lumea pentru a-și păstra funcția. A fost, fără să vorbească, noul consilier prezidențial, Cătălin Avramescu. Au mai fost Marius Oprea și Stejărel Olarul. Marius, și nu e singurul, ar vrea ca dosarele de la CNSAS
Ce-am văzut la mitingul CNSAS by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8831_a_10156]
-
să-ți reprimi curiozitatea și implicit indiscreția de a pătrunde în zonele cele mai intime, unde sentimentul și spiritul își pierd granițele despărțitoare... așadar, de ce iubește Joachim Wittstock morile, ce caută și ce găsește el în acele palete care mișcă aerul, primenindu-l mereu ca să producă mișcarea necesară transformării staticului în dinamic, pasivului în activ, esenței în existență. Joachim Wittstock e un căutător neobosit, e omul care merge - pe jos sau pe bicicletă - și pasul din spate trece mereu înaintea pasului
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
natal. Sigur același lucru s-ar putea spune și despre Eginald Schlattner care trăiește în comuna Roșia lîngă Sibiu, dar își publică romanele la editura Zsolnay din Viena. Joachim Wittstock însă și-a constrîns pînă și cărțile să opteze pentru aerul tot mai rarefiat al unui public german autohton, tipărindu-și cărțile în țară. Nu menționez acest fapt ca să-i adaug vreun merit de fidelitate patriotică lui Wittstock, vreau doar să-mi explic mecansimul lăuntric al unui artist excentric în cel
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
fermă și pasionată, cu inflexiuni folclorice, developează eșantioanele biografice ca pe niște fotografii de epocă, îmbrăcându-le (terapeutic?) morbidețea într-o scriitură mustind de vitalitate. Ritmul hipnotic al relatării generează efecte paradoxale; nici o contradicție între concretețea debordantă a personajelor și aerul lor fantomatic." Avem, în acest eșantion, o descriere analitică exactă, limpede, perfect verificabilă, care ține - de una singură - locul oricărei judecăți de valoare. Aflăm, de aici, cum se folosește romanul, știm în ce dozaj și cu ce eventuale precauții trebuie
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
generale și a regulilor de abordare, ceva care justifică eschiva lui Paul Cernat. Anume atitudinea care străbate, pagină cu pagină, Cartea de colorat pentru orbi. Cumva defetist, Maria Ellis își lasă în suspensie atuurile și centrele de greutate romanești. Un aer difuz și gratuit, o atmosferă greu supusă determinărilor și mai curând eliptică, o inutilitate de înaltă clasă și prin nimic memorabilă, impresia de conservare marsupială, dar nefuncțională a argumentelor, dau tonul acestui debut. Cum să tragi o concluzie dintr-o
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
depune în cripta din podul casei și vine / îngerul un porumbel care veghează deasupra". În cazul lor poate interveni o resurecție adecvată: "spre deosebire de oameni obiectele uneori reînvie / cînd bunica îndrăgește cuvîntul majolică să zicem"(Dialectică ). Absurdul apare abordat cu un aer de badinerie ce-l introduce în circuitul experiențelor acceptabile : "Aerul e dulce răsucesc ușor între degete ismă și spun / e bine că pe aici va trece curînd și factorul poștal / vom descifra împreună adresele peștilor și toată / semnificația liniștei" (Timp
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
porumbel care veghează deasupra". În cazul lor poate interveni o resurecție adecvată: "spre deosebire de oameni obiectele uneori reînvie / cînd bunica îndrăgește cuvîntul majolică să zicem"(Dialectică ). Absurdul apare abordat cu un aer de badinerie ce-l introduce în circuitul experiențelor acceptabile : "Aerul e dulce răsucesc ușor între degete ismă și spun / e bine că pe aici va trece curînd și factorul poștal / vom descifra împreună adresele peștilor și toată / semnificația liniștei" (Timp străvechi și aer dulce ). Sau amuzant: "este adevărat că cine
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
ce-l introduce în circuitul experiențelor acceptabile : "Aerul e dulce răsucesc ușor între degete ismă și spun / e bine că pe aici va trece curînd și factorul poștal / vom descifra împreună adresele peștilor și toată / semnificația liniștei" (Timp străvechi și aer dulce ). Sau amuzant: "este adevărat că cine nu vorbește intră în conflict cu greierii" (Este adevărat...). Sau plastic-sentențios: "o pasăre cu patru aripi și creastă de frunze/ clocește cărbuni în melonul lui Magritte" (Nașterea poemului). Fascinat de realul curent, îndeobște
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
la soldații care se încaieră sau cîntă sau așteaptă, o stranie "poezie" a războiului. Tot aici avem și una din scenele memorabile ale filmului; febricitat din cauza septicemiei care-l va ucide, Robbie pătrunde într-o clădire devastată, totul are un aer halucinant, filtrat printr-o o retină impresionată de febră. În clădirea devastată se văd urmele unui tapet elegant cîndva care-l amintește pe cel al castelului. În acest loc, Robbie este întîmpinat de mama sa care-i spală picioarele într-
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
o perspectivă legendară și cvasimistică, din care a dispărut tocmai artistul, Barbu Brezianu recuperează discret și, cu atît mai convingător, ceea ce Brâncuși este de fapt: adică sculptorul. Surprinzător, chiar din pricina rigorii și a normalității ei, Brâncuși în România are un aer straniu și ușor exotic. Ea este una dintre puținele lucrări cu acest subiect, apărute la noi în ultimii cincizeci de ani, în care Brâncuși nu este nici țăran, nici mag, nici inițiat în sens larg, nici mason, nici alchimist, nici
Barbu Brezianu - Brâncuși în România by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8847_a_10172]
-
existență oarecare; acolo, în douăzeci de ani de tăcere, și ce tăcere!, a înțeles lucruri pe care nici măcar nu le-ar fi bănuit dacă rămînea aici. Cine spune că și-a ratat viața spune o prostie. Noi, ceilalți, care avem aerul că am reușit, noi am ratat-o pe a noastră, și este purul adevăr că, în raport cu el, sîntem niște decăzuți" (II, 161). În comparație cu oricine, mai ales cu cei care au suferit, Cioran se consideră un impostor. Tînjește către suferința și
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
ținta politică, se înscrie în prezentul etern al promisiunii și al speranței. De la început, prin chiar agresivitatea tonului și a imaginilor, poezia lui Mircea Dinescu a putut să fie resimțită ca subversivă la adresa regimului totalitar. Dacă, inițial, această subversivitate avea aerul unei apărări a drepturilor poetului în fața încercărilor oficiale de aservire: "... forțați un trandafir să aere, tăiați-i unghiile lungi / și-mbălsămați privighetoarea căci vai, privighetoarea cântă" (La clasa-ntâi), mai târziu, ea vizează dictatura comunistă în genere: "...când văd nebuni
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]