7,836 matches
-
conservatoristă, îmbrățișată de elita politică postcomunistă provenită din rândurile fostului partid unic, în care regimul comunist era depictat în valențe predominant pozitive (ca epoca de aur a existenței istorice românești, o epocă a marilor realizări tehnologice și industriale, și a afirmării naționale pe plan mondial); ii) contra-narativa liberală, articulată de intelighenția anticomunistă, din care făceau parte disidenții și victimele directe ale represiunii regimului totalitar, în care trecutul comunist era zugrăvit în tușe grave și sumbre, ca o jumătate de secol tragică
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
înseamnă cu adevărat metoda științifică; aceasta duce la unele reorientări și la o mai acută conștiință a folosirii de tehnici orientate către traducerea imediată a postulatelor pozitiviste în programe de cercetări, măcar din punct de vedere cantitativ. A doua reprezintă afirmarea științei politice empirice ca obiectiv de bază: aceasta a implicat o reducere a "agresivității" și o prezență, mai mult sau mai puțin fructuoasă, alături de diferite alte perspective, în funcție de țări și, firește, de cercetători. Analiza aplicată Dacă știința politică empirică ar
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
continue provocări de idei, care se anunță fecundă [Panebianco 1989]. Pluralitatea cercetărilor În al doilea rînd, extinderea cercetărilor, mai ales a celor predominant operative, face posibilă dobîndirea de noi informații și elaborarea de noi ipoteze. Expansiunea politicii, a prezenței și afirmării ei, e contrabalansată de extinderea cîmpului științei politice și deci a studiului sistematic și empiric al fenomenelor politice. Cercetarea pare să fi ajuns dincolo de stadiul de debut și teoria pare a fi capabilă să evite excesele elaborărilor abstracte. În al
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
de la aceste aspecte și fără a urmări îndeaproape succesiunea istorică a participării politice, se poate afirma că multe forme de organizare a puterii politice, în lumea occidentală (absolutismul) și în lumea orientală (despotismul) nu au lăsat prea mult spațiu pentru afirmarea pe lungi perioade de timp a participării politice. Abia odată cu apariția formelor moderne ale statului în lumea occidentală, și mai ales cu primele tendințe către democratizarea internă, se poate vorbi în mod legitim de participare politică. Atîta timp cît se
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
structuri noi, pentru a se "adapta" participarea politică, fie la întîmplare. Procesele cele mai moderate, mai transparente și mai ușor de analizat și de comparat sînt cele care se referă la extinderea participării politice sub forma participării electorale, adică a afirmării dreptului la vot. E adevărat că, așa cum au subliniat unii autori din secolul trecut și politologii contemporani, participarea electorală este numai una dintre modalitățile posibile de participare politică, dar este tot atîta de adevărat că, mai ales în regimurile democratice
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
face între procesul de democratizare și fenomenul participării politice, cea mai bună conceptualizare se poate întîlni la Rokkan, marele cercetător norvegian identificînd patru trepte instituționale, care, dacă sînt depășite, permit exercitarea și extinderea domeniului participării politice, înmulțirea posibilităților sale de afirmare și creșterea incisivității ei. Este necesar să ne referim pe larg la această conceptualizare. Treptele a) Prima treaptă este cea a legitimării. Din ce moment din istoria formării statului și a fondării națiunii se poate vorbi despre o recunoaștere efectivă
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
dihotomie va cunoaște diverse interpretări la diferiți autori și își demonstrează validitatea, pe cît de persistentă, pe atît de surprinzătoare. De exemplu, Duverger [1961, 101-102] face distincția între partidele de mase (care se bazează pe membrii proprii care le sprijină afirmarea într-un sistem politic, susțin campania electorală și finanțarea ei) și partide de cadre (care tind "să adune la un loc personalitățile, pentru a pregăti alegerile, a le dirija și a menține contactul cu candidații"). Merită să amintim ceea ce afirma
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
celor înscriși ("partidul poate conta pe membrii săi; se îngrijește de o mare parte din existența lor socială" [1956, 153]). După Weber, așadar, toți autorii insistă asupra importanței partidului de mase, îi atribuie un sens pozitiv, sugerînd tendința sa de afirmare difuză. S-ar părea că Neumann este cel mai explicit în această problemă: "în democrațiile moderne de masă, partidul a avut, în general, destule obligații și responsabilități care să garanteze participarea individului în societate și integrarea sa în comunitate." [1956
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
fost marcată în mod semnificativ de schimbarea mecanismului electoral, de la un sistem proporțional, la unul majoritar cu tur dublu în circumscripții uninominale. Rezultatul a fost un sistem de partid temeinic restructurat, cu eliminarea vechilor actori (partidul catolic și SFIO socialistă), afirmarea puternică și de lungă durată a partidului gaullist și a Republicanilor independenți (giscardeni), și constituirea unui partid complet nou, Partidul Socialist. Sistemul de partide al celei de-a Cincea Republici Franceze nu este atît de fragmentat și de polarizat ca
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
politico-instituțională în curs, cît și de transformările legii electorale. În legătură cu acestea din urmă și cu noua modalitate de competiție politică putem explica atît declinul și dispariția unor partide vechi (mai ales cel socialist și cel democrat-creștin), cît și apariția și afirmarea unor partide noi (în primul rînd Forza Italia). Participare mai puțină Tot la nivelul sistemelor de partide, este necesar să ne oprim și la un al doilea indicator, care vizează procentul electoratului care merge la urne. În definitiv, acest indicator
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Kelsen 1966, 25], pentru că pluralismul se manifestă și prin organizații stabile, durabile, răspîn-dite, numite chiar partide. Democrațiile deja existente sînt, de fapt, regimuri de partide. De altfel, și apariția noilor democrații a fost însoțită de reapariția vechilor partide și de afirmarea unora noi. Al doilea răspuns este că partidele îndeplinesc, de bună seamă, o multitudine de sarcini politice, pe care nici o altă organizație nu știe să le rezolve, nici de una singură și nici în colaborare. Primind critici pentru fiecare ipoteză
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
În fața acestei situații, ai cărei indicatori par adecvați și convingători, ar mai rămîne de explicat nu numai reacția marilor sectoare ale opiniei publice, care, oricum, s-a manifestat într-o manieră agresivă în fața previzibilei extinderi a guvernului, dar și însemnata afirmare electorală a neo-conservatorilor, mai ales în marile democrații anglo-saxone: în ordine, Marea Britanie, Statele Unite și Canada. Probabil, explicația cea mai pertinentă este că, în fața succesului statului și al guvernelor, al căror rol și a căror importanță au crescut în construirea unei
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
și legitimitate instituțională". Evident, nu toate activitățile "autorităților înzestrate cu putere publică și legitimitate instituțională" pot fi numite politici publice. Este suficient să ne gîndim la nenumăratele activități prin care autoritățile urmăresc menținerea și creșterea puterii lor personale, a prestigiului, afirmării și a suportului lor electoral. Aceste obiective sînt, uneori, mai ușor de realizat, nepro-ducînd în mod deliberat nici o politică publică, deși, în mod nu tocmai paradoxal, se poate susține că și ne-producerea politicilor publice este ea însăși, într-un
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
cu adevărat complex, a cărui analiză a provocat de-a lungul timpului mai mulți filosofi, care propun chiar modele ideale de democrație, istorici, care îi analizează dezvoltarea, ascensiunea și declinul, politologi, care încearcă să dea o explicație empirică a condițiilor afirmării, menținerii, funcționării, răspîn-dirii și posibilei sale prăbușiri. Bineînțeles că întotdeauna sînt posibile suprapuneri analitice și explicative între discipline și perspective diferite care pot fi fecunde, așa cum construcțiile utopice ale democrațiilor ideale pot fi impresionante și pot servi la îmbunătățirea democrațiilor
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
în așa fel încît să cuprindă toți cetățenii, fără nici o discriminare, cu excepția vîrstei (și acesta reprezintă punctul de întîlnire al democrațiilor contemporane). Lunga și încrîncenata bătălie dusă de-a lungul a două secole în cadrul sistemelor politice din Europa occidentală pentru afirmarea votului universal s-a încheiat clar în avantajul tuturor sistemelor politice care se înscriu progresiv pe drumul democrației [Markoff 1996]. Așa cum s-a demonstrat deja în toate consultările electorale susținute în cadrul sistemelor politice care fac trecerea de la diferite tipuri de
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
instaurat și care funcționează [Dahl 1966; Pasquino 1995]. În orice caz, este important să subliniem aici că definiția lui Schumpeter, înțeleasă în întreaga sa semnificație și evaluată fără distorsiuni, tinde să cuprindă esența metodei democratice și condițiile politice fundamentale pentru afirmarea unui regim democratic concurențial. La rîndul lor, caracteristicile evidențiate de către Dahl și garanțiile pe care el le consideră indispensabile arată transformările politice cruciale prin care se ajunge la democrația lui Schumpeter și se rămîne acolo [pentru unele specificări ulterioare, se
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
punct de vedere contemporan, din perspectiva creșterii numărului de regimuri democratice din ultimii 25 de ani. 4. FAZELE DEMOCRATIZĂRII Obiectivul inițial, care rămîne și cel de bază, al concepției lui Dahl asupra poliarhiei îl constituie evidențierea condițiilor politice fundamentale pentru afirmarea unui regim democratic. După care Dahl susține că acel regim este, pe de o parte, un produs concret, iar pe de altă parte, este menținut și făcut să funcționeze de către un strat, probabil deloc neglijabil, de activiști care și-au
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
mai apropiată de o relație cauză efect; ea a fost reformulată în diferite moduri de către cercetători, care consideră destul de relevantă legătura stabilită între condițiile socio-economice și regimul politic, refe-rindu-se în mod special la două aspecte. În concepția unor cercetători, pentru afirmarea democrației nu contează atît caracteristicile agregate ale sistemului socioeconomic, cît, mai degrabă, absența dezechilibrelor și inegalităților semnificative dintre diferite grupuri sociale. Un regim democratic se afirmă atunci cînd inegalitățile sînt relativ ținute în frîu și dezechilibrele reduse. Inegalitățile mari la
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
județene Iași a Partidului Comunist Român HOTĂRĂȘTE: Susținerea propunerii ca în înalta funcție de secretar general al Partidului Comunist Român să fie reales tovarășul Nicolae Ceaușescu, cel mai iubit și devotat fiu al poporului nostru, patriot înflăcărat și militant neobosit pentru afirmarea liberă și independentă a patriei, eminentă personalitate a vieții politice internaționale". De asemenea, conferința a mai emis un mandat încredințat delegaților la al XII-lea Congres 28, prin care li se cerea: "să susțină și să aprobe, în unanimitate, Raportul
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
rog să-mi îngăduiți să exprim, în numele tuturor studenților ieșeni, cele mai calde sentimente de gratitudine și recunoștință tovarășului Nicolae Ceaușescu, pentru condițiile deosebite de muncă și viață create prin grija partidului și statului, pentru marile posibilități de exprimare și afirmare largă în toate domeniile de activitate de care beneficiază astăzi tânăra generație universitară"10. În același entuziasm se înscrie și cuvântarea tovarășului Balahur-Dobrescu Paul-Pavel (membru al biroului CJ al UTC): "Ne-am format împreună în anii celor mai rodnice împliniri
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
cercetării științifice, Dosar 9, Fond 30, Comitetul județean al PCR Iași, 1980. Comisia pentru elaborarea modelului optim de dezvoltare economico-socială a județului Iași, Dosar 9, Fond 30, Comitetul județean al PCR Iași, 1980. Comisia pentru cercetarea problemelor privind dezvoltarea și afirmarea democrației socialiste în județul Iași, Dosar 9, Fond 30, Comitetul județean al PCR Iași, 1980. Comisia pentru cercetarea problemelor privind dezvoltarea și manifestarea conștiinței socialiste în județul Iași, Dosar 9, Fond 30, Comitetul județean al PCR Iași, 1980. Comisia pentru
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
fărâmițare și războaie pustiitoare. Urmașul lui Li Yuan Li Shimin (Tai Zong nume postum) a reorganizat guvernarea centrală și întregul sistem al aparatului de stat, a reinstituit sistemul examenelor pentru ocuparea funcțiilor, a pus stavilă nepotismului și favoritismului, oferind posibilitatea afirmării elementelor valoroase și capabile ale societății, a redus taxele, birurile, corvezile țărănimii și i-a asigurat proprietatea asupra pământului, a adoptat o politică de înțelegere față de neamurile și populațiile din zonele de graniță ale imperiului. Opera lui Li Yuan a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
reușind să păstreze și să dezvolte cuceririle materiale și culturale ale dinastiei Tang. În cei 53 de ani, neamurile nomade au început să pătrundă în Câmpia Centrală, leagănul civilizației Huaxia, și să creeze acolo entități statale, marcând accentuarea procesului de afirmare și sinizare a populațiilor ne-han în nordul, nord-estul și nord-vestul Chinei, consumându-se într-o încleștare din care civilizația Huaxia avea să fie învingătoare. În acea perioadă (932-953), a fost tipărită prima oară corpusul complet al celor nouă Cărți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Unite. Republica China, după izbucnirea războiului în Pacific în decembrie 1941, a sperat că lupta sa de un deceniu împotriva agresiunii japoneze va fi sprijinită de S.U.A., Marea Britanie și alte state angajate în confruntarea cu Japonia, în speranța unei victorii. Afirmarea diplomației chineze pe plan internațional a constituit o consecință a integrării frontului din China în marele front al statelor aliate și a dus, totodată, la finalizarea marilor directive ale statului chinez: anularea tratatelor inegale și realizarea locului Chinei în rândul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
pactului referitoare la acordarea asistenței statelor membre ale Societății Ligii Națiunilor împotriva agresiunii externe și respectarea integrității lor teritoriale, protejarea bunurilor și cetățenilor japonezi, organizarea negocierilor pe baza respectului scrupulos al tratatelor. Nicolae Titulescu, prin inițiativa sa, a subliniat necesitatea afirmării unei doctrine unitare a Societății Națiunilor față de toți membrii săi, indiferent de situația lor geografică, răspunzând astfel tezei lansate de unele oficialități japoneze care susțineau că unele principii ale legistului internațional "ar trebui să fie mai puțin rigide în aplicarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]