79,130 matches
-
păienjenit simte privirea verde a femeii blonde furișându-se ca a unei arăboaice până la ei. Sălbatică și temătoare, fără grai, fără umbră, aproape. Atât, sună apăsat glasul lui Musa în întuneric. Sitt îl șterge cu un burete mare și l ajută să-și îmbrace veș mântul alb. Pentru Ahmet, fratele de arme al stăpânului lui e deja o stafie. Cuvintele lui vin din trecut. — Atât. Oare știe că pe ea o cere Tariq? Idris și Tayyib, oamenii lui de încredere, pregătesc
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
s-ar fi temut să nu mă supere cu nerăspunsul ei. A plecat. Toate lucrurile ei au încăput în două valize mici, pe care nu m-a lăsat să i le duc eu la taxi. Nici să merg să o ajut să se instaleze. Nici s-o ajut la despachetat. A plecat ca o fetiță care se duce în tabără, la munte. A plecat... A... plecat. 22. Povestea blocurilor de parafină A fost odată ca niciodată o poveste cu strome și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
supere cu nerăspunsul ei. A plecat. Toate lucrurile ei au încăput în două valize mici, pe care nu m-a lăsat să i le duc eu la taxi. Nici să merg să o ajut să se instaleze. Nici s-o ajut la despachetat. A plecat ca o fetiță care se duce în tabără, la munte. A plecat... A... plecat. 22. Povestea blocurilor de parafină A fost odată ca niciodată o poveste cu strome și markeri, cu benign și malign, cu albul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se amuzau copios văzîndu-i strădania de a le deprinde obiceiurile. Dar cît de surprinzătoare poate fi copilăria! Lupino a crescut ca din pămînt; și, pentru că așa e aluatul din care sînt plămădiți toți copiii, acceptarea în sînul haitei l-a ajutat să-și uite neliniștile și frica. Nu avea familie, e adevărat, dar, mai tîrziu, după ce s-au născut puiuții lupoaicelor, Lupino i-a considerat verii lui, frații lui, aproape: îi supraveghea să nu se îndepărteze de haită, să nu se
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
i se alătură lui Lupino, într-una dintre lungile expediții ale acestuia prin pădure. Am observat că-ți place mult să colinzi pădurea, băiete, l-a abordat, cu infinită blîndețe, șeful pe Lupino. Așa este, Mare Arus, îmi place. Mă ajută să-mi limpezesc gîndurile. Și, mai mult decît atît, sînt mereu uimit de frumusețea locurilor. Descopăr, de fiecare dată, ceva nou, chiar dacă am ajuns să cunosc ținuturile ca-n palmă; și învăț în fiecare zi ceva nou. Asta nu mă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să plece în lume, să-și caute destinul, devenise, pe neașteptate, incredibil de ușoară. Mă bucur, fiule, că nu mă dezamăgești. Ai dreptate. Pleacă în lume. Caută. Află care ți-e rolul în viața asta. Ai toate motivele și te ajută toate calitățile s-o faci. Și, cînd vei afla răspunsul la întrebările tale, întoarce-te. Îți vom duce dorul și te vom aștepta ca pe copilul nostru. Multumesc, Mare Arus. Acum, că primesc încuviințarea ta, inima mi-e ușoară. Voi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
se frămînte singur. Dacă întrebările mele te stînjenesc, spune-mi, Lupino. Dacă îți răscolesc vreo durere ascunsă, nu mă lăsa s-o fac. Dar dacă umărul unui prieten de nădejde îți poate fi de ajutor, atunci lasă-mă să te ajut. Te voi asculta așa cum m-ai ascultat și tu, de-atîtea ori, cînd am avut necazuri. Poate am să știu să te ajut cu vreun sfat, sau poate că nu. Dar nu lăsa greutățile să te apese și nu le-nfrunta
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fac. Dar dacă umărul unui prieten de nădejde îți poate fi de ajutor, atunci lasă-mă să te ajut. Te voi asculta așa cum m-ai ascultat și tu, de-atîtea ori, cînd am avut necazuri. Poate am să știu să te ajut cu vreun sfat, sau poate că nu. Dar nu lăsa greutățile să te apese și nu le-nfrunta de unul singur. Eu sînt aici. Lupino își ridică privirea din pămînt. Ochii Hanei împrăștiau scîntei. Sau era doar o părere? Avea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
încă mai era valabilă. Dar armonia dintre viețuitoare avea să se termine curînd. Prea curînd! Înainte ca perechea noastră să-și fi găsit locul ei sub soare... Asta trebuie c-a fost soarta lor, și acum, după atîta timp, nu ajută la nimic să cîntărim unde au greșit dacă au avut ei vreo vină! sau cînd ar fi trebuit să facă altă alegere. Atîta vreme cît nu au deranjat pe nimeni și nu au făcut rău nimănui, vreodată, nu știu cine ar avea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Lupino, recunoscîndu-i după descriere. "Frasini, scoruși...", recită puiandrul, ca într-o poezie. Își amintea, vag, cîteva nume de copaci, dar trebui să recunoască: nu-i putea identifica. Dacă părinții lui trăiesc pe undeva, pe aici, va avea cine să-l ajute să asocieze denumirilor arborii necunoscuți. Se întîmpla un lucru debusolant: mergea de jumătate de zi și nu-i ieșiseră în cale mamifere. Păsări cenușii sau, dimpotrivă, ostentativ colorate, zburdalnice și preocupate deopotrivă, planau în toate direcțiile, umplînd văzduhul cu chemările
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fi dormit, oare, liniștit în acea noapte?! Zorii celei de-a doua zile l-au găsit, așadar, odihnit și plin de speranță: urma să iasă în calea altor animale; avea să le descoasă și să afle informații care să-l ajute; avea să găsească drumul către părinții lui. Mînat de puterea speranței, Lupino purcese la drum. Pădurea răsuna veselă la freamătul trezirii din amorțire; cerul respira sănătos, limpede și albastru; soarele strălucea cu auria-i față spre pămînt. Totul părea să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
controla pornirile ucigașe? Nu pentru asta se apropiase de turmă! Ratase din nou. Căprioarele dispăruseră fără urmă și putea să jure că acum erau deja departe. Înălță pieptul și scoase un urlet prelung, de ciudă și de deznădejde, care-l ajută să se calmeze. "Lupino, pleci iarăși de la zero. Mai ai de învățat, băiete, mai ai multe de învățat!" Singur în fața propriei conștiințe, puiandrul oftă dezamăgit. Un scîncet subțirel îl repuse în gardă. Venea de undeva, de-aproape, căci se auzea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lui năucă o bulversă. Era de rău? Era de bine? Căprioara nu mai suporta încordarea: L-ai văzut? E în viață cu adevărat? Spune, te implor, spune acum! N-ai să mă crezi. Trăiește. E bine. E întreg. Și e ajutat de lup! Ah, suflet chinuit de mamă disperată! Căprioarei nu-i trebui decît confirmarea că puiuțul a supraviețuit. Înainte de-a fi auzit relatarea pînă la capăt, se repezi către luminiș, chemîndu-și necontenit odorul: Copilul meu! Nu dură mai mult
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și nimic pe lumea asta nu va mai avea însemnătate pentru mine pînă ce nu-i voi fi găsit! M-am pierdut de ei, nu știu cum și nici de ce, și nimeni nu vrea să mă asculte, să-mi răspundă, să mă ajute să le dau de urmă! Căprioara înțelese. Numai un suflet de mamă putea rezona cu suferința acestui copil mare! Își imagină pe dată chinul prin care trebuie că trecea biata mamă-lup, rămasă fără pui; dificultatea supraviețuirii, temerile, neliniștea, nesiguranța... Puiul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
afla. Dacă ai un tată, atunci fără îndoială că nu-și va găsi liniștea pînă nu va ști ce ți-a hărăzit soarta. Și mîndri vor fi ei de tine, cînd te vor vedea sănătos, puternic, curajos, milostiv... Nu te ajută nimeni, spui? Îți sînt datoare; și dacă familia mea va dori să aibă alt drum, atunci singură voi căuta pentru tine răspunsuri la întrebările pe care le ai! Nu va fi cazul, draga mea. Căpriorul ajunsese la un singur pas
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ai! Nu va fi cazul, draga mea. Căpriorul ajunsese la un singur pas de consoarta și de puiul său. Sîntem împreună la bine și la rău. Băiatul acesta minunat ne-a cruțat copilul; spune numai, tinere, cum putem să te ajutăm, și o vom face fără preget! Lupino inspiră adînc. Dacă toate astea s-ar fi întîmplat în urmă cu cîteva zile, ar fi sărit în sus de bucurie, înconjurîndu-i cu afecțiune. Dar între timp învățase lecția. O astfel de manifestare
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Poate știți voi ceva?... Cele două căprioare se priviră una pe cealaltă. Văzuseră? Auziseră ? Știau? Ne vom consulta cu celelalte căprioare; vom răscoli pădurea în toate direcțiile, întrebînd animalele. Știi că vom face tot ce se poate pentru a te ajuta?! Vă cred și vă sînt recunoscător. Bucuria lui Lupino era fără margini. În sfîrșit: greu, ezitant, depinzînd de alții, dar fără să-și piardă speranța în izbîndă, înainta. CAPITOLUL 10 Chemarea inimii N iciodată locurile n-au trepidat de mai
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de o parte, prezența ei aproape reală îl umpluse de fericire și-i încărcase "rezervoarele" cu energie. Se trezise, în schimb, copleșit de o dureroasă nevoie de-a o avea aproape; faptul că era nevoit să rămînă inactiv nu-l ajuta prea mult să uite de starea copleșitoare în care-l aruncase visul. Închidea ochii și-i auzea glasul în rostogolirea vioaie a apei peste pietrele rîului; întorcea capul și-i simțea răsuflarea în fiecare adiere de vînt. Era o ciudată
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
desprinsă dintr-o poveste pe care-o auzise cîndva. Nu știu de ce, puiandrul simți nevoia să plîngă. Își înăbuși suspinul și întrebă: Și unde este acest înțelept acum? Pe el nu l-ați întrebat, nu știe nimic care să mă ajute? Dacă știe sau nu, asta nu ți-o pot spune, Lupino. Pentru că, vezi tu, lupul nu mai e. A murit? O, nu, din fericire nu, asta nu s-a întîmplat, se grăbi căpriorul să-l liniștească. Sau, mai precis, era
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
așa, în întunericul veșnic care-l înconjura, mișcîndu-și fără grabă picioarele încă suferinde, într-o zi înțeleptul a plecat. Unde a plecat? Și pentru cît timp? ...Și, mișcătoare, nefericită poveste, dar, iartă-mi întrebarea, prietene, în ce fel mă poate ajuta pe mine? Lupino, ai aflat rezultatele: am răscolit pădurea pe toate fețele; am întrebat toate animalele. Nimeni nu știe nimic. Dacă există cineva pe lumea asta care, în aceste condiții, te-ar putea îndruma, atunci numai lupul înțelept e capabil
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dor de veșnic neastîmpărații copii trebuie că mai crescuseră de cînd plecase el și era curios să vadă cum se transformaseră între timp. Și-ar fi dorit să mai schimbe o vorbă cu Arus; povețele lui neprețuite l-ar fi ajutat și de această dată. Și, mai presus de orice, resimțea cu durere despărțirea de Hana. Și, poate, dacă s-ar fi urcat pe-un colț de stîncă, undeva, și ar fi urlat cu toată puterea dorurilor răscolite, vocea i-ar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
aruncătură de băț de tînărul lup, limbi de foc se înălțau acum către zări, înghițind dintr-o suflare iarbă uscată și copaci vlăguiți. Foc! Foooc! strigau vocile pădurii, reunite într-un urlet suprem. Fugiți, prăpăd, salvați-vă pielea, adunați copiii, ajutați bătrînii! O panică generală îi arunca dintr-o parte în cealaltă, nelăsîndu-le șansa de-a acționa calculat. Se împingeau, se călcau în picioare... Iar ploaia, binecuvîntata ploaie, întîrzia să apară! În fața lui, o vietate se străduia să evadeze dintr-un
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
animal. Era o nebunie. Risca mai mult decît l-ar fi încurajat vreodată dascălii lui s-o facă. Dar nu putea să vadă cum, sub ochii lui, un seamăn nevinovat sfîrșește în chinuri fără ca el să fi încercat să-l ajute. Cu ochii abia mijiți, Lupino făcu stînga-mprejur. Alergă, forțînd înaintarea, pînă ajunse la gura izvorului anemic pe lîngă care trecuse mai devreme. Nu zăbovi: se aruncă în bătaia jetului subțire de apă, rostogolindu-se haotic în mîlul verzui. Între timp
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
că interlocutorul nu-l vede și, după cum se prezenta situația, nu părea a ști nici pe ce lume se află. Totuși, nu întîrzie să i se adreseze: Vă simțiți mai bine, domnule? Vă puteți ridica acum? Dacă vreți, vă pot ajuta! Apropierea păru să-l agite mai tare. Lupul mutilat se strădui să-și găsească echilibrul și se îndreptă nesigur spre Lupino. O, da! Mirosul nu mă poate înșela! Mi-au luat văzul, m-au desfigurat, dar mirosul mi-a rămas
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cunosc, întîia dată, sentimentul pe care ți-l dă gîndul că părintele tău se gîndește la siguranța ta. Dar eu nu mai sînt un copil, tată! Orice vei fi avînd de gînd să faci, trebuie să știu și să te ajut. Vreau la fel de mult ca și tine să o găsim. Și nu crezi că ar fi o greșeală să nu ne unim forțele pentru asta? Tînărul lup avea dreptate. Oricît de revigorat s-ar fi simțit, înțeleptul trebuia să recunoască adevărul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]