18,056 matches
-
de „mitizare” a poetului șaizecist, Caius Dobrescu 330 stabilește trei câmpuri de propagare a entuziasmului care „l-a transformat pe Nichita Stănescu într-un fenomen social”331: cultura underground a anilor ’60, instituția criticii literare (dornică să reabiliteze filosofia ca alternativă la ideologia oficială) și câmpul propagandei oficiale (interesată să neutralizeze tensiunile dintre cultura oficială și contracultură). În privința ultimei „surse”, autorul studiului oferă mai multe explicații, arătând că, în mod paradoxal, întâlnirea culturii oficiale cu contracultura a fost favorizată tocmai de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
5. Instituțiile economice ale capitalismului - piețe și organizații.................. 56 Construcția contractuală și instituțională a relațiilor sociale .... .............61 Incompletitudinea contractelor și complementaritate instituțională ........ 65 7.1 Diferențe instituționale Între piețe și organizații ...............................69 Negociere și reciprocitate: asigurare și Încredere ................................. 72 Analiza alternativelor de guvernare a cooperării sociale ...................... 76 IV. Cooperarea În cadrul organizației: relația agent - principal ................... 86 1. Agent și principal ....................................................................... 87 2. Problematica relației agent - principal ......................................... 89 3. Corporația modernă - „proprietate difuză” - o abordare economică .... 93 4. Proprietate versus control ............................................................. 96 5
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de piață, chiar dacă, din 1990 Încoace, actorii economici sunt liberi să-și „maximizeze utilitatea”. La ora actuală, este larg acceptată de către economiști afirmația că instituțiile joacă un rol decisiv În funcționarea economiei. Desigur Coase și Williamson au considerat mai degrabă alternativa instituțională piețe - organizații, Întrebându-se cum apar acestea din urmă, primele fiind mai degrabă subînțelese („la Început au fost piețele” cum greșit afirma Williamson). Ulterior, North a lărgit analiza Întrebându-se mai degrabă cum au apărut instituțiile (piețe și organizații
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
generează angajamente reciproce credibile; ele apar a fi decuplate de logica pieței concurențiale (În care strategii individuale raționale precum abandonul relației sau oportunismul introduc potențialul conflictual) și manifestă un grad ridicat de stabilitate indiferent de viabilitatea lor imediată sau de alternativele de relaționare existente pe piață. 4. Câmpuri organizaționale Instituțiile și rețelele de relații se manifestă la nivele diferite ale sistemului social. Societatea În ansamblu poate constitui un astfel de nivel: forma de guvernământ, legile organice sunt exemple de instituții ce
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
prețurilor? Pe piață, prețurile alocă factorii de producție printr-o serie de tranzacții independente. În cadrul firmei, structurile pieței sunt substituite În alocarea resurselor de către antreprenorul - coordonator care dirijează producția. Nu necesită argumentare faptul că piața și firmele sunt modalități (instituții) alternative de coordonare a producției. Coase Își propune să explice ce determină alegerea Între aceste două mecanisme. Este limpede, spune Coase, că „există un cost al utilizării mecanismului prețurilor”. Acestea sunt costurile informării cu privire la prețurile relevante, costurile negocierii, Încheierii și impunerii
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
factorii microanalitici, Williamson identifică următoarele: Asumpții behavioriste: raționalitatea limitată și oportunismul actorilor. Dimensiunile tranzacției: frecvența, gradul și tipul de incertitudine și situația de specificitate a investiției. Caracteristici ale procesului de tranzacție: procesualitatea, prezența consecințelor neanticipate, caracterul subtil. Structurile de guvernare/alternativele de organizare economică/instituțiile sunt cadrele de manifestare ordonată a tranzacțiilor. În concepția lui Williamson, termenul de instituție (structură de guvernare) se referă doar la latura tranzacțională, la acele convenții care, asumate colectiv, produc eficiență În organizarea schimburilor economice. Termenul
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
faptul că strategiile, raționalitatea și, În general, procesele interpretative interne (inclusiv constituirea intereselor) În funcție de care actorii Își ghidează acțiunea, sunt modelate de cadrele culturale externe. În acest sens, instituțiile ar fi entități pur economice și nu fenomenologice. Instituțiile economice sau alternativele de organizare a tranzacțiilor (de realizare a cooperării) sunt organizațiile, piețele și formele hibrid. Cele din urmă sunt aranjamentele contractuale pe termen lung În care se manifestă o dependență bilaterală non-trivială a actorilor și care nu pot fi asimilate integral
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
consecință, reciprocitatea nu se poate manifesta), iar gradul de incertitudine este ridicat și când există condițiile de specificitate a investiției, date fiind asumpțiile cu privire la comportamentul uman, tranzacțiile sunt instituționalizate În cadrul organizației. În astfel de cazuri, integrarea ierarhică În organizații este alternativa de organizare economică cea mai eficientă și, În consecință, prevalentă În capitalism. Această structură de guvernare generează cooperare reducând atractivitatea și astfel incidența comportamentelor oportuniste atât ex-ante, cât și ex-post. Să considerăm, de exemplu, situația În care un contractant a
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
referă la angajamentele de acțiune mutual avantajoasă pentru actori, În timp ce componenta instituțională se referă la reguli, proceduri, rutine social instituite, menite să realizeze un proiect social. Ambele sunt constitutive pentru ceea ce Durkheim numea solidaritate organică, solidaritatea bazată pe diviziunea muncii. Alternativele instituționale de generare a cooperării sunt piețele (bazate pe contracte comerciale, În care compenenta instituțională este mai redusă), organizațiile (ce presupun o construcție social-instituțională mai elaborată) și formele hibride (mecanisme de adaptare reciproce). Organizațiile sunt, Într-o măsură mai mare
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
costuri diferite În contexte sociale diferite. Vom vedea În continuare care sunt condițiile structurale care determină eficiența relativă a susnumitelor mecanisme de guvernare a cooperării În analizele Întreprinse de O. E. Williamson (1991, 1993) și S. Masten (1993). 9. Analiza alternativelor de guvernare a cooperării sociale Date fiind diferențierile legale Între cele trei tipuri de relații de cooperare, Întrebarea care se pune este aceea a condițiilor În care una este preferată celeilalte, a situațiilor de discriminare Între acestea. Dacă acceptăm afirmația
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
exonerări repetate de la litera contractului, performanța sa mai slabă să nu conducă necesar partenerul către opțiunea „abandonului”). Astfel, reducerea oportunismului prin implicarea schimburilor În relații de durată induce reducerea stimulentelor pentru performanță. Costul de oportunitate față de cea mai bună tranzacționare alternativă pe piață crește, iar relația devine ineficientă. De asemenea, pe măsură ce perturbările au consecințe tot mai importante, afectând În mod discriminatoriu părțile și, prin exonerarea performanței, facilitează „exploatarea” relației de către unul dintre parteneri, contractele neoclasice devin tot mai tensionate, iar forma
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
mai pronunțată ca În cazul contractului neoclasic, iar riscul de scădere inacceptabilă a performanței este menținut constant prin mecanismele interne de exercitare a controlului. Aceste eforturi de a menține sensul cooperării reduc Însă stimulentele pentru performanță caracteristice pieței concurențiale. II Alternativele de guvernare a organizării economice se diferențiază În funcție de cadrele legale și sociale În care se realizează tranzacțiile, iar eficiența lor relativă, consideră Williamson, depinde de atributele tranzacțiilor (situația de dependență ce favorizează oportunismul În cazul perturbărilor neanticipate), dar și de
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și Faust, 1994), purtători autonomi de resurse și capitaluri. 3.1. Modelul implicării În viziunea Larson A. Larson (1992) studiază un model de constituire de rețele accentuând importanța reputației, Încrederii, reciprocității și interdependenței. Organizarea de tip „rețea” este considerată o alternativă la integrarea verticală În cazul organizațiilor antreprenoriale analizate. Astfel de forme de organizare a cooperării sociale și economice ce nu se identifică nici cu piețele, nici cu ierarhiile, dezvoltă mecanisme de coordonare și control social specifice. Dacă În analiza lui
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
cea care de obicei devine avangardă a valorilor modernizării și este interesată în autonomia persoanei. Cum femeile se confruntă cu mai multe chipuri ale conservatorismului: și cel politic, și cel de gen, și uneori chiar le perpetuează, fiindcă nu cunosc alternative la aceste moduri de viață, teoriile și ideologiile emancipării din familiaxe "„familie" feminismului pot juca un rol determinant în subminarea patriarhatxe "„patriarhat"ului atât în relația cetățenilor cu statulxe "„stat", cât și în cea dintre femei și bărbați. În regiunea
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
exercită protecția și autoritatea. Sexul „slab” este fără apărare. Ipoteza atacator-protector este necesară atitudinii paternalistexe "„paternalist" și ideii de protectorat (Hoaglandxe "„Hoagland,SarahLucia", 1990). Condițiile pentru perpetuarea sexismxe "„sexism"ului sunt în principal următoarele: - Să păstrezi femeile în ignoranță față de alternativele la ideologia superiorității bărbătești: să nu aibă ca ofertă ideologică abordări de tip feminist, să trăiască strict în paradigmele raționalității masculinexe "„masculin". - Să le împiedici să-și vadă problemele ca interese de grup, formulabile în termeni politici (să nu devină
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
afirmă faptul că prevederile Codului Civil, în vigoare la acea vreme, dau femeile complet pe mâna bărbaților (toată averea și toate veniturile sunt controlate de bărbați)3 și pledează pentru separația bunurilor în căsătoriexe "„căsătorie", nu pentru comunizarea lor, ca alternativă la monopolul masculinxe "„masculin". Ficșinescuxe "„Ficșinescu,C.V.", pe de o parte, nu ezită să se numească feminist 4, pe de altă parte, are grijăxe "„grijă" să nu lezeze ultima redută a patriarhatxe "„patriarhat"ului: păstrarea intactă a rolurilor de gen
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
cealaltă față a lucrurilor: familiaxe "„familie" și viața privată deveniseră singurele cadre de autoexpresie mai puțin cenzurată, un loc de refugiu față de invazia propagandei oficiale, locul predilect în care, de fapt, au fost pregătiți cei mai mulți oameni în ideea unei posibile alternative la totalitarismul comunist, unde a fost cultivată o „intelighenție sceptică”. Existau, e adevărat, și spații publice care treceau drept locuri mai protejate, mai private: anumite cercuri culturale, sălile de clasă și cursuri 31. Dar viața privată a jucat, pentru mulți
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
echipamentele de protecțiexe "„protecție", salariul minim pe economie, plata la termen a salariilor sunt simple ficțiuni 37. Este o piață pe care aproximativ 70.000 de bărbați în calitate de patroni angajează 1 milion de femei, în genere tinere, care nu au alternativă și acceptă un salariu mic și lipsa de asigurări fiindcă nu au încotro (vezi Pastixe "„Pasti,Vladimir", 2003, p. 208). b) Prin migrațiexe "„migrație" Retrăgându-se din industrie, mulți bărbați migrează spre sate, alăturându-se femeilor în vârstă, unde practică
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Moller, 1979: Women in Western Political Thought, Princeton University Press, Princeton. Okin, Susan Moller, 1989: Justice, Gender and Family, Basic Books, New York. Okin, Susan Moller, 1995: „Rațiune și sentiment în problema dreptății”, în Miroiu A. (ed.), Teorii ale dreptății, Editura Alternative, București. Olteanu, Cristina (ed.), 2003: Femeile în România comunistă. Studii de istorie socială, Editura Politeia, SNSPA, București. Palade, Brândușa, 2002: Statutul teoretic al indivizilor și atomilor. Continuități fundaționale între atomismul social, fizic și epistemologic, teză de doctorat, Universitatea București. Pasti
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
cărții. Să notăm totuși că prin minimal-raționalitate am în vedere preferințe care sunt complete și tranzitive. footnote>), care să îndeplinească o serie de condiții considerate intuitive. Funcția de bunăstare socială ar trebui să: permită indivizilor să prefere oricum doresc între alternativele de pe agendă (condiția domeniului universal), să transforme orice preferință unanimă a indivizilor în preferință socială (condiția Pareto slabă), în compararea a două alternative să excludă, din determinarea preferinței sociale, informațiile irelevante despre alte alternative (condiția independentei față de alternativele irelevante). În urma
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
condiții considerate intuitive. Funcția de bunăstare socială ar trebui să: permită indivizilor să prefere oricum doresc între alternativele de pe agendă (condiția domeniului universal), să transforme orice preferință unanimă a indivizilor în preferință socială (condiția Pareto slabă), în compararea a două alternative să excludă, din determinarea preferinței sociale, informațiile irelevante despre alte alternative (condiția independentei față de alternativele irelevante). În urma unei demonstrații elegante, Arrow arată că există o singură regulă de decizie socială care îndeplinește aceste condiții care par greu de respins. Aceasta
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
indivizilor să prefere oricum doresc între alternativele de pe agendă (condiția domeniului universal), să transforme orice preferință unanimă a indivizilor în preferință socială (condiția Pareto slabă), în compararea a două alternative să excludă, din determinarea preferinței sociale, informațiile irelevante despre alte alternative (condiția independentei față de alternativele irelevante). În urma unei demonstrații elegante, Arrow arată că există o singură regulă de decizie socială care îndeplinește aceste condiții care par greu de respins. Aceasta este regula dictatorială. Aici este, de fapt, aspectul înșelător al denumirii
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
doresc între alternativele de pe agendă (condiția domeniului universal), să transforme orice preferință unanimă a indivizilor în preferință socială (condiția Pareto slabă), în compararea a două alternative să excludă, din determinarea preferinței sociale, informațiile irelevante despre alte alternative (condiția independentei față de alternativele irelevante). În urma unei demonstrații elegante, Arrow arată că există o singură regulă de decizie socială care îndeplinește aceste condiții care par greu de respins. Aceasta este regula dictatorială. Aici este, de fapt, aspectul înșelător al denumirii teoremei Arrow, pe care
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
continuă să fie toate combinațiile logic posibile de preferințe individuale minimal-raționale (domeniul universal), unanimitatea continuă să fie o valoare care trebuie reflectată în preferința socială (condiția Pareto slabă). Noutatea constă în eliminarea condiției de nondictatură și a condiției independenței față de alternativele irelevante și introducerea unei condiții pe care Sen o numește libertariană. Potrivit lui Sen, aceasta ar exprima o cerință foarte slabă, dar necesară oricărei teorii libertariene, de libertate. Ea spune că, atunci când anumite lucruri mă privesc exclusiv, preferința socială trebuie să
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
de Napoleon, care intrase în Academie în 1797. În acest fel s-a revenit la folosirea regulii pluralității. footnote>. Demonstrând că aceste sisteme de vot dau rezultate diferite pornind de la aceleași profile de voturi, Borda subliniază importanța regulilor prin care alternativele sunt selectate, în ceea ce privește rezultatele obținute. La un an după apariția lucrării lui Borda, Condorcet publica Essai sur L'application de L'analyse á la Probabilité des Décisions Rendues á la Pluralité des Voix. În această lucrare avansează cele două rezultate
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]