9,188 matches
-
îți este locul când Czinczar va veni aici. Clane nu răspunse. Găsea drept îndoielnică ideea că noul cuceritor ar fi fost ales de soartă pentru a pedepsi pe toți răufăcătorii din Linn după cum merită. Ar dura prea mult. Și-a alungat gândul și s-a îndreptat spre ușă. Acolo zăbovi și dădu cu ochii de sclavii credincioși care stăteau la birourile lor. - Nu vă grăbiți - spuse încet, pe un ton clar. Dacă nutriți emoții asemănătoare cu cele exprimate de Oorag, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
înspăi mântat. Dar asta nu mi-a schimbat hotărârea. Am mers cu ea în spatele blo cului și i-am dat drumul pe jos. A rămas lipită de picioarele mele. Am bătut de mai multe ori din picioare ca s-o alung și abia atunci, mieunând dis pe rat, s-a vârât sub o Dacie. M-am întors acasă tulburat, dar împietrit mai departe. Știam cât se poate de bine că ea, o pisicuță de apartament, n-avea nici o șansă să supraviețuiască
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cifre astronomice, dar nu mi-aș fi atins scopul. Căci, iată, sunt la fel de lucid ca în momentul în care m am vârât în pat. Și, totuși, dacă mă gândesc mai bine, tot am făcut un progres: am reușit să-mi alung din memorie atmosfera tâmpit de încinsă de la ultima ședință. Adunare, da, ăsta e termenul cel mai nou, cum s-a și făcut, deja, o corectare. În toiul dezbaterilor! O adunare extraordinară și, cum cer uzanțele în astfel de cazuri, la
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
lua totul ad literam, ar însemna că poetul însuși militează pentru alungarea lui din cetate, din viață, din preajma oamenilor. Și, cum se știe, “poeții au militat dintotdeauna pentru apartenența la totul uman, din care nimeni și nimic nu-i poate alunga.” “Sunt suflet din sufletul neamului meu Și-i cânt bucuria și-amarul” R: Unii cred că poetul, mai ales dacă e vorba de un poet mare, dotat cu geniu și har, intră (în momentul când scrie) într-un fel de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să fie, totodată, reazăm cugetului, în momentele sale grele, când îl încearcă minciuna și-i dă târcoale lăcomia, când e asediată de egoism sau vrea să-l ademenească trufia. Atunci, gândul la Dumnezeu, la Isus Cristos și la Fecioara Maria alungă răul și-i curăță urmele, lasă locul proaspăt și curat, în care trebuie să se înscăuneze iubirea cea adevărată, de oameni și de Dumnezeu. “Că a ta este mărirea, puterea și închinăciunea, acum și purerea...” ...tic-tac, tic-tac, tic-tac... După moartea
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și la apusul soarelui, rugându-mă ca ziua să se termine mai repede.Ținutul acesta avea totuși ceva misterios pentru mine, iar eu nimerisem acoloîntr-un moment al hazardului care mă acaparase cu promisiunea unei bucurii civilizate. Încercam mereu să-mi alung din memorie propunerea lui Costash, dar deveneam neputincios parcă. -Fusesem ales deci, după cum bine se exprimase el. Dar dacă aș fi refuzat să plec? Ce se putea întâmpla? La urma urmei eram un hacker destul de bun, puteam “fura” informații destule
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
rămân în vreo țară, eram imediat "reperat" din cauza telefonului mobil la care nu puteam nicidecum renunța din cauza Internetului și a Bursei. Așteptam mereu. Eram într-o permanentă așteptare.Toate zilele erau însă la fel de pustii și goale...Încercam să-mi alung plictiseala. Aveam senzația că viziunea mea asupra vieții aparține secolului următor. Dar, într-o seară, o fată mi-a zambit într-un bar-expres. Părea a fi italiancă și se uita insistent la mine de parcă mi-ar fi spus: dacă vrei
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
sorț, după semințiile voastre, neamurile acestea care au rămas, începînd de la Iordan, și toate neamurile pe care le-am nimicit, pînă la marea cea mare spre apusul soarelui. 5. Domnul, Dumnezeul vostru, le va izgoni dinaintea voastră și le va alunga dinaintea voastră; și voi le veți stăpîni țara, cum a spus Domnul, Dumnezeul vostru. 6. Puneți-vă toată puterea ca să păziți și să împliniți tot ce este scris în cartea legii lui Moise, fără să vă abateți nici la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
la sărbătoarea Pow Wow, tribunalul tribal și unitatea de pompieri voluntari, stația de unde-și cumpăra benzină fără taxe, panoul de lemn pictat de mână pe care scria „Artizanat indian“, liceul - Căminul indienilor - unde lucrase ca suplinitor voluntar până când disperarea o alungase: imaginea se îndepărtă de ea, ostilă. Pe porțiunea întinsă și pustie de la est de Rosalie, un bărbat singuratic, de-o vârstă cu fratele ei, îmbrăcat cu o haină prea subțire și o șapcă - Go Big Red - își croia drum prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
El spusese întotdeauna asta, iar viața îi oferise acum o încercare ce avea să-i dea dreptate. Tonul lui Daniel risca s-o convingă. Prostia umană nu însemna nimic, în orice caz nu ceea ce credeau oamenii că înseamnă. O puteai alunga ca pe un fir de mătase țesut de o insectă, care-ți gâdilă obrazul. Actele involuntare de cruzime nu contau. Doar fratele ei conta în acest moment. Daniel se interesă de tratamentul lui Mark, cu întrebări bune, pe care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întoarcă din morți? Cum să fac asta? Nici măcar nu știu unde sunt morții. Frigul își înfipse ghearele în șira spinării lui Karin. Lucruri tenebroase, jocuri la care făcuseră aluzie polițiștii. Cum adică, Mark? Ce vrei să spui? Își agită brațele în jurul capului, alungând răul ca pe un roi de albine. De unde să știu eu ce vreau să spun? — Ce fel de... morți nu...? — Nici măcar nu știu cine a murit. Nu știu unde e sora mea. Nici măcar nu știu unde sunt eu. Tot acest așa-zis spital ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
coasta Alaskăi, pe Kotzebue Sound. Pe măsură ce se apropie de cuibul lor, în creierul lor se activează un întrerupător sezonier. Devin fioros de posesivi teritorial. Își atacă până și propriul pui derutat, cel pe care-l îngrijiseră pe tot drumul înapoi, alungându-l cu lovituri de cioc și fâlfâiri de aripi. Perechea albastră-cenușie devine cafenie, de la fierul care ruginește în aceste mlaștini. Se acoperă cu mâl și frunze - camuflaj de sezon. Cuibul lor e o moviliță fortificată de plante și pene, lată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Pe măsură ce lungile zile polare se micșorează, zborurile sale scurte de încercare se lungesc. Mai nou, cuibul familiei e acoperit noaptea de chiciură; o pojghiță de gheață se formează peste mlaștini. Toamna, tânăra pasăre e gata să-l înlocuiască pe puiul alungat de anul trecut, în lunga călătorie înapoi spre ținuturile de iernat. Dar mai întâi, păsările năpârlesc, revenind la cenușiul lor natural. Ceva se întâmplă în creierele lor la sfârșit de vară, iar această familie izolată cu trei membri se reintegrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fuseseră formulate erau acum pe punctul de a primi un răspuns empiric. Bănuiala uluită, crescândă a lui Weber că s-ar putea să apuce să vadă lămurite aceste fantasme filosofice nebunești, că ar putea chiar să contribuie la explicarea lor, alungase tot ceea ce, în limbaj popular, a ajuns să se numească viață reală. Uneori parcă toate problemele cu care se confrunta specia așteptau analizele fine de care ar putea fi capabilă neurologia. Politica, tehnologia, sociologia, arta: toate își aveau originea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Lacrimile ei mute, închegate, îl zăpăciră atât de tare, încât o atinse cu mâna pe antebraț. De când îi revenise vorbirea, nici un alt gest de-al lui n-o mai încântase atât de tare. Își reveni, râse de propriile suspine și alungă momentul cu o fluturare a mâinii. —Ascultă, Mark. Trebuie să-ți mărturisesc ceva. Niciodată n-am avut habar de toată povestea cu mașinile așa cum probabil că ți-am lăsat impresia. —Exact ce ziceam. Dar mersi că ai recunoscut. Simplifică nițel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
împreună cu ultimul ei pastor. Cartea se numea: Un ghid al nevăzutului: 100 de artiști care ne-au dăruit alți ochi. Vreun volum din raftul-surpriză al Barbarei. Karin rămase în spatele lor, temându-se că Mark o să se înfurie și o s-o alunge. Dar el nici măcar n-o observă. Era hipnotizat de „Casa cu copaci“ a lui Cézanne. Degetele Barbarei se odihneau pe imagine, confundându-se cu trunchiurile copacilor. Mark își apropiase capul de pagină, urmărind zgârieturile lăsate de spatulă. Se lupta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de la Hastings. Ei. A zis cineva că nu le poți avea pe toate? Am primit o scrisoare de la Garda Națională, zice Mark. Ce? strigă Rupp. Zici că i s-au înecat corăbiile. Ce scrie? Mark își flutură mâna în jurul capului, alungând țânțarii. Doar o scrisoare; prietenoasă și personală, pe un ton formal. Nu-i o chestie pentru care să stai jos și s-o citești cap coadă. Când s-a întâmplat asta, vrea să știe Rupp. De parcă e mare scofală. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-i ofere confirmare, să-i aducă aminte de importanța căldurii simple, s-o salveze de interminabilele respingeri masculine. O pasiune de fetiță. Ba nu, mai mult: o iubea pe femeia asta, pentru tot ceea ce făcuse pentru ei. Dar ar fi alungat-o pe Barbara de la prima vorbă. Se auzi cum alunecă într-un ton de invitație pură: —Ai copii, Barbara? pregătită ca la primul reproș să nege orice încercare de apropiere. „Nu“-ul Barbarei nu divulga nimic. —Dar ești măritată? De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ne-ar fi rude apropiate, arătau de parcă ne-ar fi rude apropiate, strigau și hotărau, își creșteau puii, învățau și călătoreau exact ca rudele noastre de sânge. Jumătate din părțile lor erau încă și ale noastre. Și totuși oamenii le alungau: impostori. În cel mai bun caz, un spectacol pe care să-l privești din spatele jaluzelei. Cu mult după ce toată lumea din această sală va fi murit, întâlnirea asta obștească avea să continue, dezlănțuită, discutând despre declinul calității vieții, inventând detalii presante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
așeză lângă ea și începu să scormonească în praf cu mâinile, ferindu-se de privirea ei. —Toți băieții fac chestia asta în copilărie, cel puțin o dată. —Ha. Băiatul ăsta nu. —Ai renunțat la o prietenie din cauza asta? Dar ea-și alungase prietenele cele mai bune pentru mai puțin. Mark se juca cu o bucată de rădăcină, cu gura schimonosită. — El a luat-o pe drumul lui strâmb, eu pe al meu. Ea îi atinse umărul. El nu se feri. De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu pe mine mă vor. Pe toți îi doare fix în cur dacă trăiesc sau mor. Probabil că-mi vor doar proprietatea. Aș vrea tare mult să stăm de vorbă despre chestia asta, îi spuse Daniel. Folosea o închipuire ca să alunge altă închipuire. —Ah, frate. Poate că-s eu terci. Habar n-ai prin ce-am trecut. O bășină de accident, se face un an luna asta. Atunci a început totul. —Știu, îi spuse Daniel. —Ai văzut emisiunea? —Emisiunea? Nu. Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca să deprindă un copil cu toate lucrurile exterioare pe care trebuie să le acceptăm. Dar el ar prefera să moară decât să aducă încă o ființă umană alienată pe lumea asta. Încă una ca ea. Ar fi trebuit s-o alunge cu multe luni în urmă. N-avea nici un motiv să n-o facă. Poate doar iubirea reziduală față de fratele ei. Sau doar grija pe care o arată față de orice ființă. Probabil că o consideră hidoasă, disperată, o cochilie măruntă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
telefonul, Barbara e tot acolo. Îi cuprinde obrazul, șovăitor, iar el o lasă. Prima dintre pedepsele care-l așteaptă. Cum vrei tu, spune mâna ei. Mai aproape sau mai departe. De tine depinde dacă vei continua să inventezi sau vei alunga. El e un caz de care uitase până în momentul ăsta: femeia cu insula cerebrală zdrobită, pierdută în asomatognozie. Din când în când, pe perioade scurte, îi dispărea orice simț al propriului corp. Scheletul și mușchii, membrele și trunchiul se estompau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tablă de șah mută piesele doar Dumnezeu. Această convingere mă liniștește și ntinerește cu toate comorile în câmpul care-nverzește, și leagă rodu-n livezi și leagănă florile. Îmi vine să scriu fără oprire un imn de laudă Celui de Sus alungând răul din amintire suntem mai aproape cu toți de Iisus. Aprind candela, îmi fac rugăciunile, de mulțumirea din sufletul meu ca să mai văd și mâine minunile de după ploaia lui Dumnezeu. 2012 O fată simte nevoia să spună S-au dus
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ce e mai distinct între nemarginile firii... fii binecuvântat, instinct tu, dar divin, fiu al iubirii! Ne naștem, creștem, nu-n zadar și adormim întru Înviere, vom reveni în viață iar, pe scop final, nu pe plăcere. Dacă lumina o alungi, faci din mijloc finalitate, și atunci să nu te miri c-ajungi, copac cu crengile uscate. Plăcerile-ți dictează trupul și îți mănâncă în neștire toții fagurii ce umplu stupul, călcând ce ai mai scump în fire. Căci nu trăiești
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]