5,391 matches
-
exemplu: Acesta este un roman și toate locurile și împrejurările descrise sînt imaginare. De asemenea, și personajele sînt fictive; orice asemănare de nume este întîmplătoare și neintenționată. (Bush 1949:vii) În aceste afirmații și în altele de același gen, întîlnim aluzii la concepte ca "ficțiune", "alegorie" și "roman", care au rolul de a elibera autorii de obligația de a spune adevărul, obligație pe care Grice (1989:27) o consideră un super-principiu: fii sincer (în conversație). Uneori un scriitor poate să-și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
întrebarea retorică: Se îndoiește cineva că, dacă ar fi să se scoată din mintea oamenilor părerile false, speranțele deșarte, viziunile greșite și imaginația, precum și alte asemenea, ar rămîne doar sărăcia melancoliei, indispoziției și nemulțumirii de sine? Bok (1978:18) face aluzie la o situație intermediară în care, afirmă ea, "un anumit nivel de sinceritate a fost întotdeauna considerat esențial pentru societatea umană, indiferent cît de puțin respectate ar fi alte principii morale". Ideea că ființele umane sînt, prin structura lor, incapabile
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cuvântului un; polisemia cuvântului a (se) întuneca; * paronimia a releva a revela; omonimia cuvântului unde; polisemia cuvântului a lumina; * paronimia cras caras; omonimia cuvântului cer; polisemia cuvântului a interpreta; * paronimia solitar solidar; omonimia cuvântului coș; polisemia cuvântului a juca; * paronimia aluzie iluzie; omonimia cuvântului corn; polisemia cuvântului a învia; * paronimia a făgădui a tăgădui; omonimia cuvântului cât; polisemia cuvântului a învinge; * paronimia complement compliment; omonimia cuvântului cine; polisemia cuvântului a lupta; * paronimia bard brad; omonimia cuvântului șah; polisemia cuvântului a (se
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
8. Alcătuiți patru enunțuri în care cuvântul o să aibă valori morfologice diferite. 9. Alcătuiți enunțuri care să conțină: (a) perechile de omofone: la l-a; al a-l; (b) perechile de omografe: hăi hăi; haină haină; ( c) perechile de paronime: aluzie iluzie, literar literal; (d) cratima, apostroful și punctul ca semne de ortografie. 10. Analizați sintactic fraza: ,, În noaptea asta, cătră zori, avut cel dintăi semn, în vis, care a împuns-o în inimă și-a tulburat-o și mai mult
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
un semn al divinității; când, în cele din urmă, căutarea își află împlinirea în chiar sufletul său, intervine neputința ființei de a suporta atâta adevăr (Trup sfânt). Alteori, se pleacă de la motivele baladelor populare, ca în Legendă, unde se face aluzie la drama Meșterului Manole, apropiată de condiția stihuitorului care clădește „din flori și fărâme” ce se năruie întruna. Concomitent, C. folosește ritmul și rima specifice poeziei populare (Umbre de baladă, Singuraticul pom). Domină cuvinte precum „duh”, „tăcere”, „fum”, „ceață”, sugerând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
a fi totuși mai bună în Tălmăcel, față de Ludoș, în ce privește gradul de integrare al rromilor în comunitate și conflictele cu ceilalți oameni din sat. Țiganii sunt tolerați, acceptați atâta timp cât muncesc și nu se amestecă în treburile românilor, dar persistă totuși aluziile la barierele invizibile pe care românii le trasează între ei și țigani ("dacă aș avea vreodată nevoie de ceva, nu m-aș duce la un țigan să-i cer" sau "n-avem probleme că ei sunt în marginea satului") și
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
nimic, nu este și nu poate fi descris în culori riguros tranșante, în alb și negru, prin disocieri radicale perfect delimitate. Intervin mereu nuanța, aproximativul, chiar echivocul. Iată, de pildă, cazul unui romancier (facem numai tipologie), care a făcut adesea aluzii anticeaușiste, dar nu și radical anticomuniste. El a criticat aberațiile sistemului, dar n-a respins niciodată sistemul însuși, ca atare. Literatura sa poate fi deci clasată la rezistența anticomunistă doar în măsura în care Ceaușescu și clanul său reprezentau simbolul sistemului comunist. Dar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de renegat etc.? Iată câteva repere, riguros verificabile, care pot trasa un profil literar, dar și unul moral și civic. De rezistență cu nuanțe de independență cu certitudine; care este direcția generală și esențială a mesajului de rezistență și a aluziei politice? A fi anticeaușist este una, a fi anticomunist, alta. Din acest punct strict de vedere, unele scene din C. Țoiu și chiar din Sorin Titel mi se par mai de rezistență decât ale lui A. Buzura. Nu fac însă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
constituie faptul că în ciuda chiar și a acestei aprobări foarte oficiale (acordate din motive evidente de imagine externă), în seara premierei s-a răspândit totuși și un manifest la intrarea Operei, profund ostil punerii în scenă a regizorului Andrei Șerban. Aluziile și actualizările sale anticomuniste erau denunțate cu violență 4. Astfel de corpuri străine nu puteau fi în nici un caz asimilate și integrate structurilor culturale oficiale existente. O declară însuși regizorul, care a trecut, suntem siguri, prin momente de mare umilință
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
disponibile în subordine directă, Institutele de cercetare etc. într adevăr: cum să accepte cultura oficială o astfel de sfidare intolerabilă? Toate aceste reacții se agravează considerabil, pe fondul psihologiei tipice vieții literare: resentimente și represalii contra criticilor nefavorabili, insinuări, acuzații, aluzii la dosare etc. Spiritul de concurență, invidia, vanitatea și orgoliul literar etern sunt marii aliați ai unui sistem care asigură un anumit succes literar prin afiliere și subordonare disciplinată. N-am definit, totuși, esența ultimă, resortul cel mai profund al
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
refuz, eludare, sustragere (cei ce au publicat sau nu, sub vechiul regim, cunosc foarte bine aceste procedee); 2. a accepta comanda, dar a o goli cât mai mult posibil de conținutul său real, prin introducerea de rezerve mentale, nuanțe derogatorii, aluzii, eventual șopârle etc.; 3. a accepta, în sfârșit, comanda, dar a o negocia, ca să ne exprimăm astfel, cât mai strâns și profitabil posibil. Evident, o astfel de convenție (unii i-au spus iluzionându-se contract cu puterea), presupune un număr
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
forțează didactic decât o construiește, lirica se desfășoara în jurul unei scheme invariabile: patinare dezordonată pe gheața obținută prin proliferare metaforică. Derapajul poetic prin rețeaua deasă de metafore se produce sub semnul unei simbolistici încărcate, apăsătoare, psihotice, ce eliberează la răstimpuri aluzii intertextuale. În acest fel, Triptic (I-III, 1997-1999) marchează prolix traseul dintre incipit („privesc un obiect / obiectul privit i-o foaie de hârtie - un burlan - un ecran - un ce ce se adâncește / adâncul e înapoi - / e deci o suprafață înainte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289709_a_291038]
-
perisabilului. Le Paresseux [Leneșul] reactualizează în schimb, meditația existențială în jurul unei atitudini de „sabotare a istoriei”, reflectată epic cam în același mod în care a evidențiat-o narativ și Blaga în Luntrea lui Charon, dar nuanțând mai exact sugestiile și aluziile simbolice din cunoscuta poveste cu iz didactic a lui Creangă. Tot un substrat parabolic și un recurs poematic la semnificațiile satului arhaic românesc se străvăd în „povestea cu inorog” Cercul de lumină, singura scrisă și publicată până acum în limba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
templier cu fruntea scăldată în lumină”). Bun cunoscător al poeziei parnasiene și simboliste, aflat sub amenințarea unei necruțătoare boli, O. dă, în „estampele” în care își transformă poezia, peisaje interioare în felul celor din G. Rodenbach. Scenerie gotică, imagini heraldice, aluzii hermetice („Pe masă-n roase pagini «Cornelius Agripa»”) intră în atmosfera de „legendă nordică”, prin care sufletul înstrăinat, pândit de moarte își trăiește „exilul nostalgic” („O albă lebădă sub lună și-n urmă, iată, Lohengrin. Sunt mort deși mă simt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
mai arată că, potrivit lui AnthonyNewcomb , muzica instrumentală a lui Schumann este o manifestare expresivă și o formă de comunicare care reflectă experiența compozitorului și care explorează modalități ale comunicării muzicale cum ar fi metamorfozele tematice, implicațiile formei și genului sau aluziile intertextuale. Pentru Newcomb cultura este purtătoarea unor arhetipuri narative: și care favorizează înțelegerea și interpretarea liturghiilor, picturilor, filmelor și întâmplărilor din existența umană. Considerând importanța relației dintre aceste modele mentale, așa cum apar în muzică, și modelele care favorizează înțelegerea evenimentelor
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
Institutului de la Santa Fe nu pot fi reduse la o caricatură care constă în a crede că unii dintre ei se inspiră din romanele SF. E posibil ca unii să se rătăcească pe calea tipului de reflecție la care faceți aluzie, însă aceasta nu e, după cîte știu eu, axa centrală a gîndirii lor. De la Jules Verne încoace, mulți au folosit modele SF pentru a incita spiritele și au silit speculația științifică și realitatea de fapt, care se găsește într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
moment dat tentația sincretismului". Entuziasmul lui Jack Baillet, care transpare în acest text redactat pe 2 noiembrie 1971, și plăcerea pe care o resimte participînd la aceste întîlniri îl împiedică să adopte o perspectivă mai critică, chiar și cînd face aluzie la "exercițiul bănuielii". Va scrie chiar un text despre "vînătoarea de alibi", în 1973: În toate sistemele care tind să explice comportamentele umane, dar mai ales cînd încercăm să ne explicăm (să ne justificăm!) propriile comportamente, trebuie să suspectăm alibiurile
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Castilia sau Sicilia, unde miile de poeme cîntate de trubaduri se constituiau în tot atîtea răspunsuri și ecouri la alte poeme, într-un lanț eufonic cu certe conotații politice. În plus, chiar în litera ei, această poezie era plină de aluzii și comentarii la diversele evenimente și luări de poziție politice, astfel încît, putem urmări în antologiile manuscrise păstrate tribulațiile casei de Provența, spre exemplu, sau necazurile lui Henric II Plantagenet, și multe alte relatări despre acuze, trădări, perfidii, ascunse cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
acestor deambulări în miezul ruinei ideologiei comuniste și a urmelor fastului trecut, printre "palate stalino-venițiene" și improvizații "paleo-industriale". În filigran, pentru a da și mai multă consistență ideii de plecare definitivă, Rolin se joacă subtil și cu o seamă de aluzii la propria operă, evocînd ironic imagini și chipuri din romanele sale, scufundîndu-se cu delicii în vertijul verbului creator și efectele de realitate pe care le declanșează. Cuvîntul scris devine anamorfoză a realului trăit, dar și a celui închipuit, asumîndu-și deplina
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
că era o pistă falsă și tot așa pînă la surpriza finală, cînd ți-e dat să afli că, de fapt, nu a fost niciodată vorba de doi gemeni... ci de un singur personaj, că acel "noi" desemna un "eu"). Aluziile și frazele echivoce abundă, copiii, epocile, locurile se amestecă rupînd orice armonie livrescă sau pact interpretativ, descurajînd orice lectură lineară și monocordă. Ajungem aproape de graniță. Îi spunem Tatei să se întindă în spatele copacului cel înalt și să nu se miște
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în momentele de abandon absolut, de inactivitate deplină, omul atinge perfecțiunea în Dumnezeu: Pentru a trezi lumea, trebuie să exalți lenea. Și asta pentru că leneșul are infinit mai mult simț metafizic decît agitatul." (CD) Elogiul leneviei trezește în Cioran numeroase aluzii biblice, pe care le întoarce, în bună măsură, împotriva lui Dumnezeu, vinovat de a nu fi știut să creeze un paradis suficient de atrăgător pentru primii oameni din moment ce nu s-au mulțumit cu el, și nici o lume destul de satisfăcătoare din moment ce
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Articol apărut inițial în Journal des économistes, numărul din 15 mai 1848; reprodus după textul din ediția originală în 7 volume (1863) a operelor complete Frédéric Bastiat, vol. IV, pp. 275-297, disponibil on-line grație Cercle Bastiat (www.bastiat.org). 15 Aluzie la alegerea sa, în data de 27 aprilie 1848, cu doar cu câteva zile înainte de apariția acestui articol, ca deputat în Adunarea Constituantă din partea departamentului Landes (n. tr.). 16 Jean-Jacques Rousseau (1712-1778), filozof francez, unul dintre cei mai influenți gânditori
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
sunt roșii, sunt roșii,/ întocmai ca steaua carnagiului, Marte,/ spre care pluteam amândoi, ticăloșii,/ pe care nimic nu ne poate desparte”. Ideea de enigmă, foarte prezentă, e simultan o cochetărie cu o ambianță și o recuzită enigmatice (onomastici, operații și aluzii alchimice ori alte aparențe de cifru; simbolurile nu păstrează din valoarea curentă de circulație decât virtuți formal-eufonice), dar și un mod coerent de a menține aproape tot timpul un rest de impermeabilitate semantică. În măsura în care în conținutul unui poem se mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
referențială, chiar dacă indirectă, „slabă”; metafora poartă informație, cunoaștere, pentru că ea „re-descrie” realitatea. Unii gânditori, precum Nietzsche, Mauthner, consideră că limbajul în totalitate este de natură metaforică, prin el omul nu poate face altceva decât să sugereze o idee, să facă aluzie la o stare de lucruri, dar nicidecum să le cunoască. Asumăm poziția în care limbajul reflectă sau reprezintă lumea reală, chiar dacă într-o formă aproximativă, parțială sau „fuzzy”. În acest sens, putem vorbi de direcția de adecvare a limbajului la
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
exprimă ori o reprezintă.” (P. Ricoeur, 1999:98). În opoziție cu cele afirmate mai sus, un autor italian (Pagliaro) va afirma că „realitatea în complexitatea ei este în esență incomunicabilă. Fapt este că semnul lingvistic este doar o trimitere, o aluzie...” (apud Tullio de Mauro, 1978:197). Spre această idee va tinde și concepția wittgenseiniană în a doua parte a reflecțiilor gânditorului vienez, obiectivată în Cercetări filosofice. Cu toate acestea, adoptăm poziția conform căreia limbajul reprezintă lumea reală, chiar dacă nu într-
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]