9,447 matches
-
economică, deci condamnat la subzistență precară, din moment ce misiunea sa nu mai este clară, iar resursele interne care să le înlocuiască pe cele externe întârzie să apară. S-a vorbit chiar de „moartea societății civile”: lucidul Andrei Cornea a fost contrazis amar - și, pentru mine, neconvingător - de mai mulți activiști civic-politici pentru a fi lansat tema. După ce fusese timp de vreo patru ani doctrină de stat, „politica abstractă și literară” se întorcea astfel, cu politicienii ei cu tot, de unde plecase, adică din
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
incorect, ba chiar nedrept, o conspirație a unor dușmani pitici, invidioși pe realizările acestor personalități, gata să se răzbune pentru traumele lor istorice (cum ar fi Holocaustul). În câteva ocazii, când deschiderea unor astfel de dosare politice avea elemente de amară frustrare, oportunism și crudă ingratitudine, a fost relativ ușor de susținut că totul reprezenta o copie la indigo a scandalului politic din jurul lui Heidegger, dacă nu chiar o parodie ieftină a lui. Cu toate acestea, când sunt confruntați cu principiul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
apără și pe intelectuali (ca grup; individual, afirmația nu se susține); în sfârșit, numai „un guvern de natură și crez non-burgheze - în actualele împrejurări numai unul socialist sau fascist - e destul de tare pentru a-i disciplina”7. Hayek observa cu amar realism că „intelectualul tipic e astăzi cu atât mai plauzibil să fie socialist cu cât este călăuzit de bunăvoință și inteligență” și că „pe planul argumentului pur intelectual va fi în general capabil să construiască o pledoarie mai bună decât
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
-i să se vindece și să funcționeze normal. Puteți reduce durerea dacă faceți băi calde pentru a mări fluxul sanguin și pentru a relaxa mușchii din zona rinichilor. Pentru o mai bună relaxare, puteți pune în apa de baie sare amară sau puteți folosi uleiuri, cum ar fi cel din arborele de ceai sau Kwan Loong, pentru a calma durerea de spate și pentru a reduce tensiunea musculară. Proasta funcționare a rinichilor poate cauza diverse probleme de sănătatetc "Proasta func]ionare
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
grija ce i-o purtau, toți se străduiau, în măsura în care le stătea în putință, să ascundă restului lumii pomenita întîmplare, învăluind-o în mister; așa se face că, pînă să se afle de ea pe puntea vasului Pequod, se scursese atîta amar de vreme. Dar, fie că nevăzuta și ambigua congregație a duhurilor văzduhului sau răzbunătorii prinți și potentați ai focului, au sau nu vreo legătură cu muritorul Ahab, fapt este că acesta a luat măsuri practice și urgente în ce privește piciorul său
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
arăt eu chiar atît de bătrîn? Mă simt groaznic de slăbit, gîrbovit și încovoiat ca Adam, apăsat de povara grea a veacurilor îngrămădite peste el de la izgonirea lui din Paradis. Doamne, Doamne, Doamne! Sfîșie-mi inima, zdrobește-mi creierii! Batjocură! Batjocură! Amară batjocură a părului cărunt - am trăit eu oare îndeajuns de multe bucurii, ca să te merit, părule cărunt? Ca să mă simt și să par atît de bătrîn? Vino mai aproape de mine, Starbuck, lasă-mă să privesc în ochii unui om, e
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
jetul! O cocoașă ca un deal troienit! E Moby Dick! Ațîțați de strigătele lui, reluate numaidecît de cei trei oameni de pe catarge, cei de pe punte se repeziră în greement pentru a privi faimoasa balenă, pe care o urmăreau de atîta amar de vreme. între timp, Ahab ajunsese la postul lui, situat cu cîteva picioare mai sus de ceilalți veghetori; Tashtego stătea chiar sub el, pe butucul arboretului, astfel încît capul indianului era cam în rînd cu călcîiul lui Ahab. De la înălțimea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
băteau printre munții grei de bazalt. Dar Într-o noapte s-au Întâmplat lucruri noi a simțit o durere jos de tot la picioare era un Întuneric apăsător și nu se putea privi și bradul a căzut pradă unei neliniști amare. Apoi după zbuciumul nopții, zorile au venit spulberându-i neliniștea ce-l chinuise bradul a privit lângă trunchiul său și a văzut cum un molift mic răsărise. Atunci a Încolțit În el o puternică ură pentru moliftul mic ce creștea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
punte, poate mai hidoasă, mai neagră, scorojită toată de pelagră». Dan Deșliu Își aduce și el aminte. De «boema» de altădată: viața fără axă și fără țel a artiștilor regimurilor burgheze: «Hei, dulcea boemă de altădată, cu poveștile și taclalele amare lângă o halbă cu două pahareă ĂHei șoșoteală și bârfeală Îndestulată, mărimile cu monoclu și burtă, magnați cu mâna lungă și inima scurtăă». Iar Petru Vintilă Își caută amintirile În petele de sânge uscat de pe zidurile Griviței, sângele muncitorilor greviști
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
susțin filosofia sa morală, știa ce spune atunci când scria într-o notă de subsol a lucrării sale despre religie: „Nici un om căruia moralitatea nu-i este indiferentă nu poate fi satisfăcut de sine, fără a trăi chiar un sentiment de amară insatisfacție de sine, fiindcă este conștient de acele maxime care nu concordă cu legea morală din el”8. O observație convergentă cu alta, din Crp, observația că „legea morală umilește inevitabil pe fiecare om, când acesta compară cu ea tendința
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
că profilul optimist-dezinhibat din paginile de început ale lui The Big Sleep nu va mai fi regăsit în nici unul din romanele ulterioare. În ultima creație chandleriană, Playback, personajul e aproape desfigurat de singurătate, descurajare și disperare. Rătăcirile, reveria maladivă, exprimarea amară a frustrărilor, intrarea într-o fază a mecanicității pure sunt aspecte ce sar în ochi de îndată ce începi să parcurgi romanul. „Am pășit ușor, fără țintă, dar știam unde am să ajung. Pentru că am ajuns întotdeauna” - iată o construcție textuală nespecifică
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
așteptând cu mâinile livide strânse sub cearșaf. Inima îi era un murmur scurt și nesigur. Gândurile îi erau cenușii ca scrumul. Iar în curând și el, ca și Rusty Regan, avea să doarmă somnul de veci. Atmosfera lugubră, de scepticism amar, total necaracteristică literaturii „enigmistice”, marchează o răsturnare profundă a modului de a vedea ecuația căutare-adevăr. De regulă, romanul polițist clasic se încheie pe un ton de exuberantă consemnare a triumfului, de jubilație în fața victoriei luminii asupra întunericului. Niciodată, însă, autorul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
că domnița legată de pom (din debutul cărții din 1939) va rămâne pentru eternitate acolo. Asemenea cavalerului cu armură neagră, Marlowe a încremenit la mijlocul unor gesturi al căror simbolism devenise desuet. După anii petrecuți în deșertul californian, își însușise lecția amară a unui cavalerism ieșit din uzanță, ineficient și steril. Philip Marlowe nu joacă, de fapt, o partitură proprie. El ilustrează variatele faze prin care a trecut nihilismul lui Chandler, de la respingerea valorilor clasei de mijloc până la negarea politicului, a afacerilor
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
atenția unui cititor interesat de narațiunea presărată cu peripeții care să-i biciuiască necontenit simțurile când principalul purtător de mesaj, Philip Marlowe, trece printr-o compactă pasă negativă. Nesigur pe sine, nemulțumit de propria condiție existențială, el alternează momentele de amară meditație asupra lumii cu o crudă autoscopie. Un întreg capitol, 13, e construit pe dinamica precară a eșecului și revoltei, a capcanei în care detectivul se știe prins. În cărțile anterioare, momentele de reflecție se derulau în spațiul protector al
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ideea compromisului. El marchează distanța pusă de Marlowe nu doar între el și restul lumii, ci și între el și propriul sine. Firește, nu de intoleranță e vorba în acest discurs, ci de ridicarea barajelor rațiunii în fața dezumanizării, de rictusul amar stârnit de peisajul bogăției bolnave de aroganță și imoralitate: Malibu. Alte vedete de cinema. Alte căzi de baie roz și albastre. Alte paturi cu ciucuri. Alt Chanel 5. Alte limuzine Lincoln Continental și multe alte Cadillacuri. Alt păr răsfirat în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
că sunt prea coerente și mult prea spectaculoase pentru o femeie aflată în pragul unei crize de nervi. Aș spune chiar mai mult: limbajul Vivianei seamănă ca două picături de apă cu felul de a vorbi al lui Marlowe - dezabuzat, amar, amestecând discursul moral cu cinismul agresiv: Mi-e greață de tine. Mi-e greață de chipul tău. Mi-e greață să știu că faci parte din viața mea. Mi-e greață de predicile tale, de morala pe care mi-o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de aur). Însă această atitudine purcede din prețuirea unui „odinioară” patriarhal, în numele unei tihne călduțe. O ușoară amărăciune umbrește seninătatea nuvelistului, parcă pentru a oferi măsura exactă a realității, care nu este nici idilică, nici catastrofală, doar cenușie. Dintr-o „amară mizantropie”, se distilează o acceptare stoică, ușor olimpiană. Printre armele de apărare, povestitorului nu-i este străin în primul rând, umorul. În cele dintâi scrieri, acesta este cam încruntat, neguros, înseninându-se treptat și dobândind dezinvoltură, precum în Călătorului îi
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
limpede, aforistic adesea, capătă pe alocuri accente melancolice, tulburătoare, grave, dând seamă că poetul își lărgește problematica, dobândind altă percepție a profunzimii. Volumul Zidit în fereastră (1984), carte postumă, aparține unor registre multiple. Tonul sobru, justițiar se întrețese cu ironia amară. Poetul tratează în răspăr teme consacrate ale poeticii tradiționale: „Crizantema își susține teza de doctorat. / Subiectul: zăpada clorofilei. / Soarele - prezent în comisie. / Exigent. / Încordat. / Aici nu există sentimentul / coborâtor / al / milei. / Aleargă printre nori / catapeteasma zilei.” Alte poezii surprind expansiuni
BUCUROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285906_a_287235]
-
N. B. Alin, N. Burlănescu, Nicol Burlănescu-Alin. A scos el însuși o revistă, „Speranța” (1902-1903), la Târgu Jiu. Figura în comitetul de redacție al revistei „Vorbe bune” (Balș, 1904-1907). Lirica lui B.-A., poet famelic și boem incorigibil, e o spovedanie amară, păstrând, în confesivitatea ei, o anume decență a suferinței. Tonalitatea versurilor, încă de la primul volum, Singurătate (1892), rămâne elegiacă. La fel, în Din vravuri (1894) și Sonete (1904). Chiar și clipele de veselie sunt umbrite de tristețe. În poezia erotică
BURLANESCU-ALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285960_a_287289]
-
RSS Moldovenească. B. debutează editorial în 1955, cu volumul La pădure, cuprinzând versuri destinate copiilor. Acelorași cititori le sunt destinate și alte culegeri, precum Aventurile lui Nătăfleață (1961), Cizmele cocostârcului (1967), Noile aventuri ale lui Nătăfleață (1978). Alte volume (Prafuri amare, 1955, Piatra de încercare, 1958, În alb și negru, 1977) vehiculează motive satirice curente, precum și locuri comune propagandistice. Limbajul poetic este aerisit și modern, uneori chiar proaspăt. Umorul, ironia ori șarja sunt folosite și în romanele Singur în fața dragostei (1966
BUSUIOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285963_a_287292]
-
Unchiul din Paris (1973), Local ploi de scurtă durată (1986). Dialogul este vioi, acțiunea se desfășoară dinamic. B. este și un dramaturg înzestrat, abil în construirea succesiunii de replici (Radu Ștefan întâiul și ultimul). SCRIERI: La pădure, Chișinău, 1955; Prafuri amare, Chișinău, 1955; Piatra de încercare, Chișinău, 1958; Aventurile lui Nătăfleață, Chișinău, 1961; Firicel de floare rară, Chișinău, 1961; Dor, Chișinău, 1963; Poezii, Chișinău, 1964; Singur în fața dragostei, Chișinău, 1966; Versuri, Chișinău, 1967; Cizmele cocostârcului, Chișinău, 1967; Marele rățoi Max, Chișinău
BUSUIOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285963_a_287292]
-
gnomic („Doar un fir de nisip încape/ Între inimile noastre. Din el/ Perlă ar putea să apară,/ Dar și pustiul cu el/ Poate începe...”), dar păstrează o trăire tensionată a raporturilor cu lumea („Nerăbdătoare și fugă degrabă,/ dovadă de taină amară,/căsuța cu sclipăt de salbă - / iluzia mea necesară”). Povestirile, eseurile, interviurile realizate de B. denotă un nivel de cultură elevat, gust și vervă publicistică. În ultimele cărți - Îngerul și croitoreasa (1998), Lamentația Semiramidei (2000; Premiul Național al Republicii Moldova), Lampa și
BUTNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285967_a_287296]
-
1991, Drumul spre Europa, 1996, Înmormântare via F.M.I., 2000) surprind secvențe din realitatea teribilă a vieții cotidiene, în care indivizii sunt supuși unor angrenaje sociale de presiune depersonalizantă, de corupție, nedreptate și discriminare. În general, scriitorul cultivă satira cu gust amar, pe un ton mucalit, cârcotaș, nu de puține ori abordând și formula fabulei sau a apologului, exprimarea metaforică; trimiterile permit însă întotdeauna identificări în actualitatea imediată. De asemenea, pasiunea publicisticii nu a fost abandonată, C. realizând de-a lungul anilor
CACOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285984_a_287313]
-
n-ai coborât niciodată/ spune-mi/ punctul, când e mirare?/ Și când întreabă?/ Când se suspendă?”), dezvăluie dependența teatral-absurdă a universului („Senină sfială albind ne rărim/ În numele marelui mim/ În numele marelui mim îndoială/ În lacrima lumii cuminte plutim/ din gura amară a marelui mim/ Ies stoluri de păsări și nori dau năvală”) și face să vibreze mirarea între afirmație și negare: „Te voi goni cu gură stinsă,/ Te voi reține ca pe-un sfânt/ Între nimic și poezie,/ Între credință și
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
gramaticii și sensului firesc al vorbirii apar și în lucrarea unui scriitor talentat, a cărui exprimare este de obicei de un înalt nivel artistic: astfel, în Chiaburul e dușmanul păcii de Mihu Dragomir se pot întâlni exemple ca acesta: «fulgi amari de baltă» sau «când și când umblau prin case vorbe șui și viermănoase» (...)”. POEZIA - APARIȚII EDITORIALE Și în acest an avansul editorial al prozei este mult mai mare decât al poeziei. Debutează editorial un singur poet: Ion Brad cu poemul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]