6,796 matches
-
în general, alianțele politice cu actorii dominanți, păstrând nuanțe naționale. În pofida veștilor bune în perioada care a urmat Războiului Rece, referitoare la nonproliferare denuclearizarea fostelor republici sovietice (cu excepția Rusiei), dezafectarea arsenalului nuclear al Africii de Sud, renunțarea de către Brazilia și Argentina la ambițiile nucleare clubul nuclear și-a mărit numărul de membri prin alăturarea Indiei și Pakistanului, care au devenit membre de facto ale grupului, și au sporit suspiciunile vizând preocupările nucleare în legătură cu mai multe state: Iran, Irak, Libia, Siria, Coreea de Nord, Algeria. În ceea ce privește
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
ofensive și cele defensive, prevedea desfășurarea de armament în spațiu, cu scopul de a distruge rachetele balistice intercontinentale lansate de inamic, inițiativă cunoscută sub numele de războiul stelelor. În discursul care oficializează Inițiativa de Apărare Strategică, președintele Ronald Reagan anunță ambiția sa de a marginaliza armele nucleare, lipsite de putere și perimate 63, printr-o apărare antirachetă globală, linie Maginot în spațiu, bazată pe sateliți și lasere spațiale, capabilă, în același timp, să intercepteze orice tip de rachetă balistică intercontinentală cu
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
Coreea de Nord are un program nuclear destul de dezvoltat pentru obținerea de plutoniu și de uraniu îmbogățit, materiale care ar putea fi utilizate pentru producerea de arme nucleare. În anul 2003, s-a retras din Tratatul de neproliferare și și-a continuat ambițiile nucleare. R.P.D .Coreeană pretinde că deține arma nucleară și ar fi efectuat teste nucleare în 2006 și 2009. Statul nord-coreean are un program de dezvoltare a rachetelor balistice și a efectuat, de asemenea, teste repetate cu diferite modele și variante
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
tip Taepodong 2, capabile să ajungă în Alaska și pe coasta estică a Statelor Unite. În replică, Senatul american a aprobat, adăugarea Coreei de Nord pe o listă care includea, deja, Iranul și Siria, vizate de o lege menită să contracareze ambițiile lor de dezvoltare a armei nucleare. Potrivit legii, președintele George W. Bush putea impune sancțiuni oricărui cetățean străin suspectat că ar fi transferat bunuri, servicii sau tehnologii care ar putea fi de folos acestor țări să obțină armament de distrugere
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
care, urma să se aibă în vedere, cu prioritate, relansarea pe noi coordonate a relației bilaterale cu Federația Rusă. În cursul lunii februarie 2009, Administrația americană a trimis la Moscova o scrisoare prin care propunea un dialog pentru a contracara ambițiile nucleare ale Iranului, ceea ce ar reduce nevoia Statelor Unite de a amplasa sistemul antirachetă în Europa de Est. Henry Kissinger, împreună cu o echipă formată din patru foști oficiali americani, James Baker, George Shultz, William Perry, Sam Nunn, s-a deplasat la Moscova pentru
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
și interceptării unei rachete balistice indiferent de tipul acesteia. Dificultățile tehnologice sau costurile foarte mari presupuse de implementarea unui sistem complet par a se număra printre motivele principale pentru care multe dintre soluțiile aplicate succesiv au indicat ca nivel de ambiție combaterea unui număr limitat de rachete balistice, în realitate, însă, eforturile cercetării SUA vizează identificarea unei soluții de contracarare a unui atac nuclear masiv cu rachete balistice nucleare din partea URSS. Contextul intern al reluării planurilor SUA privind apărarea antirachetă și
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
fi, potrivit vicepreședintelui Academiei pentru Probleme Geopolitice, Vladimir Anohin, intenția României de a-și spori acțiunile politice în regiune, întrucât, spre deosebire de multe state europene, situația ei este mai mult decât neînsemnată. În plus, Bucureștiul va avea posibilitatea să-și echilibreze ambițiile politice cu Ucraina. Aceeași idee este susținută și de Evgheni Voiko, expert în politica externă la Centrul pentru Evenimente Politice, în opinia sa, decizia având legătură cu aspirația României de conturare a rolului său în politica europeană, având în vedere
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
Steinbrumer, J. D., Leon V. Sigal, NATO și problema nerecurgerii la prima lovitură militară, Brookings Institution, București, 1983, Editura Academiei Militare, 1984. Soros, George, Epoca failibilității.Consecințele luptei împotriva terorii, Editura Polirom, Iași, 2007. Tinguy, Anne de, Moscova și lumea. Ambiția grandorii: o iluzie?, Editura Minerva, București, 2008. Vaisse, Maurice, Dicționar de relații internaționale. Secolul XX, Editura Polirom, Iași, 2008. Waltz, Kenneth N., Teoria politicii internaționale, Editura Polirom, Iași, 2006. Zakaria, Fareed, Lumea postamericană, Editura Polirom, Iași, 2009. Zorgbibe Charles, Textes
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
271. 74 A. Kolodziej, op. cit. 75 Tim Bird, Stuart Croft, {Școala de la Copenhaga și securitatea europeană", în Studii de securitate, Editura Cavallioti (British Council România), București, 2005, p. 11. 76 Stanislav Secrieru, op. cit. 77 Anne de Tinguy, Moscova și lumea. Ambiția grandorii: o iluzie?, Editura Minerva, București, 2008, p. 109. 78 Ibidem, p. 79. 79 Stanislav Secrieru, op. cit., p. 77. 80 Ibidem, p. 78. 81 Ibidem, p. 79. 82 Aleksandr Korețki, "Înțepătură cu umbrela nucleară" în cotidianul Segodnia, nr. 94, 30
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
antirachetă, pentru o eficiență sporită a sistemului, ceea ce presupune o viziune comună a amenințării și reguli clare de vehiculare a informațiilor, subliniind că definirea sistemului de comandă și control trebuie racordată la interesele naționale și regulile de angajament. Potrivit raportului, ambițiile apărării antirachetă trebuie să rămână realiste (fără iluzia unui scut infailibil) și adaptate evoluției amenințării, condiții în care se vor putea controla investițiile NATO, finanțarea comună urmând a se limita la sistemul de comandă și control. Chiar dacă amenințarea balistică asupra
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
validitatea cadrului teoretic prezentat aici și vom discuta diversele critici și inovații aduse de fiecare capitol. Vom încheia volumul cu o serie de sugestii pentru cercetări viitoare ale relației între populism și democrație. Pe scurt, acest capitol introductiv nu are ambiția de a fi versiunea definitivă cu privire la modalitatea cea mai bună de a studia relația ambivalentă între populism și democrație. Ne-am propus doar să construim un cadru teoretic, clar și concis, pentru a analiza impactul populismului asupra democrației, dintr-o
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
el a organizat un "Marș pentru democrație" pe ruta Tabasco-Mexico City, solicitând guvernului național să anuleze rezultatele scrutinului. Și în acest caz López Obrador a refuzat să negocieze. Așa cum avea să declare: "Ei cred că lupta noastră se bazează pe ambiții personale, că este suficient să ne arunce niște ciolane ca să ne potolim (...) Se înșeală. Lupta noastră este pentru legalitate și democrație, pentru organizarea de noi alegeri" (Grayson, 2007: 85). Marșul pentru democrație i-a adus lui López Obrador o mediatizare
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
au fost folosite pentru a-și face continuu campanie. Prin semnăturile colectate, parlamentarii FPÖ, de exemplu, au dat tonul a șase din treisprezece inițiative populare (Volksbegehren), în perioada 1986-1999. La începutul anilor 1990, FPÖ a intrat în a doua etapă. Ambiția de înnoire a sistemului politic a fost înlocuită cu o opoziție mai radicală la adresa acestuia, iar partidul a încercat să se adreseze, cu precădere, așa-numiților perdanți ai modernizării. Imigrația, cunoscută în mod obișnuit în Austria sub denumirea de "chestiunea
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
secol ca fiind un discurs convingător. Văzut din acest punct de vedere, jurnalismul literar narativ activa într-un spectru menit să apropie distanța dintre subiectivitatea alienată și obiectul nedelimitat printr-o strategie narativă opusă versiunii obiective a jurnalismului. În fapt, ambiția jurnalismului literar narativ este de a angaja obiectivitatea Celuilalt. O asemenea formă se dovedește mai degrabă dinamică decât statică, aflându-se cu un picior pe terenul jurnalismului obiectiv convențional și cu celalt picior în memoriul solipsistic sau în ficțiune. O
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
caracterizează ca fiind "imaginea îndepărtată a trecutului absolut". În eforturile sale de documentare, jurnalismul literar narativ are curajul să afirme lumea fenomenologică care este în chip fundamental indeterminată și, făcând asta, nu o mai reînscrie într-o credință criptoteologică. Asemenea ambiții narative pot speria, ba chiar îngrozi, ceea ce face istorica inițiativă în jurnalismul literar narativ să devină un act de curaj față în față cu critica criptoteologică esențializată. Pentru jurnalismul literar narativ, cu tendința lui de a reprezenta lumea fenomenologică particularizată
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
el prescrie ca această linie să releve cât mai rapid toate detaliile relevante (Fedler 139, 214). Aspirația acestuia este un așa numit sinopsis care încearcă să nu lase nici o întrebare fără răspuns - păreri contencioase. În afară de problemele epistemologice ale unei asemenea ambiții, rezultatul este că direcția principală a modelului de știri este de a nega întrebările la cititor, acest fapt născând o prăpastie epistemologică între participarea imaginativă a cititorului și ceea ce a devenit între timp un univers obiectivat. Ca să spunem așa, stilul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mai relateze ce se întâmplă cu viața oamenilor. Psihicul social era hrănit cu ceva ce nu putea să se mențină în viață. Cu siguranță jurnalismul literar narativ este la fel de mediat ca și jurnalismul obiectiv datorită naturii sale fundamental speculative. Dar ambiția sa este să micșoreze ruptura dintre subiect și obiect, nu să o lărgească. Asta nu înseamnă că astfel de încercări ar fi reușit în cele din urmă complet. Problema este una de natură epistemologică, una care trebuie să pună centrul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
trecutului absolut, pentru a se confrunta cu prezentul neconcludent al unei lumi nedeterminate, sub forma unei oglinzi a nedeterminării fenomenologice. Astfel, putem, în cele din urmă, detecta o prăbușire a structurii claselor sociale, a celei rasiale și a celei etnice. Ambiția narativă a jurnalismului literar de a reduce distanța dintre subiectivitate și obiect sugerează, de asemenea, de ce a fost frecvent asociat cu cauzele populiste și progresiste. Când Crane a simțit pe propria piele ce înseamnă a fi un om fără adăpost
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
vizita lui Thomas Hardy - imaginară și subiectivă - a Titanicului scufundat pe fundul Atlanticului atunci când scrie "Over mirrors Meant/To glass the opulent/The sea-worm crawls - grotesque, slimed, dumb, indiferent"65 (7). Strategia retorică a lui Hardy cere atenția subiectivă în fața ambiției umane și a trufiei, care a crezut că Titanicul nu se putea scufunda, dar care a ajuns să fie indiferent viermilor de mare. În timp ce indiferența stilului obiectiv sedează conștiința, indiferența viermelui de mare imaginar târându-se peste mândria umană trezește
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și în scăpările ocazionale de judecăți de valoare senzaționaliste sunt aplanate de greutatea retorică a întregului și "privirea lui de aproape" în încercarea de a distinge între "efect" și mult mai ambițioasa realitate umană. Această lume se dovedește a fi ambiția jurnalismului literar narativ în proaspăt începutul secol al XX-lea și în toată perioada de până la Noul Jurnalism din anii '60 și '70. 5 Ce a urmat: Jurnalismul literar narativ de la 1910 până la "Noul" jurnalism Turning and turning in the
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
reportajul documentar de la începutul anilor '30 ai secolului al XX-lea... a fost creat pentru a afecta statu-quo-ul" (175). Ernest Hemingway, Edmund Wilson, Sherwood Anderson, Erskine Caldwell și James Agee sunt câțiva dintre cei care au adoptat protestul progresist. Atunci când ambiția narativă a jurnalismului lor literar a urmărit conștientizarea mai evidentă a relației dintre subiectivitate și lumea fenomenală, au descoperit că nu pot rămâne detașați (nu e de trecut cu vederea cazul lui Hemingway, dat fiind detașarea emoțională din ficțiunea sa
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de interpretare a lui Bakhtin, o asemenea implicare în prezentul neconcludent "dă putere, cel puțin pe plan imaginativ, individului ce până acum nu avea nici o putere, implicându-l activ prin răspunsurile personale pe care le suscită textul" (303). Aceasta era ambiția predominantă a jurnalismului literar din anii '30 ai secolului al XX-lea. Printre practicanții din acea perioadă se numără și Martha Gellhorn și Ernest Hemingway cu relatările lor despre Războiul Civil din Spania. După William Stott, provocările pe care le
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de altă parte, el recunoaște limitările propriei subiectivități: "Este vina mea că nu înțeleg mai mult din aceste povești, deseori nu înțeleg ce simt cu adevărat oamenii cu care vorbesc (ix)". Anderson și Caldwell ne arată în suficiente ocazii în ce măsură ambiția lor narativă este de a schimba propria lor subiectivitate cu cea a subiecților lor - nu cu a obiectelor. Cu patruzeci de ani înainte, Stephen Crane spunea în lucrarea An Experiment in Misery (O incursiune în sărăcie, n. trad.) că voia
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
trad.) că voia să scrie despre cum este să fii un om al străzii după ce ai văzut unul - "Poate aș reuși într-o oarecare măsură să aflu care este modul său de a gândi" (34). Anderson și-a exprimat o ambiție asemănătoare în Puzzled America: "De fiecare dată când rămâneam fără bani deveneam mai atent la ceilalți, mai conștient de prezența celorlalți". În prima descriere din culegerea sa, Anderson oferă ceva ce ar putea trece drept condiție sine qua non pentru
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
asemănătoare în Puzzled America: "De fiecare dată când rămâneam fără bani deveneam mai atent la ceilalți, mai conștient de prezența celorlalți". În prima descriere din culegerea sa, Anderson oferă ceva ce ar putea trece drept condiție sine qua non pentru ambiția practicantului jurnalismului literar: "Pentru a putea avea o revoluție în fapte, întâi este nevoie de o revoluție în sentiment" (11). Cu alte cuvinte, putem înțelege faptele doar dacă am înțeles și sentimentele sau subiectivitatea care determină ce fapte trebuie cercetate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]