5,855 matches
-
asupra ta!) Era ceva de Chopin, și nu din cel mai bun, cel puțin așa ziceați voi... Tu stăteai trântit pe pat, aproape gol, cu pielea de culoarea au rului închis, și zâmbeai la nu mai știu ce observații ale amicului nostru. Te priveam... și veni o clipă în care mi-am simțit inima plesnind de iubire... Te adoram! M-ai privit: aveam ochii plini de lacrimi și mi-a fost rușine... Mi-am coborât privirile în pământ. 14 iulie 1952
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
moarte... Altădată, un colț de munte, un oraș străin (nu zic o țară străină) ar fi fost de-ajuns pentru a calma neliniștea care mă tortura. Azi însă orice evadare e imposibilă. Suntem blestemați să ne suportăm unii pe alții, amici sau dușmani, dar mai cu seamă indiferenți, atâta timp cât vom trăi! De aceea am renunțat să mai caut singurătatea... 5 iulie 1952 La ora opt fără un sfert, întâlnire cu Mihai la intrarea Teatrului Municipal, având bilete pentru o avanpremieră. În
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
plecat. Am coborât cu hotărârea de a mă mai plimba puțin, iar apoi de a reveni, sperând să am mai mult noroc de această dată. M-am îndreptat spre Piața Rosetti pentru a arunca o privire spre ferestrele unuia din amicii noștri, care, știi bine, plecase de-acasă fără să lase vreo adresă. Speram să văd lumină la ferestrele lui și, într-adevăr, era lumină acolo. Am dat să urc, dar apoi, răzgân dindu-mă, am amânat vizita pe mâine, căci eram
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să mă asigur: „Va fi chiar interesant!“ Apoi mi-ai vorbit despre prostia lui, și mi-am spus: „Nu este chiar așa de grav, căci el (adică tu) nu va rezista în fața prostiei!“ Mi-ai mai vorbit și de mitomania amicului, precum și de pretențiile sale de exclusivitate... Apoi, te-ai scuzat de a fi obosit... „Doamne, ce prost e!“, m-am gândit (de data aceasta era vorba de tine), „să-mi spună asta, ca și cum la orele unu noaptea eu n-aș
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mea pe de-o parte și de constanța neabătută a lui țumpi pe de alta, Mihai a încercat să ne împingă pe unul în brațele celuilalt. Dar, bineînțeles, n-a ieșit nimic din această experiență. Atunci, excedat, Mihai îl pasă amicului Kindi, și țumpi de veni un fel de băiat de casă al acestuia, acceptat de toate surorile, rudele și prietenii eminentului doctor psihiatru. Pierre lui Mihai Crăciun, 1952 „Dați-mi un punct de sprijin și am să răstorn Universul!“ Domnul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vreau să se creadă și nici să mă amăgesc pe mine însumi crezând că poate fi al meu un lucru sau o persoană care nu-mi aparține de fapt în nici un fel, care poate aparține cui vrei, întâmplării, hazardului, aventurii, amicilor, dar nu mie. Prefer să mă știu sărac, lipsit de orice speranță și de orice bucurie, dar nu vreau să suport această rană, totdeauna sângerândă, totdeauna prezentă... 29 martie 1953 În ciuda aparenței mele vesele și nepăsătoare, am suportat greu, în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
miază, mergeam la restaurant să luăm masa de seară, iar apoi ne întorceam acasă la dânsul și rămâneam până a doua zi dimineața. Într-una din dăți, ca să pot pleca, i-am pretextat lui Mihai că am de copt cozonaci. „Amicii“ au aflat de treaba aceasta și, în timp ce ne aflam cu toții adunați la mine acasă, mă întrebau malițioși câți cozonaci am făcut. Formula era „treisprezece plus doi“, din care „treisprezece“ erau cozonacii veritabili, iar „doi“ cu totul altceva. Mihai, susceptibil, a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
poezie, oferind însă mari posibilități de expresie. Aveam o voce plăcută, tenorală, iar anii de profesorat îmi perfecționaseră dicția. și m-am dus la examen cu buna dispoziție a unei farse năstrușnice care va constitui prilej de amuzament pentru toți amicii mei cel puțin timp de două săptămâni! Comisia, destul de numeroasă și impunătoare: președintă - Ana Barcan, secretar - George Tobias, regizorul de film pe care îl cunoșteam din vedere de pe la băile de abur, încă un prilej de hlizeală... Mi-am recitat poeziile
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
contact cu Lumea largă, anul mincinoasei speranțe de mai frumos și de mai bine. 4 august 1953 Am fost ieri la spectacolul dat de către mimii francezi Marcel Marceau și J. Ségal... În acest peisaj festivalesc, mai cu seamă, tovărășia „tinerilor amici“ începe să mă apese. Îi suport din ce în ce mai greu. Mâine, de pildă, am intenția să plec chiar la ora la care i-am convocat... Nu! În vara anului 1953 nu era loc de toceală, de studii ori de bune intenții... Era
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
plec chiar la ora la care i-am convocat... Nu! În vara anului 1953 nu era loc de toceală, de studii ori de bune intenții... Era, vorba vechiului film sovietic, „toată lumea râde, cântă și dansează“! și, alături de Mihai, de ceilalți amici ai mei, ori singur, umblam zi și noapte pe străzile pestrițe din centrul Bucureștilor, mă băteam pe bilete la diversele spectacole și concerte, mă îmbulzeam în fața estradelor înălțate sub cerul înstelat, pe care evoluau non-stop echipe de dansuri, coruri și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
din moment ce pe celălalt, cel care, poate fără rea-voință, pricinuise declanșarea deznodământului, îl numesc „cel Mare“ (Ion Omescu). Iar eu făceam, după obiceiul meu, bonne mine à mauvais jeu și continuam să-l frecventez pe fostul meu prieten și pe toți amicii lui din necesitatea bolnăvicioasă și perversă de a le fi în preajmă. Când intru în casa ta, fără voie, mă simt stingher... Căci a murit greierele din ogeac! Trebuie să ne fie puțină milă de dânsul și să înțelegem, dar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Mutica, draga mea, am foarte mare nevoie de un creion bine ascuțit: îți dai seama singură, după felul cum arată această scrisoare, ce fel de creion mi-ai dat! Vă sărut cu drag pe toți, al vostru Petia P.S. Salutări amicilor! Augusta lui Pierre la Colentina 3 iulie 1954 Dragul meu, băiețașul meu turbat! Mi-a spus Vally că, într-un acces de furie, mi-ai sfâșiat com binezonul... Dar nu există rău fără bine... Acum mă fudulesc în acest combinezon
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
noile mele preocupări profesionale nu prea mai aveau contingențe cu lumea mea de odinioară. Nu, de fapt Mihai ne m’en voulait pas, dar era profund neliniștit, iar pe deasupra se mai simțea și singur... Odată cu despărțirea noastră, vechiul grup de amici comuni se destrămase și el. Nici el și nici eu nu mai aveam legături stabile și fluxul de informații nu mai ajungea până la dânsul și nici eu nu i-l puteam oferi. Ceea ce simțea însă era că în jur se
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și fără domiciliu stabil, fusese arestat într-o seară în casă la Ovidel Constantinescu, la care se afla de altfel întâmplător, în timp ce lucra la una din nenumăratele lui piese anticomuniste, inspirate din propria sa experiență, ca și din experiența atâtor amici de-ai lui. Faptul că le scrisese nu era însă suficient pentru a-l condamna. Căci, conform Constituției sau a Codului Penal, de care pe atunci încă se mai ținea aparent cont, faptul de a scrie literatură dușmănoasă regimului nu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
spasme viscerale. Mă înăbușeam. Doamna încerca să-mi ușureze supliciul. Ei Boris, ce spui tu, cum ți-a mâncat mălaiul? Văd că ești întreg și teafăr, văd că trăiești. Argumentul a trecut pe lângă el fără să aibă efectul scontat. Dimpotrivă. Amicul meu s-a inflamat mai vârtos, precizând fără menajamente, fără nici un echivoc sau dubiu caracterul ilegal, anticreștin și condamnabil al faptei comise. Dar mi-a furat mălaiul din bancă, doamnă profesoară! Precizarea sonoră făcută de reclamant împotriva hoțului punea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aparentă, încărcată de tensiune explozivă. Automat, ochii elevilor s-au bulucit spre Cazacu pentru a afla câte bucăți au fost subtilizate. Răspunsul a venit prompt, ca și cum l-ai fi întrebat cât fac doi ori doi: Două bucăți, doamnă dirigintă. Declarația amicului i-a dat o gură de oxigen avocatului meu voluntar. O, vasăzică ai avut două bucăți de mălai? Da? Și ți le-a luat pe amândouă? Nu, doamnă. Ei, în situația asta lucrurile se mai limpezesc puțin. Uite ce-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
un călugăr catolic doritor să-și ajute semenii în suferință prin trierea, apoi vânzarea obiectelor uzate, dar încă în stare de funcționare, de care societatea occidentală în curs de îmbogățire nu mai avea nevoie. Anusul capitalismului, cum îl numește un amic francez, doctorand ca și mine. În lumea obiectelor la un franc bucata, sunt regele cumpărătorilor. Cele mai triste obiecte din galeria Emmaus sunt fotografiile vechi de familie, cu elvețieni serioși și mustăcioși. Plus vechile "diplome de confirmare" care se dădeau
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
era un mare amator de filme cu Stan și Bran. În timpul reprezentațiilor de la cinema, râdea cu lacrimi. La sfârșitul anilor '30, atunci când sonorul a invadat definitiv și filmele celor doi, obișnuia să spună: Sonorul mi-a distrus comicii". Bunul meu amic elvețian Oliver W. se pregătește de plecare pentru Zürich. Va lucra la marea bancă privată UBS. O carieră tipic elvețiană, o viață fără surprize majore. Îl ajut să se mute. Apartamentul său gol, răvășit, golit de lucruri și de sens
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
respectă natural, la rândul său. Natural, fără emfază. Din cauza deselor călătorii cu autobuzul între Geneva și București, am devenit un adevărat expert al acestui tip de voiaj lung (între 36 și 40 de ore), îngrozitor de obositor. Mă gândeam odată, împreună cu amicul Codruț C., și el student la Geneva, cum ar suna un " ghid de călătorie " redactat pentru acest gen de aventură, în care orice detaliu minor contează pentru a face chinul mai suportabil. Astfel, trebuie neapărat prevăzută o pereche de papuci
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
devine colectiv, o adevărată instituție și un loc de socializare internațional. Faptul că adunăm lemne din natură, că sub grătar se găsește un foc adevărat și nu o insipidă flacără de butelie de aragaz, este o noutate pentru mulți dintre amicii noștri. Cel mai atras de operațiune este Florian, neamț din Berlinul de Vest, care ori de câte ori vine lângă noi să frigem carnea și să bem berea obligatorie, nu uită să spună cu ciudă teutonă printre dinți: noi, oamenii moderni, am pierdut
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mucegaiului și gândacilor din căminele studențești, sentimentele de fraternitate ce ne legau ca studenți. Despre dragostea mea de viață și destinul meu anapoda, de inginer electronist care va avea peste puțină vreme un doctorat în litere. 12 noiembrie 2003 Codruț, amicul meu de suferință și de aspirator la DOSIM, mare întreprindere de curățenie și de întreținere a clădirilor, și-a terminat studiile și se întoarce în România. Peste 50 de kilograme de bagaje, frumos repartizate în valize de toate mărimile și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cârnați la enciclopedii Sau sergenții din armată. Lista este lungă. Tot în această logică, mârâitul-exclamație al elvețianului bogat întâlnit la cafeneaua Dorian, șeful unei mari întreprinderi de transport, pe care mi l-a prezentat politicos domnul Philippe. G., burghezul meu amic genevez. După ce i-am spus că în curând voi fi fericitul posesor al unei diplome de doctor, m-a întrebat mârâind ca un câine căruia i se ia osul de sub nas: "Și la ce îți folosește?". Chiar așa, la ce
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Parcurile orașului sunt împânzite de scene ridicate ad-hoc, tarabe de bere și tarabe cu mâncare "etnică", gen orez parfumat amestecat cu banane și ananas, preparat la botul calului, sub drapelul jamaican. Ca mică paranteză, am discutat de multe ori cu amicii mei români, spunându-ne ce minunată afacere am face noi aici cu niște mici ademenitori; mirosul și gustul ar lucra în favoarea noastră. În fine. Multe grupuri muzicale tinere și necunoscute, muzicieni minori, dar zeloși, producători de zgomot ambiant. Anul acesta
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
lupt cu privirile care mă țintuiesc de ușă și simt mai acut ca niciodată ruptura generațională între noi, cei care am făcut liceul sub comunism și "ceilalți" mai mici cu patru-cinci ani de zile, ani esențiali în ecuația memoriei. Alexandru, amicul meu din Toronto, știe că nimic nu mă enervează în Canada mai mult decât falsul zâmbet "american" arborat la fiecare pas. Asadar, pentru a mă provoca la dialog, îmi trimite e-mail-ul următor. Iată pasajul cu pricina: Și à propos de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
milioane de euro, ci ar fi lucrat cu simț civic...) 4 decembrie 2004 Ora 11.45 noaptea. Mă găsesc la numai șapte kilometri de frontiera americană, într-o cafenea de margine de autostradă. Merg la Toronto, pentru a-mi vizita amicii Alex și Diana, cu o ocazie, numită aici co-voiturage (tradus aproximativ prin împărțitul mașinii). Șoferii de camioane americani și canadieni își beau tacticos cafeaua sau mai bine spus, litrul de zeamă lungă cu miros de cafea. Toți se aseamănă între
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]