5,136 matches
-
a treia - ca pe un animal. - Nu știu ce frumusețe le găsesc oamenii zorilor, a spus deodată Markovic. Ori apusului de soare. Pentru cine a trăit un război, zorii sunt semnul cerului tulbure, ai nehotărârii, ai temerii de ce-o să fie. Iar amurgul e amenințarea umbrelor ce vin, a Întunericului, a inimii terorizate. Așteptarea nesfârșită, mort de frig Într-o vizuină, cu chiulasa armei lipită de față. A continuat să dea din cap, afirmativ. Amintirile păreau să-i susțină argumentele. Țigara din gură
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
americancă ar Întreba dacă ai un prezervativ. Așa că - s-a uitat la ceas - hai să plecăm la hotel, dacă nu te deranjează. În acea după-amiază se Întorseseră Înainte de căderea serii, mergând agale pe jos pe malul râului Arno, Învăluiți În amurgul melancolic al soarelui de toamnă toscan, care părea copiat dintr-un tablou de Claudio de Lorena. Apoi, În odaie, cu ferestrele deschise spre oraș și spre râul imediat, din care urca la ei vuietul curentului care depășea digurile, se iubiseră
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să merg cu tine, spusese. Am nevoie de un Virgiliu tăcut, și tu ești bun la așa ceva. Vreau un ghid plăcut la vedere, tăcut și dur, ca În filmele cu safari din anii ’50. Olvido i-o spusese Într-un amurg de iarnă, În fața unei mine părăsite din Portmán, lângă Cartagena, În apropierea Mediteranei. Purta o căciulă din lână, avea nasul roșu de frig, și degetele i se ițeau de sub mânecile prea lungi ale unui pulover roșu și gros. Vorbise foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nu-i război, iar eu credeam că tu nu fotografiai decât războaie. Într-un fel, răspunsese el, acum acele tablouri și acel loc fac și ele parte din război. Așa că Închiriaseră un automobil și se duseseră spre sud până la un amurg de iarnă, În tăcerea unor drumuri sinuoase de pământ, pe buza unor povârnișuri și munți din zgură minerală, turnuri și case prăbușite, ziduri fără acoperiș, mine vechi la fața pământului, care Își arătau adâncurile brun-roșcate, roșii și negre din pământ
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fi adevărat ceea ce spui. Violența, orice violență, face din cel violentat un obiect, o bucată de carne de animal. Cred că ești de acord. - Sunt. Din experiență. Markovic s-a deplasat de-a lungul peretelui circular, pe care lumina din amurg Îl Întuneca În unele locuri și Îl Înroșea În altele. S-a oprit la bărbatul care lovea În cap un muribund. Trupul de pe jos, abia schițat, era doar din tușe de cenușiu și ocru. Un chip inform. - Unii spun că
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
dop argintat, este o adevărată încântare să-l putem oferi sau să ne fie dăruit. Primăvara și vara sunt anotimpurile care i se potrivesc cel mai bine, e superb, când e mângâiat de adierea serii, și absolut irezistibil la ceasul amurgului. 2. Parfumurile orientale O familie străveche care a fascinat întotdeauna prin căldura și senzualitatea subtilă pe care le degajă. Compoziția lor se bazează, în principal, pe esențe orientale, paciuli, vetiver, mosc, ambră, scorțișoară, vanilie, lemn de santal în amestec cu
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
deși damnat la uitare. Cu volumul Călătorie de taină scriitorul recuperează alt tărâm care îi fusese interzis de timpul istoric: iubirea. Putere consolatoare într-un destin rău, ca un „vis târziu de toamnă”, dragostea se ivește ca „să-i înflorească amurgul” și să-i ofere „ceasuri de lumină”. Drama Liga oamenilor cinstiți (1997), un „document dramatic în patru acte”, programată a fi reprezentată la Teatrul Național din București la propunerea lui Liviu Rebreanu, a fost compusă în 1931, retranscrisă și modificată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
de umbroasă și, cu toate acestea, atât de luminoasă, încât se îngrijesc, nu atât să construiască, cât mai degrabă să nu dea scandal vreunuia. Desigur, revoluția copernicană a schimbat totul, însă nu a denaturat emoția și poezia aurorei și a amurgului. Ceea ce îi dădea fiori psalmistului, marelui Rumi ori indianului din America îi mai vorbește și acum inimii, cu toate că Pământul a fost atât de crunt devastat. Revoluția antropologică, de care uneori ne simțim asediați și inundați, ca și cum ar fi vorba de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
din lemn de trandafiri / și are umăr suplu ca Madona. // Cioplindu-și-o cu mâinile subțiri, / neîntrecutul meșter din Cremona, / încă-nainte de-a o isprăvi, / i-a ascultat în vise melodia. Cu dălți subțiri a rotunjit-o și / cu-amurguri dulci i-a poleit cutia.” Tentația zborului în azur (cu sugestii din simboliști) se înscrie de data aceasta într-o viziune clasică a lumii, ca încercare de cucerire și instituire a armoniei, fie pur estetice, fie moral-filosofice - timp de întoarcere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
a literaturii ca teatru. Primele poeme exersează încă maniera descriptivă în tonalitate elegiacă - un tablou dominat de înserări, păsări, șoapte, căderi -, în care eul poetic e mai mult o prezență discursivă decât lirică: „Ram de măslin purtam./ Șarg eram în amurgul/ de tamburină./ Mă-mpiedicam în cercuri - cercuri/ desprinse din siluete de cal/ galopând/ ah! în tăceri depărtându-se...” (Elegie). Câteva durități, imagini percutante, oximoronice, tulbură ritmul egal al versurilor: „luna era cu flegmon”, „fluturi zboară, prin țeastă/ triști”, „ca o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
din care a și tălmăcit piesă Misiunea, apărută în „Secolul 20”), Christa Wolf, Adolf Muschg, Marcel Reich-Ranicki ș.a., a intervievat personalități precum Martin Walser ori Tankred Dorst. A tradus scrieri de Gotthold Ephraim Lessing (Educarea speciei umane) și Friedrich Nietzsche (Amurgul idolilor), Franz Kafka, Elias Canetti (Provincia omului) și alți contemporani, transpunerile sale remarcându-se atât prin claritate și elegantă, cât și prin plasticitate și reconfigurare poetica a textului în românește. Traduceri: Eine Welt wird geboren, București, 1974 (în colaborare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289432_a_290761]
-
Eine Welt wird geboren, București, 1974 (în colaborare cu Mihai Isbășescu); Arnold Hauser, Eleșteul, București, 1976; Franz Kafka, Pagini de jurnal și corespondență, pref. trad., București, 1984 (în colaborare cu Mircea Ivănescu); Elias Canetti, Provincia omului, București, 1985; Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor, în Friedrich Nietzsche, Opere, ÎI, București, 1994; Hans Urs von Balthasar, Mic discurs despre iad, București, 1994; Gotthold Ephraim Lessing, Educarea speciei umane, București, 1996; Adrienne Speyer, Taină morții, București, 1996; Carl Jaspers, Oamenii de însemnătate crucială (Socrate, Buddha
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289432_a_290761]
-
București, 1972, Sfârșitul nopții, București, 1972, Pustiul dragostei, București, 1973; Thérese Desqueyroux, Cuibul de vipere. Sărutul dat leprosului, Iași, 2003; Guillaume Appolinaire, De la Ingres la Picasso, București, 1970; Maurice Rheims, Viață de artist, București, 1973; Xavier de Montépin, Lumină în amurg, București, 1977; Jean Cayrol, Adevărurile Catherinei, București, 1979; Yves Gandon, Domnul Miracle, București, 1981, Înflăcărata Eglé, București, 1983; André Maurois, Cei trei Dumas, București, 1982; Honoré de Balzac, Adio, Massimilia Dom. Sarrosine. Secretele prințesei de Cadignon, București 1985; Henri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285962_a_287291]
-
strâns, iar atunci când, proaspăt spălat, îi dădeam o zi, două de libertate, se găsea tot timpul câte cineva să mă întrebe: dar ce ți-ai făcut la păr? nimic, m-am spălat pe cap. Catania avea un farmec aparte în amurg, îi găsisem inima la statuia elefantului, în piață, iar lumina care se împuțina la sfârșitul zilei făcea ca cenușiul sobru al clădirilor să se înmoaie, iar zidurile lor nu mai păreau atât de impenetrabile, și, dintr-o dată, parcă, te chemau
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
Texte alese, Editura Univers, 1978. Traducere: Ioan Alexandru Badea. Prefață: Romul Munteanu). Este comentată pe larg cromatica bacoviană, cu ale sale tonuri de violet, alb, galben, negru, gri etc. Violetul bacovian întrece negrul mortuar al lui Trakl. Ca violetul din Amurg violet. Aici: "Violetul este rezultatul morții, deci mai mult decît însăși moartea. Fără a fi mort, se descopune totuși, tortura este tocmai aceea de-a nu putea muri, de a-și trăi moartea pe picioare, de-a dura, de-a
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
dedica un poem lui Al. Macedonski (Poetului), prezent și el cu două poezii și fragmente inedite din Marea epopee. De altfel, Macedonski îi va face o scurtă prezentare lui G. Bacovia (7/1916) când sunt publicate două poezii ale acestuia: Amurg și Decor, afirmând că „unele poezii sunt mai pline de farmec decât ale lui Verlaine, iar altele sunt tot atât de ciudate ca ale lui Mallarmé”. Răspunzând unor aprecieri cu privire la Macedonski făcute de E. Lovinescu în volumul al treilea din Critice, Tudor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286934_a_288263]
-
Jurnal, Note despre om și poezie), Vintilă Horia, Haig Acterian (Note despre tragicii greci), Mihail Polihroniade ș.a. Alături stau „clasiciștii”: N. Davidescu, N.I. Herescu (Elogiul prieteniei, Arta și arta nouă, Eterna coloare a vieții, Pro Murnu, Destinul imperial al poetului, Amurgul poeziei, Milliarium, Poetul Ion Pillat), Dan Botta (Teatru pentru 10 000, Templele graiului, Horia și geniul suferinței), George Murnu, ca și „raționaliștii”: Șerban Cioculescu (Caragiale în ediție completă, Caragiale și ardelenii, Între actualitate și permanență, Critica de directivă), Vladimir Streinu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
intelectual? Problematică exprim? destul de bine nelini?tea german? �n fă?a proceselor de ra?ionalizare care au afectat societ??ile moderne ?i au pus �n pericol (ascensiunea socialismului este o dovad?) organizarea comunitar? ?i valorile sale. imensul succes repurtat de Amurgul Apusului a lui Spengler, �nc? de la publicarea să �n 1918. Propagandă de r?zboi a zugr?vit acest conflict că pe unul care opune idealurilor �nalte ale germanilor (cultură), materialismul ?i egalitarismul anglo-saxon (civiliza?ia). Astfel, nu este surprinz?tor
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
în lituanianul ugnis, dar și în paleoslavul ogni 275. Cultul vedic al focului se efectua în "casa sacrificatului" sau pe teren acoperit cu iarbă, pe care se făceau trei focuri. Agnihotra, "ofranda pentru foc", avea loc în zori și în amurg și consta într-o ofrandă de lapte, dată lui Agni.276 La romani, zeița Vesta nu era reprezentată prin imagini, singura figurare era focul. "Vesta" derivă de la rădăcina indo-europeană care semnifică "a arde": "flacăra perpetuă a lui ignis Vestae constituie
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nebuni care umblă liberi pe străzi. Cu toate acestea, Baudrillard consideră că deși America "este o lume roasă de bogăție, putere, senilitate, indiferență, puritanism și igienă mentală, sărăcie, risipă, tehnologie lipsită de utilitate, violență fără sens", ea are "ceva de amurg al lumilor". Mai mult decît atît, America după cum afirmă el mereu este centrul lumii, modelul către care se îndreaptă restul mapamondului. Deși folosește rareori termenul de "postmodernism" în acest text, Baudrillard pune în mod constant semnul egalității între ideea de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
veșnic să caute perfecțiunea și desăvârșita exprimare de sine (Până la uitare, Statuie, Copac). Acestei ipostaze reflexive ce naște interogații despre condiția omului și a poetului, Coloană de-a lungul (1971) îi adaugă o tonalitate nostalgică, impresionantă prin sinceritate (Autoportret, Printre, Amurg de toamnă). În volumele ulterioare, Zăpezi fără întoarcere (1973), Ritualuri intime (1978) și Scutier la umbra clipei (1982), meditația devine mai gravă, tulburătoare întrebări sunt puse cu o luciditate resemnată, răspunsurile au „poleiul îndoielii”, tăcerile semnificative iau locul credinței orgolioase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
ș.a. Universul poeziei lui D. se definește printr-un lirism cerebral, auster, în care miturile și simbolurile esențiale ale culturii europene ordonează într-o viziune geometrică elanurile romantic-juvenile ale unui suflet aflat la răspântia marilor întrebări existențiale: „Să îngenunchem în amurg / sub candela sfântă / a inimii noastre / și să cerem iertare / iertare iertare / trupului nostru / umbrelor noastre / de dincolo / dincolo dincolo / o, ce este dincolo?” (Preludiu). Melancolia poetului în fața curgerii ireversibile a lucrurilor (Odată cu timpul și apa) este una teatrală, livrescă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
de cart, Dragostea și revoluția (1983) ; Miezul fierbinte al pâinii, Un petic de cer, Secretul lui Bachus, Imposibila iubire, Să mori rănit din dragoste de viață, Scopul și mijloacele, Emisia continuă, Dreptate în lanțuri, Glissando, O lumină la etajul zece, Amurgul fân‑ tânilor, Acordați circumstanțe atenuante ?, Raliul, Sezonul pescărușilor (1984) ; Acasă, Mireasma ploilor târzii, Pas în doi, Din prea multă dragoste, Clipa de răgaz, Vară senti‑ mentală, Sper să ne mai vedem, Racolarea (1985) ; Noi, cei din linia întâi, Încrederea, Un
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
români, mulți cu studii, nu numai că nu voiau la țară, nu mai voiau nici în țară - „rămâneau”, se căsătoreau în Vest sau, în disperare de cauză, încercau să treacă Dunărea înot. De notat că ultimul film despre istoria colectivizării, Amurgul fântânilor, apare în toamna anului 1984 - apoi tema este abandonată. Lupta cu spionii străini se mai duce și ea până în 1985 și se încheie cu Racolarea. Occidentul e un adevărat tărâm al monștrilor - înscenează crime, spală creierul tinerilor ingineri geologi
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Daneliuc, Alexandru Tatos, Iosif Demian, Stere Gulea. Odată cu retragerea din difuzare a filmului Faleze de nisip (regia Dan Pița, 1983) nu mai apar decât filme de propagandă rudimentare. Apoi dispar și acestea : ultimul film despre colectivizare se face în 1984 - Amurgul fântânilor (regia Virgil Calotescu), ultimul film cu spioni imperialiști în 1985 - Racolarea (regia George Cornea), ultimul film cu comuniști ilegaliști în 1987 - A doua variantă (regia Ovidiu Ionescu). Din vara anului 1987 și până în decembrie 1989, propaganda aproape dispare din
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]