5,099 matches
-
poate sumbru, dar analiza erorilor comise - revoluția sovietică fusese confiscată de o reacție birocratică similară cu lovitura de stat thermidoriană care i-a eliminat pe iacobini În 1794 - avea să le asigure pe viitor succesul. Dar Troțki purta și el aura puterii - la urma urmei, jucase un rol crucial În primii ani ai regimului sovietic și era răspunzător pentru o parte din devieri. Pentru o generație nouă și fără experiență politică, liderii pierduți ai comunismului european, cei care nu avuseseră șansa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de la jumătatea secolului al XIX-lea, Începea deja să se clatine, după cum am văzut, sub impactul transformărilor sociale și culturale șaizeciste. Stânga nu mai putea conta pe votul În masă al proletariatului. Dreapta nu mai era unificată de persoana și aura lui de Gaulle, care murise În 1970, iar măsura fundamentală a conservatorismului politic În Franța - cei care votau cu dreapta erau frecvent catolici practicanți - a fost afectată de declinul manifestărilor religioase În public, pe măsură ce bisericile din satele și orășelele franceze
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
2.000 de intelectuali care fac la rândul lor același lucru. Pe deasupra, curajul nu reprezenta, În sine, o garanție a calității. Aerul nonconformist, opoziționist și adesea periculos al scrierilor ilegale le conferea acestora (Îndeosebi În ochii admiratorilor lor occidentali) o aură romanțioasă și o semnificație uneori exagerată. Pe mormanul de compost În descompunere al blocului sovietic puteau, Într-adevăr, să se dezvolte și să Înflorească idei originale și radicale, scrierile lui Havel și Michnik fiind cele mai bune exemple - și În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cerul. Cei de azi, urmașii celor de ieri, aceiași demoni, de fapt, strâmți la minte, care au săvârșit mulțimi de păcate și crime, maeștrii deghizului, nu au învățat nimic din amurgul droaielor lor de păcate, comedieni, joacă roluri noi sub aura nevinovăției, obrăznicie și nerușinare. Despre suprimarea vieții lui Corneliu Zelea Codreanu, a statului major legionar, a sutelor și miilor de legionari care au înroșit caldarâmurile în toate capitalele de județ, temnițele Râmnicul Sărat, Vaslui, Miercurea Ciuc, spitalul Brașov, nu suflă o
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
a été de construire une grammaire du langage poétique, qui puisse éclaircir leș mécanismes qui donnent naissance au discours poétique. Une telle grammaire " est conçue comme un ensemble de règles servant à définir leș procédures d'une description synthétisante " et " aură pour tache de préciser leș principes sous-tendant une recherche destinée à faire apparaître leș rapports reliant leș termes d'un ensemble que nous avons appelé "message poétique" "350. Îl y a d'autres voix, plus sceptiques, qui réclament que l
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
l'expression directe du génie créateur du poète : L'idée, l'image et l'intuition poétique șont le propre du poète ; le lecteur ne peut pas leș conjecturer, si on ne leș lui fait connaître. Au contraire, îl n'y aură pas de mal à entendre en pensée la cadence du vers et à reconstituer le système prosodique, toujours le même, traditionnel, monotone et qui tire précisément să force de la tradition et de la fixité du module.660 Pourtant, la traduction ne
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
auxiliaire des études historiques et esthétiques "737. Notre vision sur la traduction-interprétation diffère de celle d'Efim Etkind, qui l'associe à la simple paraphrase. 3) la traduction-allusion, qui " se propose seulement d'ébranler l'imagination du lecteur qui n'aura plus qu'à "achever l'esquisse" " ; elle fait recours " à l'imagination du lecteur "738. La tache proprement-dite de traduction reviendrait, dans ce cas, au lecteur, qui interprétera le texte à să propre façon. Selon nous, la traduction-allusion n'est
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
texte donné "744. En ce sens, " l'approche herméneutique de la traduction ne consiste pas à chercher à traduire uniquement le sens, elle cherche à dégager l'intention de son objet et à le recréer. Une bonne traduction seră celle qui aură șu faire d'un texte ce qu'il fait dans la sienne. C'est faire un nouveau texte habité par la même intention. "745 Paul Miclău a réussi entièrement à faire habiter son texte-traduction par l'intention du texte d
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de trouver des " effets comparables ", comme dans le cas de la métaphore " amiază nopții ", traduite par " le cœur de la nuit ". Admettant que leș pertes șont inhérentes à la traduction, Paul Miclău conclut que, grace à la recherche d'équivalence " îl y aură [...] une permanente oscillation entre ambigu et désambiguïsation, entre vague et précis. "1173 On arrive ensuite au problème des connotations, qui șont parfois très marquées culturellement. Bien que le traducteur ait exprimé dès le début son ambition de préserver l'étrangeté
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
comment Blaga aurait-il pu envisager d'écrire son œuvre dans une autre langue que la langue roumaine ? "1227 Le poète-traducteur avoue ensuite que să traduction court le risque d'un deuxième acte blasphématoire : " Îl y a donc bien, on l'aura amplement compris, quelque prétention quasi-sacrilège à décider de traduire dans une langue autre que roumaine le chant murmuré à Blaga par son cœur "1228. Îl s'agit, certes, du poème Stihuitorul (Le Poète), dans lequel Blaga compare l'effort de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Nu cred să mă vestească cineva căci basmul ar începe-așa : Pe-aici umblă și el și se-ntorcea mereu, contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu. (Blaga, 2010 : 253) Chanson pour l'an 2000 L'aigle qui vole dans leș nues aură alors bien dispăru. Près de Sibiu dans leș vallons seuls leș chênes subsisteront. Se peut-il que me rappelle un passant à țel étranger, sous leurs instants ? Je ne crois pas qu'on en fasse mention : car le conte dirait de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
passé) (Villard, 2010 : 91). Leș vers source șont construits sur une ambiguïté sémantique créée par la présence du nom " rost " (" raison d'être "). Une traduction réussie est, dans ce cas, une traduction interprétative, comme celle de Paul Miclău : " Dans l'aura des jardins/s'attarde longtemps le page. " (Paysage d'antan) (1978 : 347). La version de Jean Poncet est construite sur un manque de logique, tandis que Paul Villard omet de traduire la figure de départ, simplifiant en même temps le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Ion C. Gheorghe, postface par Raoul Marin, Librairie Roumaine Antitotalitaire, Paris, 1999. 2. 5. 3. Ouvrages de Blaga traduits en d'autres langues BLAGA, Lucian, Die Seele des rumänischen Dorfes, Intitut für rumänische Geschichte în Bukarest, Bukarest, 1943. BLAGA, Lucian, Aură ja Huilu, runoja suomentanut, poèmes traduits par Martti Larni, Oy Suomen Kirja, Helsinki, 1945. BLAGA, Lucian, Mágikus virradat : Válogatott versek, szerkesztette, az elöszót és a jegyzeteket irta Domokos Samuel, forditás, Europá Könyvkiadó, 1965. BLAGA, Lucian, Ausgewählte Gedichte, Deutch von Oskar
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
retrouvé la même idée chez Edmond Cary, Comment faut-il traduire ?, op. cît., p. 48 : " Și, d'un poème, on rend soit le sens littéral, soit la forme prosodique, mais que la valeur poétique de ce poème soit justement située ailleurs, on aură fait une mauvaise traduction. " C'est nous qui soulignons. 707 André Davoust, Poésie en traduction, op. cît., p. 126. 708 Olivier Kachler, " Nier l'intraduisible, qui ment ", în op. cît., p 6. C'est nous qui soulignons. 709 V. Mário
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
roumain par Jean Poncet, în Jean Poncet (dir.), Lucian Blaga ou le chant..., op. cît., p. 229-258. 1045 V. Lucian Blaga, Die Seele des rumänischen Dorfes, Intitut für rumänische Geschichte în Bukarest, Bukarest, 1943, 127 p. 1046 V. Lucian Blaga, Aură ja Huilu, runoja suomentanut, poèmes traduit par Martti Larni, Oy Suomen Kirja, Helsinki, 1945, 68 p. 1047 V. Lucian Blaga, Mágikus virradat : Válogatott versek (Poezii alese, Poèmes choisis), szerkesztette, az elöszót és a jegyzeteket irta Domokos Samuel, forditás, Europá Könyvkiadó
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Paysage d'antan), în Poemele luminii/Leș poèmes de la lumière, traduction de Paul Miclău, op. cît., p. 347 : le texte source " Zăbovește prin rostul/grădinilor pajul./ Un zbor de lăstun/iscălește peisajul. " (Blaga 2010 : 153) est traduit par : " Dans l'aura des jardins/s'attarde longtemps le page./ Un vol de martinet/signe enfin le paysage. " À part la rime " page "/" paysage ", facilitée par la parenté des langues, on remarque également l'ambition du traducteur de garder le rythme et la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Salomei și subiecte simbolice ca "Învierea fiicei lui Iair" din viața lui Iisus, aceasta cu atât mai mult cu cât și el fusese un elev al școalei de la München"238. Într-adevăr, pictura lui Vermont cu subiect religios dobândește o aură proprie, un contur sensibil, o atmosferă de mister. În articolul "A VIII-a expoziție a "Tinerimii artistice"", George Murnu remarca echilibrul compoziției în raportul desen-colorit la tablourile cu subiect religios, Pogorârea de pe cruce și Moartea sfântului Ștefan, primul fiind reprodus
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
duală a femeii, a respingerii în chiar corporalitatea ei a maternității, dar și a unei funcții determinate civic a sexualității. Femeia fatală este o antimadonă, este Fiara (1902) sau Vampirul (1883-1884). Pentru a sublinia sensul decadent al acestei inversiuni malefic-sarcastice, aura Madonei sale este roșie, culoare a păcatului și a angoasei în pictura lui Munch, spre deosebire de aura luminoasă, albă, a Madonei în iconografia tradițională. Corpul ei senzual face un contrast puternic cu fundalul întunecat, părul ei pare să se topească în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
determinate civic a sexualității. Femeia fatală este o antimadonă, este Fiara (1902) sau Vampirul (1883-1884). Pentru a sublinia sensul decadent al acestei inversiuni malefic-sarcastice, aura Madonei sale este roșie, culoare a păcatului și a angoasei în pictura lui Munch, spre deosebire de aura luminoasă, albă, a Madonei în iconografia tradițională. Corpul ei senzual face un contrast puternic cu fundalul întunecat, părul ei pare să se topească în acest fundal, întunericul este poate chiar sursa sa. Angoasa se desenează și pe fondul unei tensiuni
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
putere exercitat asupra celui mai puternic, deținător prin excelență a tuturor atributelor puterii. Victoria lui Judith se desfășoară pe un alt teren de luptă, cel al războiului dintre sexe, și se încarcă cu ambiguitatea unui erotism caruia îi conferă o aură perversă. În contextul esteticii decadente, victoria asupra bărbatului este capitalizată ca suprema sursă a satisfacției sexuale, iar toate celelalte motivații țin de domeniul secundarului. Tabloul este surplombat de elementul decorativ, aurul constituind o expresie a luxurii, pentru că în economia simbolică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lectura este presupusă ca studiu sau ca vocație artistică și nu ca loisir. Feminizarea lecturii nu merge până la o feminizare a culturii, ci se păstrează în cadrul tematic al unor preocupări domestic-burgheze, dar și a marcării unei sensibilități particulare, a unei aure feminine de un discret lirism. Reveria, capelă particulară, își are propriul cult, un cult al eu-lui sensibil. Ion Theodorescu-Sion utilizează în acest context de sensibilitate figura poetului latin Ovidius, exilat la Tomis, într-un tablou cu titlul Ovidiu în exil
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a alunecat în mod oportun. Ca și tabloul anterior, Visând înscrie prin titlu tema. Chipul unei fete văzut din profil pe un fundal floral topit în indistinct, la care veșmântul alb al unei rochii accentuează disoluția, aerul evanescent, dobândește o aură melancolic-spiritualizată. Privirea fetei, fixată într-un punct imaginar, reflectă caracterul ei introspectiv, întors spre sine, revendicând pentru personajul feminin un moment de abstragere, de captivitate în spațiul propriei interiorități. Putem sesiza că unui decupaj pictural propriu-zis, pictorul realizează un portret
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
gurile deschise ale Cerberului sau ale altor demoni care au luat o formă igniferă. Asemeni haloului auratic al sfinților, capul său este înconjurat de un nimb luminos, încununat de lauri și de părul asemeni unei cozi de cometă. Poetul dobândește aura demoniilor romantice aduse la incandescența rece a sensibilității decadente, a unei frumuseți blestemate. Coborârea lui Orfeu în Infern nu este străină de alte două descinderi exemplare în lumea infernală, cea a lui Iisus Hristos și cea a lui Dante însoțit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
identitate; Loghi nu se păstrează în datele stricte ale unui model, adoptând, ca și Moreau o formulă sincretică, artificială, însă presiunea modelului marchează efortul pictorului de a-și decupa propria viziune. Personajele care apar în picturile lui Loghi păstrează o aură de mister, amplificată de insolitarea lor în decoruri de o frumusețe stranie, cu care aceste figuri sibilinice intră în rezonanță. Avem aici dimensiunea simbolistă a picturii lui Loghi, și chiar dacă termenul nu-i este familiar criticii, putem observa că el
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu numai o anticameră a impresionismului, pe care nu foarte mulți pictori îl vor adopta într-un mod deplin, ci se află și la confiniile cu simbolismul, unde efectele de lumină introduc prezențele inefabile, devin expresii ale indicibilului, creează o aură de mister. Chiar și în cadrul convenției academizante, are loc o încercare de înnoire la ceilalți pictori prezenți în expoziție: George Demetrescu Mirea, Constantin Artachino, Constantin Pascaly, Juan Alpar, R. Aurelian, A. Dimitriu, Eduard și Nicolae Grant, Nicolae Gropeanu, Oscar Obedenaru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]