5,357 matches
-
să-mi citească. Pentru că rugăciunile părintelui Cristea n-au dat rezultatul dorit de mămica, ea m-a dus la o babă pentru ca sămi descânte. Dar nici descântecele n-au ajutat. După toate acestea spunea mămica, m-a dus la o bătrână hâtră, care m-a luat în brațe, m-a cântărit în mâini, s-a uitat la fața mea, a întrebat câte luni am, apoi a zis: Nu știi cum se cresc copiii. N-are nimic, nu-i bolnav. E sănătos
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
după masă nu era servici. Citise scrisoarea. Marta un teren de contradicții. Cuvintele ei, rele, de piatră, de împrumut; ale mamei sale, fără inimă și pline numai de răutate. însă lacrimile Martei curgeau nestăvilite, curate, sincere. Sunt aici două rele. Bătrâna e orbită de un egoism bolnav, iar Marta este victima ei. Bătrâna nu poate înțelege că fiica ei căsătorită, ar putea fi fericită departe de ea, și nu vede cum singură își distruge iremediabil singurul copil, împingându-l să trăiască
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Cuvintele ei, rele, de piatră, de împrumut; ale mamei sale, fără inimă și pline numai de răutate. însă lacrimile Martei curgeau nestăvilite, curate, sincere. Sunt aici două rele. Bătrâna e orbită de un egoism bolnav, iar Marta este victima ei. Bătrâna nu poate înțelege că fiica ei căsătorită, ar putea fi fericită departe de ea, și nu vede cum singură își distruge iremediabil singurul copil, împingându-l să trăiască împotriva voinței sale, împotriva propriului său suflet. Cel de al doilea rău
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
am simțit pielea cu tuleiele de pe braț...” Dacă plasăm gestul poetului în zonă simbolică (eliberarea păsărelelor din cușcă privindu-l chiar pe el), atunci acela al seminaristului D. Nițulescu intră sub incidența vorbelor lui Jan Hus văzănd, de pe rug, o bătrână care aduce vreascul său ca să întărească focul: „Sancta simplicitas!” Ca simplă relatare, înțelegem că poetului i se permiteau, totuși, unele ieșiri. Biserica Sfântul Anton se află în spatele hanului lui Manuc iar de la Foișorul de Foc până aici el putea veni
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a spus, " Am stabilit un fapt important despre Chatterton". "Ce anume?" am spus. "E vorba", a spus el, "de faptul că acest băiat minunat a fost îngropat în cimitirul Redcliffe". A continuat: Tocmai ce-am venit de la o conversație cu bătrîna Dnă Edkins, o prietenă a mamei lui Chatterton. Mi-a spus acest lucru, cu următoarea explicație: - Dna Chatterton îl iubea pătimaș pe dragul și singurul ei fiu, Thomas; și, cînd a auzit că s-a distrus pe sine, imediat i-
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
îl trezesc în puterea nopții ca să contemple corpurile goale și dizgrațioase ale concubinelor adormite. Trupurile flasce ale acestora îi revelează încă o dată caracterul efemer al lumii. Deși acele femei erau tinere și frumoase, viitorul Buddha le vedea ca pe niște bătrâne oribile, ca pe niște leproase și canceroase sau cu alte boli îngrozitoare. El meditează în continuare: La ce bun coroana? Ce înseamnă binele pe care un prinț puternic și binevoitor îl poate face supușilor săi? Cât de deșarte sunt bucuriile
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
său. Întrucât cunoscând, respectând și înțelegând obiceiurile și credințele populare, și-ar da seama că acesta a murit. Prin zbuciumul său sufletesc, prin intensitatea trăirilor , prin dragostea de mamă ea nu este numai mama ciobanului moldovean, ci devine atât simbolul bătrânei care duce dorul celor plecați de acasă și neinițiați în tainele vieții, cât și simbolul mamei eteme sau așa cum remarca Liviu Rusu, "jalea eternului feminin". Ca și Fefeleaga lui Ion Agârbiceanu sau Vitoria Lipan, eroina din Baltagul" sadovenian, cu care
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
lui Ion Agârbiceanu sau Vitoria Lipan, eroina din Baltagul" sadovenian, cu care are numeroase asemănări, măicuța bătrână stârnește admirația și prețuirea cititorului. Portretul baciului și cel al mamei sale sunt adevărate apariții de basm, fiind întruparea unui Făt-Frumos și a bătrânei grijulii, îndurerată după cei plecați de acasă. Astfel, atmosfera de basm, sugerată prin peisajul mirific realizat în primele două versuri, de personificarea mioarei năzdrăvane care vorbește și se înțelege cu oamenii, comunicând print-un limbaj comun, este completată de aceste
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
și ea s-a ascuns după soacra mea... Atuncea am izbucnit Într-un plâns... că nu m-am mai putut reține. Pentru că fetița n-a fost crescută că are o mamă și că ea se va Întoarce Într-o zi, bătrâna s-a dat drept mama ei și despre mine nu s-a vorbit... Și bunica fetiței m-a invitat să merg acasă, că nu era departe, ca să nu mă vadă lumea plângând așa, În hohote, pe stradă. Și când am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
durerea, mă gândeam la fetițe, la soțul meu, la toți... Și acolo, la Uranus, am ajuns cu două doamne, una mai În vârstă, de 60 de ani. Fusese prietena unui diplomat francez și era, săraca, Învinovățită de spionaj. Era o bătrână nenorocită, bolnavă, o modistă... Nu știu cum au putut să o condamne. De fapt, au condamnat-o numai la un an și pe urmă a plecat acasă... Cealaltă era o doamnă englezoaică, londoneză, care era căsătorită cu-n român din ’36. Ea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
incapabil să i ajute. Un zbor de cocori în unghi, lung, încheie acest film trist, în care, pentru mine, scena cea mai emoționantă a fost cea a despărțirii eroilor de casă: tăcuți, în colțul ei rămîn un bătrîn și o bătrînă, iar chipurile lor se șterg ca într-o fotografie de demult. Filmul mi-a amintit de două cărți: Pentru pîine de H. Sienkiewicz și Prăpădul Solobodei de Eusebiu Camilar. Inevitabil, m-am gîndit și la nenorocitul de bunicu-meu, și el
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
înființare (pentru) un număr de 62 persoane, în valoare de lei 1500 (una mie cinci sute lei)”. Ca organizator, pot să adaug că a fost o petrecere reușită. *N-o să găsesc nicăieri, probabil, consemnate asemenea scene din „anii lumină”! O bătrînă a venit la redacția ziarului cu speranța că va fi ajutată în necazul pe care-l are: cei de la cooperativă nu-i dau „nici un hir de ulei și nici un hir de zahăr”. Anul trecut a bătut gheața peste satul ei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cooperativă nu-i dau „nici un hir de ulei și nici un hir de zahăr”. Anul trecut a bătut gheața peste satul ei. Cel ce a venit să constate stricăciunile a scris în acte nu ce-a văzut, ci „după placul său”. Bătrînei, al cărei acoperiș era din draniță, i-a fixat suma de 160 de lei; altora, al căror acoperiș era din tablă, tare, sume de o mie și cinci sute de lei. „Le-ai făcut și ’mneata după cum ți-au pus
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Italia). Lîngă noi o pereche de tineri francezi îndrăgostiți. Le am spus că mi-i frică să dorm în mașină, dar ei m-au liniștit: «Sans-souci, Madame, sanssouci!» Parcă-i aud și acum: «sans souci!...»” Neavînd astfel de impresii, cea bătrînă a început să laude varza „pentru multiplele ei virtuți”. A povestit cum s-a întîlnit în cimitir cu o prietenă care ținea în buzunar varză tocată, pe care o mînca, „așa cum ar mînca cineva semințe”. A încheiat cu o recomandare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
arătat apoi (sugerînd astfel diferența de valoare dintre lucrările incluse în volum) mirarea că un autor care are și reputația de bun gospodar a pus întîi vinul de o calitate discutabilă și a lăsat la urmă vinul cel bun, piesa „Bătrîna și Hoțul”. După cum știu cei care au citit-o, una din țintele vizate de ea e reacția primară, agresivă față de cultură. Hoțul e iritat de statutul (care i se pare privilegiat) al Bătrînei, de repunerea ei în drepturi după o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lăsat la urmă vinul cel bun, piesa „Bătrîna și Hoțul”. După cum știu cei care au citit-o, una din țintele vizate de ea e reacția primară, agresivă față de cultură. Hoțul e iritat de statutul (care i se pare privilegiat) al Bătrînei, de repunerea ei în drepturi după o perioadă critică. Am văzut în atitudinea lui o manifestare a neobarbariei, care se afirmă nu numai în societatea occidentală (hippioți, punkiști ș.a.), dar și, deocamdată în cazuri izolate, la noi. Un alt motiv
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ai ieșit mata!” Pe el îl văd din față: un bătrîn scund, cu un sac la subțioara stîngă și care trage un cărucior cu cealaltă mînă. Pe ea o observ abia cînd trec prin locul unde s-a oprit: o bătrînă înfofolită, cu respirație anevoioasă. O aud cum își drege vocea și-l întreabă unde merge. „Pentru completare de varză”, îi răspunde el pretențios. „Au un pensionar la dispoziție (copiii, desigur) și nu vor să stea inactiv”. Probabil că și ea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că veți reuși, dacă vă cruțați și, precum atât de mișcător deconspirați, sunteți cruțat de doamna dvs. de la tracasările cotidiene. Transmite-ți-i tot respectul meu și reveria melancolică asupra unui astfel de menaj care Întruchipează parcă frontispiciul binecunoscut al bătrânei reviste Familia a lui Iosif Vulcan, sau ceea ce numesc franțujii, cu trimitere la valorile morale ale vechii burghezii, la douceur du foyer. O femeie cu asemenea ascendențe ilustre are desigur, prin chiar educația de veche tradiție cultul valorilor spirituale, o
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
na Tatos mi l-a trimis și dânsa și s-a bucurat enorm, că cineva și-a mai adus aminte și de dânsa, care, din atâtea fapte bune câte a făcut cu bietul Jenică, a ajuns la un azil de bătrâne. Tot la un azil a murit și inimosul, nobilul și dezinteresatul ei soț, În mod cu totul nemeritat. Mă surprinde spiritul matale dezvoltat de investigație. Ești cel mai indicat să ocupi locul, pe care-l deții actualmente. Aduni ca albina
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
bătrâne, după ce am argățit pe unde am fost primite. Și ne-am gândit oare cui să ne adresăm ca mânăstirea zidită cu mâinile și cu bunurile noastre care acum stă pustie să ni-o dăruiască în chip de azil de bătrâne, în care să ne sfârșim zilele? Mulți din țara noastră care au fost duși la canal s au întors și și-au primit casele și grădinile înapoi. Noi de ce să nu le primim? Ce rău am făcut ca pedeapsa să
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
după cum veți vedea. Pentru ceea ce a făcut regimul lui Ceaușescu românilor în această iarnă stau martore cimitirele: practic, în niciun cimitir nu mai există alei, toate sunt ocupate cu mormintele acestei ierni. De exemplu, dintr-un azil cu 24 de bătrâne nu a supraviețuit decât una. La crematoriul uman, incinerările s-au făcut pe ascuns, în sensul că rudelor li s-a dat o urnă, dar cine poate ști ce conținea aceasta, deoarece presiunea gazelor nu a asigurat incinerarea, iar despre
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
m-am și gândit mult la coincidența că și mie, cu puțin Înainte de a veni Dumneavoastră În Costinești, această localitate mi-a fost neprietenoasă - nu prin tigrul lichid pe care Îl ține În lesă, ci prin unul uman, o biată bătrână femeie, vânzătoare adjunctă la chioșcul de ziare de lângă plajă, ai cărei ochi șterși m-au impresionat atât de neplăcut, Încât la nici două zile după ce venisem din București, a trebuit să mă Întorc, bolnav de nervi, și să mă Încui
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ei, Elsa Triolet, să-și petreacă ultimii ani de viață alături de poet, la Paris. Viața În Uniunea Sovietică În anii ’70 nu era feerică nici măcar pentru fosta amantă a lui Maiakovski, dar linia telefonică trepidase, brusc, de juvenila revoltă a bătrânei de la Moscova: „Cu tine, la Paris? Să fac, ce? Să urmez dietă, să beau ceai, să mănânc mere fierte? Aici e viața adevărată! Tensiune adevărată! Nu ca ațipeala voastră!”... Între timp, adică astăzi, imperfecta și În veci preferabila democrație și-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care locuiesc. Din ea coboară un domn suplu, mereu În aceleași haine. Pantaloni gri, haină bleumarin, cămașă bleu, cravată albastră. Părul bogat, tuns corect, ochelari. Mișcările reținute au o anumită eleganță și vioiciune. Îl văd cum se oprește În fața vreunei bătrâne sau unui tânăr care Îl Întreabă, probabil, mereu același lucru. Nu se grăbește, stă de vorbă, chiar când Îl rețin mai mult decât ar fi firesc. Pe umăr poartă o geantă totdeauna plină, iar În mână un teanc de plicuri
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să-și domine monologul maniacal, tapetele „se pierd În elucubrații riscante”, mobila este „rarefiată, degradată și supusă tuturor ispitelor vicioase”, iar Întunericul naște Întuneric, barbara sa fermentare „inaugurează consfătuirile negre ale oalelor... gâlgâitul buteliilor și damigenelor”, pregătind asaltul orașului. Sufletul bătrânei Maryska „mergea singur prin odaie”; adolescenta cretină, izbind cu pieptul cărnos În tulpina care Începe să scârțâie „sub insistențele trupului ei desfrânat”, apare ca „un zeu păgân”; calendarul Își suplimentează lunile cu una secretă, pentru melancolicii și hedoniștii verii. O
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]