5,418 matches
-
dotat cu o cameră miniaturală de filmat, prin care fusesem urmărit tot timpul. O altă muscă tocmai Își făcea zbârnâind intrarea În cameră pe fereastra deschisă. Am ridicat ochii și m-am uitat spre apartamentul lui Kuznețov. Acesta era În balcon, cu o telecomandă În mână și, la rândul lui, privea În direcția mea. Deși nu avea cum să mă vadă, ascuns fiind de Întunecimea camerei, Demiurgul a schițat un salut cu mâna. A reintrat apoi În apartament, și-a luat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu e nevoie decît să schimbi perspectiva. Cu desfătare calmă izvorul mișca valuri în arabescuri umbrite de ferigi. Cînd, la bătaia lunii, iazul își deschidea adîncul, dintre alge clipea subțire o părere de castel. Melancolic, orăcăia acolo un buratec. În balcon apărea imaginea unei domnițe care tindea mîneci largi spre cerul inversat. Pe deasupra înota, argintat de vreme, un crap. Sub sălcii pîrîiau scîntei. Apoi părerea de lumină era schimbată de vîrteje. Dihanie iscată în mister, pe unde se legăna un trunchi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vai, claxonat. Coboară din el trei bărbați, Între două vârste și-n costume de culoare Închisă. Rămân o vreme adunați În jurul mașinii, privind În lungul străzii. Nu ca să prindă un moment potrivit traversării, fiindcă privirile li se Înalță până la primele balcoane, spre etajul Întâi al clădirilor vechi de pe stradă. Poate admirativi, strada e frumușică. În fine, pornesc la pas, cei trei alegând trotuarul care trece prin fața librăriei. Sunt deja destul de aproape ca, recunoscându-i, să nu-i vină să creadă. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
că-i priește. Nu mai spun nimic, nu mai aud ce spun ceilalți. Îl las pe Sorin să asculte sfaturile Andreei, eu cer ceva mai tare de băut, ortodoxul nu are decât țuică, bună și aia, ies cu ea pe balcon. Fumez, scuip de la etaj, Îmi vine să plâng, acum chiar că-mi vine să plâng. Mă pregătisem atât de bine, totul se dusese de râpă. Dă-o-n mă-sa! CAPITOLUL X. ÎN CARE CELEBRUL ANIMAL JOACĂ ÎN SFÎRȘIT TEATRU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Întors În cameră, s-a așezat lângă mine pe scaun, complice, mi-a pus mâna pe umăr tandru, consolator. - Mă duc să fac cafea! Cătă, vezi ce-i cu fetele! Cătă e la baie, n-o aude, ies eu pe balcon, nu văd fetele, am Însă ocazia să urmăresc ultima parte a filmului serii: Celebrul animal se răzbună. Vorba vine! * Pârvu e pedepsit: plecând de la priveghiul Andreei, la ieșirea din bloc e recunoscut de doi foști elevi. Țigani, acum mafioți, chinuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
lovească. N-am văzut În viața mea ceva mai sângeros și sper să nu-mi mai fie dat să văd. Unul Îl pocnea cu bâta, Îl lovea numai În burtă, celălalt, cu un box, Îi țintea fața. Eu eram pe balcon și fumam, ar fi trebuit să-l chem și pe Leac să asiste. N-am Însă curajul să scot nici un sunet. De-abia după ce Pârvu n-a mai mișcat, făcut terci și Întins pe șosea, mi-am chemat prietenii. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Ușor de ridiculizat. Adusese deci toate tabieturile cu sine. Colegul reapăruse. Ochi repezi, negru adânc. Păr lucios, lins la tâmple de șuvițe argintii. Palme moi, unghii îngrijite. „Cât de bine îl maschează aparențele.“ Își privi ceasul. Se furișă, precaut, în balcon. Cer perforat de aștri. Reveni în cameră, se întinse îmbrăcat, peste cuvertura roșie, cu privirea pierdută în pătratul de var al planșeului. Întinse mâna, apăsă butonul lămpii. Întunericul îmblânzi încăperea, culoarea de bitum albăstrui venea și prin fereastră, prin ușa
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de aștri. Reveni în cameră, se întinse îmbrăcat, peste cuvertura roșie, cu privirea pierdută în pătratul de var al planșeului. Întinse mâna, apăsă butonul lămpii. Întunericul îmblânzi încăperea, culoarea de bitum albăstrui venea și prin fereastră, prin ușa întredeschisă a balconului. În patul de alături, colegul dormea. „Ce-ar fi să-l trezesc, să-l copleșesc, brusc, cu marile întrebări fără răspuns ? Să creadă și el că nevroza mea e adevărată, profundă.“ Trase ușa cu încetineală. Coborî treptele. Primul etaj, parterul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
n-am ucis niciodată, n-am jefuit și n-am bătut nici o femeie pînă să-i sară dinții din gură; noi, care sîntem oameni destul de decenți, de buni și cu vederi liberale privind mersul lumii, noi sîntem pleava din Piața Balconului - numită astfel pentru că nu există nici piață și nici balcoane, ci doar o fundătură Îngustă. Da, noi sîntem cei suspecți, dușmani ai ordinii și ai moralei publice, complici lipsiți de rușine la o infamie fățișă și indecentă, iar vecinii ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
bătut nici o femeie pînă să-i sară dinții din gură; noi, care sîntem oameni destul de decenți, de buni și cu vederi liberale privind mersul lumii, noi sîntem pleava din Piața Balconului - numită astfel pentru că nu există nici piață și nici balcoane, ci doar o fundătură Îngustă. Da, noi sîntem cei suspecți, dușmani ai ordinii și ai moralei publice, complici lipsiți de rușine la o infamie fățișă și indecentă, iar vecinii ne privesc cutremurați de silă, cu ochi mustrători, neîncrezători, În timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
înalte și o grădină pentru cultivat varză de toamnă pentru murături. Mărar, pătrunjel, lobodă, leuștean și alte alea folositoare pentru delicioasele borșuri moldovenești, făcute de către soția pe care o am în dotare cu acte în regulă, le voi cultiva în balcon. Ferma de rațe și gâște va fi în baie, unde au o cadă întreagă la dispoziție. Tot cu acest minunat spațiu al balconului, trag nădejde ca să rezolv în modul cel mai corect cu putință, spinoasa problemă a galinaceelor, fiindcă se
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
făcute de către soția pe care o am în dotare cu acte în regulă, le voi cultiva în balcon. Ferma de rațe și gâște va fi în baie, unde au o cadă întreagă la dispoziție. Tot cu acest minunat spațiu al balconului, trag nădejde ca să rezolv în modul cel mai corect cu putință, spinoasa problemă a galinaceelor, fiindcă se zice că găinile crescute în aer liber (free range, zice mister englezul), sunt cel mai puțin deprimate la mintea lor de găină. Și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
din copilăria ei distrusă cu nervii? începând din 2012, Uniunea Europeană va interzice comercializarea găinilor stresate, precum și a ouălor produse de ele, ceea ce va zgudui din temelii o întreagă industrie. Dar eu voi fi atunci la adăpost, fiindcă la mine în balcon galinaceele vor avea și aer și soare și miros de pătrunjel și mărar ca la țară. Dacă mă veți contra, că am prea puțin spațiu în balcon și găinile tot stresate vor fi, o să vă spun un secret, doar dumneavoastră
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
întreagă industrie. Dar eu voi fi atunci la adăpost, fiindcă la mine în balcon galinaceele vor avea și aer și soare și miros de pătrunjel și mărar ca la țară. Dacă mă veți contra, că am prea puțin spațiu în balcon și găinile tot stresate vor fi, o să vă spun un secret, doar dumneavoastră fiindcă vă cunosc. Pentru rezolvarea problemei, după mai multe zile și nopți de gândire profundă, cu bere rece și mici calzi, am hotărât ca să procedez la metoda
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
se poate volatiliza foarte ușor, numai dacă strănută Ivan odată mai tare. Și atunci ce te faci, frate? S-a înșelat Silviu Brucan Azi am avut multă treabă. Nu la câmp, fiindcă de când am doar terenul cuprins între pereții de la balconul apartamentului meu, am renunțat să mai dau la hârleț, ci m-au prins iar din urmă mulțimea fără număr al funcțiilor și variabilelor informatice, iar eu ca ființă miloasă nu am avut inima ceea câinoasă ca să le trimit la plimbare
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pendulează între comedie sadică și dramă. Practic, în cele vreo două ore cât durează filmul, sunt concediați oameni încontinuu, ca pe bandă rulantă. Zeci, sute, mii. Unii tipi concediați se sinucid, tăindu-și gâtul, aruncându- se de pe poduri sau de la balcoanele Parlamentului, dar ca și la noi se trece peste asta rapid, ca și cum ar fi ceva normal. Diferiți inși plâng, se revoltă, țipă, urlă, aruncă cu obiecte, vorbesc urât, cer bătând în masă motive întemeiate. Mă rog, filmul e trist. Pentru
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
tranșeul, însă briceagul îi alunecă în groapă. Sprâncenele negre stufoase i se încruntară peste tăișul ochilor: semn rău, al naibii de rău. L XVIII În apartamentul de trei camere din Drumul Taberei noi o dețineam pe cea din spate, de lângă baie. De pe balcon se vedea periferia cu fabrici a orașului, strada prăfuită, tramvaiele prăfuite, porumbeii prăfuiți care, din cauza pulberei de pe aripi, uneori se prăbușeau. Erau imediat hăcuiți de pisici. Noul nostru cartier era înțesat de intelectuali, și asta se vedea în numărul imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
auzit zgomote în cameră și am deschis ochiul stâng, aflat în partea de sus a capului. În consecință, am văzut o piticanie în pantaloni de apă adâncă, cu o pălărie gen piftie, traversând dormitorul cu o lopată în mână, direcția balcon. Am crezut că m-am trezit în corpul altcuiva și am închis repede ochiul la loc. Spre consternarea mea, am auzit glasul Mariei care, din spatele blocului, cerea lopata ca să poată bate nucile. Memoria mi se închegă lent și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că aveam la etajul unu o vecină care aducea cu piticania în cauză. De asemenea, aveam și un nuc în spatele blocului. M-am ridicat buimăcit în capul oaselor și am văzut capul cu permanent mărunt al Mariei ițindu-se peste balustrada balconului. În curând fu urmat și de două mâini susținând de urechi o oală plină ochi cu nuci. Mâinile răsturnară oala într-un lighean pregătit din vreme. Într-un târziu, am priceput atât eu, cât și Sabina, care se deșteptase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nuci. Mâinile răsturnară oala într-un lighean pregătit din vreme. Într-un târziu, am priceput atât eu, cât și Sabina, care se deșteptase și făcuse ochi de codobelc, că Maria culegea nucile, apoi le urca, pe o scară proptită de balcon, până la doi. - Ce dracu’ faci, mama, vrei să-ți rupi gâtu’? își începu Sabina ziua. - Băi, Sabinî, băi, am zîs că-i păcat sî lăsăm di izbeliști nucili șî strugurii aiștia. Dacă tot îi drăguță duduia Caty, am zis să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
salvați pe careva? pfii, ca și mine! Uite, vii să salvezi și după aia uiți pe unde-ai venit până-ți putrezesc oasele aici. Haidem! Când ne furișăm prin cartierul nou-nouț, gâfâind pe la colțurile blocurilor, afară din lumea cocoțată în balcoane sfâșiind cina sub mirosul roșcat al sarmalelor; dincolo de spărtură când eram deja în mijlocul spitalului descompus în clădiri vechi mâncate și risipite printre gardurile vii înalte până la burlane. Răsucind un aer tare peste cadavre pârâitoare de frunze fără coșciuge și Internatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în buzunarul drept și monezile de 5 pesetas în celălalt, cu Fufi la rând mâine în fularul ei jilav pe gură să nu-i înghețe hohotul. Când ajunse însoțitoare Clito, cea violată, în țiuitul papagalilor scoși de la unu mai în balcoane de cei de dincolo Prevestind audiența la Iolescu din după-amiaza aceea senilă. Veniserăm bineînfășați în halatul nostru bej care posedase trupurile a mii de alți nebuni iar Zornescu se scărpină după ceafă: ia papucii ăia de pluș și când vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o planetă aridă, viețuită numai de camioane roșii umflate de băutură și haleală. Însă răcni ca o împușcătură când trupul meu descărnat țâșni dintre buzele zidului cu țipătul urmelor din nisip vâjâitul tunetului săpat în aer și papagalii chirăind în balcoane între 2 molfăituri peste țesătura de alei deșirată sub cerbii picioarelor ca o cârpă putredă de care îți freci tălpile pline de amintiri lipite între crampoane. Nouă însă, cărora vântul ne sângera nările țipetele ne zgârâiau ochii, cenușiul ne liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de foame. A luat două dintre ele și le-a băgat în cuptorul cu microunde. A programat fripturile la treizeci de minute. S-a dus până în dormitor și s-a întors cu cinci albume foto late cât un geam de balcon. Le-am răsfoit împreună - acolo, cu coronița pe cap, luase premiul întâi în clasa a doua. Dar ea mereu luase premiul întâi! Acolo fusese laureată la Cântarea României, acolo ieșise prima la un concurs de atletism. Frumos, interesant, bravo. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la un concurs de atletism. Frumos, interesant, bravo. Ce puțin vorbești tu, Leo! Sigur nu râzi de mine? Uite ce privire ironică ai. Scoate friptura ușor înnegrită. Ei nu îi este foame. Oricum, e mai mult ovo-lacto-vegetariană. Se duce până în balcon să-și aducă niște măsline. În lipsa ei înfig cuțitul în friptură. Friptura sare pe masă cu zgomotul unei monede scăpate într-un pahar. O iau repede cu mâna și trag de ea cu colții. Are duritatea și gustul unei geci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]