8,717 matches
-
Gloggnitz, le cerea acestora să identifice pietrele, plantele și arborii din pădure. Pe străzile Vienei, le punea întrebări despre stilurile arhitecturale, iar la Muzeul Tehnic îi întreba cum funcționează mașinile pe care le vedeau. Citea copiilor în clasă nu numai basme și legende, ci și poezii, uneori de nivelul liceului, cum erau cele ale lui Möricke, Keller și Schiller. Urmărea să le dezvolte deprinderile de gândire îndeosebi prin predarea matematicii. Aici întâmpina cu deosebire rezistența celor leneși sau mai puțin dotați
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Engelmann, cât și Malcolm amintesc preferința lui pentru filme naive, cum sunt westernurile, al căror mesaj moral este simplu și transparent, în contrast cu cele în care sunt etalate ambițiile intelectuale și artistice ale regizorului. Lui Wittgenstein îi plăcea să citească prietenilor basme populare pentru copii, de exemplu povestirile fraților Grimm. El valoriza marile opere ale gândirii speculative din aceeași perspectivă din care recepta arta și textele religioase. Contestarea pretenției metafizicii tradiționale de a reprezenta o contribuție la cunoașterea lumii mergea mână în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nu *Bună noaptea, ci Noapte bună; în spaniolă se poate spune Buen dia și Buenos dias, însă nu se poate spune *Buena noche, ci Buenas noches, adică numai la plural. În mod similar, există formule tradiționale cu care se încep basmele: în franceză, Il était une fois, în italiană, C'era una volta, în germană, Es war einmal, în engleză, Once upon a time, iar, în română, A fost odată (ca niciodată). Vorbitorul unei limbi are în conștiința sa asemenea norme
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbii respective. Cînd se supraapreciază calitățile unei limbi, demersul nu se poate înscrie nici în sfera filozofiei și nici în cea a științei, rămînînd simplă plăsmuire a fanteziei nestăpînite, dar fiind lipsit și de valențele estetice și etice ale unui basm reușit. Din punct de vedere filozofic, o asemenea procedare repre-zintă o degradare a filozofiei, prin reducerea ei la investigarea unui singur aspect al lumii și o dublă degradare a ei prin înnămolirea în spații în care nu mai este posibilă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ceilalți favorizând relații pluriperspectivale și pregătind pentru percepția acelui discontinuum care e însuși cotidianul. Își recunoaște înclinarea spre Ungaretti, Montale și Quasimodo; îl atrag, prin spontaneitate și concizie, plăsmuirile folclorice. "Preot al lui Hermes", Cezar Ivănescu vede în poezie un "basm pentru filozofi"... Repetată la fiecare prilej e adeziunea la poezia tradițională "de la Vede la trubaduri". Cât despre "gargara postmodernă", nici un menajament: "Mi se pare de un fals evident, mai întâi printr-o carență de logică internă: toată poezia modernă trăiește
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
antologic, se cuvine reprodus integral: În tine nu mi-e dor de nimeni, Pământ apus în somn Prin verzi orbite, Și sunt străină dacă trec hotarul Pletelor tale obosite, Eu numai limba ta O știu vorbi în vis Și spune basme numai pentru tine Prea trecătoru-mi paradis, Prea trecătorule stăpâne. E frig afară Și e ceață deasă, Se face seară, Timpu-ncet se lasă, Dar cât de bine și de cald e-acasă, Când unul altuia ne suntem țară Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un model. "IRONIA ONTOLOGICĂ" SAU DESPRE MIHAI URSACHI Contemporan imaginar cu Socrate, cu Shakespeare și cu Eminescu, poetul ieșean (născut la Strunga, în preajma Mirceștilor lui Alecsandri) explorează, cum dezvăluie în Dimineața, istoria lumii: "istoria-ntreagă a lumii și toate legendele basmul Isoldei și al lui Tristan". Era contemporan direct cu Ioan Alexandru și Cezar Ivănescu cu toții veniți pe lume în același 1941. Deținut politic, trecut prin sumbrul "Fort 13", avea să fie eliberat după trei ani, în 1964. Fusese remarcat în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
numele tău este artă" parafrazează un vers din Shakespeare: "O, slăbiciune, numele tău e femeie!" Jocul de-a nemaivăzutul constituie însăși rațiunea creației; infuzia de candoare și freschețe instaurează disponibilități pentru un spectacol inedit, reactivând parcă teza lui Novalis că "basmul e oarecum Canonul poeziei". În fapt, contemplând lumea, fantezistul din Țicău înnobilează și sacralizează orizontul banal și demitizează amuzat, în joacă, grandiosul. De multe ori axat pe sugestii livrești (mod vizibil în toate volumele), discursul devine parabolă, punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dacă altfel nu se poatre, / Facă-se voia ta..." Tușe sumbre, în texte analoage, punctează văi înghețate și ceruri închise, "întunecata zare" și "nesfârșita fugă". Episod rarisim, senin: O caleașcă trasă de fluturi străbătând "priveliști de vis", duce, ca în basme, într-un ambient de pace. Discursul în zăbranic cernit, reluat de la un volum la altul și devenit o patetică monodie, excelează în miresme metafizice, constituindu-se astfel într-un produs liric definitoriu. Neconsolată de dispariția propriei surori, Sora mea de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
stea / în dimineața tulbure de iarnă!" În preajma exodului tragic, publicase o memorabilă Biografie confesiune (cvasi-expresionistică) în alb-negru în care termenul galop, reper simbolic, duce în halouri metafizice potențând misterul. Imaginea reală a mărturisitorului se subordonează imaginii mitologizante, hiperbolice, în linia basmelor cu Feți-Frumoși: Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună; Plinului pântec așa îi cânta într-o noapte cu lună, Trăsnete reci de furtună vedea cum în zare detună. Știu eu, mama și-a zis
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
m-am dus și i-am închis Ochii umbroși, trist străjuiți de coarne. Tu, iartă-mă, fecioară tu, căprioara mea! În fapt, Moartea căprioarei, piesă reprezentativă, e moartea unui miraj; constituente imaginarului lui Labiș, munte, brazi, o simbolică "pasăre albastră", basmul cu "fata prefăcută-n căprioară" contrastează pluriform cu violența și amintirea războiului. Că poetul cunoștea (din manuale) o povestire sadoveniană pe temă apropiată, e sigur. Undeva, În pădurea Petrișorului, "bătrână și nestricată de om", o căprioară lovită de glonț dar
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
funambul continuă la modul giocoso. Patetic și discret ironic, el își arată direct sau prin intermediul măștilor profilul interior grav; dedublarea îi dă libertatea de a se proiecta în efigii memorabile. Dicțiunea centrată pe contrasens, fabulația programată pe aglutinări năzdrăvane de basm, amestecul de gingășie ascunsă și bonomie creează o stare de empatie transtemporală. Poetul, cititor perspicace, avea cunoștință de Lautréamont (pe care-l citează într-un vers); îi erau cunoscute scrierile cinicului Jarry (exponent al umorului negru); alte contacte livrești l-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
năruirilor morale, el înaintează consecvent pe o linie mediană fără retorisme, ostil tenebrelor. Mireasma teiului, verdele vegetației, "fire de argint lichide", "sălbăticiuni mici și dragi", aroma pâinii calde iată "bucurii simple" configurând plenitudinar sentimentul ființării neîntrerupte. Aflăm ca dintr-un basm: Nu există moarte! Pur și simplu cad frunzele / Spre a vedea mai bine / Când suntem departe..." (Metafora). Invocând (în linie eminesciană) triada Pământ, Istorie, Limbă, verbul vaticinar al tribunului operează aproape sacramental, în mari cadențe lirice. Concomitent, liricul se vrea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
trecerea în neființă, proiectată în orizont metafizic, are tandrețea unui Blaga tânjitor: Există o lumină, / există o stea / doar mort o poți vedea -, / Marie Magdalină". Altă dată, abaterea atenției din matca obișnuită, întoarcerea lucrurilor pe dos despovărează momentan; poetul citește Basme de adormit bătrânii sau se uită "prin toate oglinzile din casă" pentru a se încredința că n-a murit. Și în Memorii (text adresat unui "stimat director general de la uzina de produs poeme"), și în Conferința de presă a marelui
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mitice, aduși de pe o stea călătoare de către zeul tutelar Buru. Fără a îndrăzni să-l conteste pe Raul cel Bătrân, veții (sau "vații", cum sunt numiți peiorativ de către cei din nord) spun că legenda stelei călătoare nu este decât un basm, o frumoasă și respectabilă poveste fondatoare care, totuși, nu poate fi în nici un caz considerată argument științific. Preluând tot din incontestabila autoritate a scrierilor lui Raul cel Bătrân, savantul veț Dan Robbabu'tu (1483-1572) a descifrat Papirusul verde, atribuit tot
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
teritorii, inteligențele migrând în locuri mai prietenoase, un singur lucru nu le poate lua nimeni: poveștile." Creatori și beneficiari ai unei originale mitologii foarte bogate, viața vandanilor se desfășoară mereu simultan pe două planuri: în realitatea cenușie și în încântătoarele basme ce-i însoțesc fără încetare. Astfel, ei încearcă să-și explice fiecare eveniment trăit nemijlocit prin întâmplările similare din vechile lor eresuri. În Biblioteca Națională se găsesc mai multe culegeri de legende, unele în caligrafii străvechi, altele în graiuri pe cale
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
despre faptele de vitejie ale strămoșilor insuflându-le, astfel, dragostea față de trecutul neamului, îi învăța rugăciuni, cântece și alte multe lucruri care le-au rămas în suflete ca niște semințe bune ce au rodit mai târziu, le citea povești și basme, îi iubea ca și cum ar fi fost copiii lui. Informarea și formarea, sau în termeni uzuali instruirea și educarea, sunt componentele fundamentale ale procesului didactic, ale actului educațional, în sens larg. Între aceste două componente există un raport determinativ reciproc. Învățarea
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
mitice, aduși de pe o stea călătoare de către zeul tutelar Buru. Fără a îndrăzni să-l conteste pe Raul cel Bătrân, veții (sau "vații", cum sunt numiți peiorativ de către cei din nord) spun că legenda stelei călătoare nu este decât un basm, o frumoasă și respectabilă poveste fondatoare care, totuși, nu poate fi în nici un caz considerată argument științific. Preluând tot din incontestabila autoritate a scrierilor lui Raul cel Bătrân, savantul veț Dan Robbabu'tu (1483-1572) a descifrat Papirusul verde, atribuit tot
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
teritorii, inteligențele migrând în locuri mai prietenoase, un singur lucru nu le poate lua nimeni: poveștile." Creatori și beneficiari ai unei originale mitologii foarte bogate, viața vandanilor se desfășoară mereu simultan pe două planuri: în realitatea cenușie și în încântătoarele basme ce-i însoțesc fără încetare. Astfel, ei încearcă să-și explice fiecare eveniment trăit nemijlocit prin întâmplările similare din vechile lor eresuri. În Biblioteca Națională se găsesc mai multe culegeri de legende, unele în caligrafii străvechi, altele în graiuri pe cale
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
care țin de o anumită normalitate și chiar discreție: un cetățean responsabil față de lege, un profesionist la locul de muncă, un părinte responsabil ori un credincios care ascultă cu adevărat de glasul lui Dumnezeu. Să încetăm a aștepta, ca în basme, să apară vreun împărat viteaz, drept și înțelept la care să cerem sfaturi și în judecata căruia să ne încredem. Nimeni din afară nu se va murdări, ca să ne curețe nouă casa îmbâcsită. E ticsită cu felurite mizerii pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
consideră frumos tot ceea ce este grațios, plăcut, atrăgător, delicat, delicios, armonios, fermecător, încîntător, splendid, fascinant, fabulos, magic, mirabil, valoros, spectaculos, sublim, superb ș. a. Dar urîtul se poate insinua și în spații atribuite în mod tra-dițional frumosului, cum ar fi lumea basmului, a fantasticului, a magiei. Aici apar multe lucruri respingătoare, cutremurătoare, odioase, de coșmar, revoltătoare, fetide, oribile, abominabile, odioase, grotești. Apar personaje scîrbavnice, monstruoase, scîrboase, spurcate, indecente, hi-doase, murdare, înspăimîntătoare, abjecte, oripilante, nesuferite, dezgustătoare, repulsive, ignobile, schimonosite ș.a.m.d. Aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
abia una singură, Din străinătate, îl atrage din nou, cu fire nevăzute, la Ipotești. Se cereau studiate toate descrierile cadrului ipoteștean, cu codrul, lacul, lunca, Stînca stearpă, izvorul cu prispa de brazde și "teiul sfînt", așa învăluite în lumea de basm a copilăriei sale și văzute de el cu ochi de poet. Și încă un motiv, ca să rîmînem în același cadru ipoteștean: pentru a dezlega problema pusă de Iubita de la Ipotești, pe care Perpessicius o considera "marea și pînă în clipa
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Mihai. Meșteșugită poveste cu fata asta de la Cucorăni, dar mare minciună, scornită numai din gelozie, de gloria Ipoteștiului! Scriitorul Al. Arbore a putut constata la fața locului că "orice țăran din Cucorăni îți jură pe ce are mai scump că basmul Călin a fost 1ocalizat, de Eminescu, la izvorașul de la Cucorăni și în păduricea de mesteceni de alături"39. În anul 1932, intelectualii din Cucorăni au format o asociație, cu scopul de a confecționa, pentru satul lor, un bust de bronz
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
altă mare plăcere a copilăriei sale: să vadă, seara, cum, de după orizontul rumenit "ca o vatră de jeratic", răsare luna, cum codrul se luminează treptat, sub lumină de lună. Furat din realitate, el se lasă învăluit într-o lume de basm: "Un rai din basme văd printre pleoape". Este lumea de fantasme a copilăriei, un joc amețitor, între vis și realitate, pe care l-a zugrăvit atît de artistic Mihail Sadoveanu, în Dumbrava minunată. Vizitînd lacul din codru, cu fantezia sa
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
copilăriei sale: să vadă, seara, cum, de după orizontul rumenit "ca o vatră de jeratic", răsare luna, cum codrul se luminează treptat, sub lumină de lună. Furat din realitate, el se lasă învăluit într-o lume de basm: "Un rai din basme văd printre pleoape". Este lumea de fantasme a copilăriei, un joc amețitor, între vis și realitate, pe care l-a zugrăvit atît de artistic Mihail Sadoveanu, în Dumbrava minunată. Vizitînd lacul din codru, cu fantezia sa foarte bogată, el trăiește
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]