5,261 matches
-
rușinoasă; se ascunde aici, poate, întreaga încărcătură simbolică a aparent comunei constatări că "haina face pe om"; execuția presupune aducerea concretă a sentinței la îndeplinire, respectiv alungarea omului din rai și "întemnițarea" lui, legarea lui de pămînt, cu toată povara blestemului asociat; pentru că această pedeapsă este simbolică, ea nu trebuie considerată nici prea grea, nici prea ușoară, ci interpretată în termenii limbajului simbolic, căci: "Izgonind pe Adam, l-a așezat în preajma raiului celui din Eden... " [Facerea, 3:24]. "Căderea din rai
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o dată săvîrșită, minciuna originară se va întoarce cu o împovărătoare încărcătura de efecte asupra omului care a înfăptuit-o. Altfel spus, protopărinții vor fi "beneficiarii" unor urmări de la care nici măcar "sărăcia lor cu duhul" nu a putut să îi absolve. Blestemul cu care Dumnezeu a însoțit alungarea din rai a lui Adam și Eva este cît se poate de relevant în acest sens. Simbolic urmărite, consecințele acestui blestem echivalează cu o "întoarcere pe dos" a scopurilor cu care ea a fost
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de la care nici măcar "sărăcia lor cu duhul" nu a putut să îi absolve. Blestemul cu care Dumnezeu a însoțit alungarea din rai a lui Adam și Eva este cît se poate de relevant în acest sens. Simbolic urmărite, consecințele acestui blestem echivalează cu o "întoarcere pe dos" a scopurilor cu care ea a fost înfăptuită. Astfel, tot ceea ce sub semnul minciunii va fi realizat de către om sub impulsul unor nevoi "pozitive" (mai mult sau mai puțin conștientizate), se va solda în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în resemnarea de a fi posedată, dorința de putere se va perverti în dominația ei de către bărbat. Pe de altă parte, relația de "cooperare" a femeii cu șarpele va deveni în context mundan una de agresiune reciprocă, așa cum rezultă din blestemul adresat aceluia care și-a "împrumutat" chipul lui Satan: "Dușmănie voi pune între tine și între femeie, între sămînța ta și sămînța ei; aceasta îți va zdrobi capul, iar tu îi vei înțepa călcîiul" [Facerea, 3:15]. O recuperare simbolică
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
3:15]. O recuperare simbolică a pedepselor primite denotă că cel mai aspru dintre toți deși cel mai puțin vinovat a fost pedepsit Adam; probabil pentru că încă de atunci el purta, printre altele, și responsabilitatea faptelor Evei. Pentru Adam, consecințele blestemului vizează relația sa cu pămîntul, obiect al unei simbolice simbioze, căci: în locul minimului efort de a supraveghea grădina Edenului, lucrul pămîntului se va constitui pentru omul căzut într-o permanentă trudă, în urma căreia roadele vor fi adesea doar spini și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fi produs de loc" [1993:33], situație în care o lume fără de minciună ar fi putut să se instaureze pentru vecie. Cum însă păcatul minciunii a fost săvîrșit, el îi va încărca pe protopărinți și pe urmașii lor cu povara blestemului lui Dumnezeu. Sub semnul unui anume optimism, să constatăm totuși că în orice rău se ascunde și un anume bine. Astfel, ideea de felix culpa poate fi interpretată astfel: fără de cădere, omul nu ar fi avut nici un motiv de mișcare
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fel sau altul și cei care, dorind să vină la Dumnezeu, prin restabilirea ordinii valorilor, se văd obligați să renunțe luînd-o pe acest drum la averi, plăceri și onoruri, fie ele și îndreptățite... " [1993:156]. Într-un anume fel, prin blestemul aruncat asupra șarpelui, asupra femeii și a bărbatului, Dumnezeu l-a instaurat pe stăpînitorul tuturor relelor, pe Satan, ca prinț al lumii, pînă la înfrîngerea definitivă asupra lui, cînd o "Mare Întoarcere" urmează să se întîmple: întoarcerea la adevărurile esențiale
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
consonanța poemului Pânda cu Moartea căprioarei a lui Nicolae Labiș. În alte poezii „joacă” maniera lui G. Coșbuc sau sunt de regăsit ecouri din Ion Barbu. Dacă în 1939 I. nu ajunge să publice (ori să ducă la capăt) romanul Blestemul medieval (din care un fragment apare în presă), după 1950 va publica o duzină de narațiuni, cele mai multe de inspirație istorică. În Mărgelele de plumb (1951), Moșia oamenilor slobozi (1951), Niculai Călărașul (1953), Mitruț al Joldii (I-II, 1953-1954), Vijelie-n
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
vrea complicată, iar clișeele înăbușă intențiile romancierului. În Ana se reia tematica din primele scrieri, în prim-plan fiind adusă aceeași lume ancestrală, în care acum se desfășoară o stranie poveste de dragoste menită să vorbească despre legitatea obscură a blestemului atavic. Impresia de artificial a romanului vine însă din modalitatea compozițională exploatată inabil: o rememorare dialogată, prin care protagonistul își spune istoria în timpul unei călătorii. S. a abordat și reportajul, realizând, foarte prompt, emoționante colaje de mărturii ale unor participanți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290009_a_291338]
-
vale - / Este jalea? Este jalea: Codrului Măriei Sale?”. Stilul popular se regăsește într-o asimilare de substanță organică a concepției poetice folclorice, care obligă la respectarea structurii formale tipice, pe care autorul o exersează cu ușurință de la colind până la bocet și blestem sau la rezonanțe baladești pe motivul Iancului. Un ciclu de elegii, închinate satului patriarhal ce se stinge mocnit într-o vatră ancestrală neîntreținută azi cu credință, este Satul care moare. Lamentoul atinge coardele grave ale resemnării, când însuși sensul dumnezeiesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
s-au vîndut ca o turmă de dobitoace cohortelor romane iar exemplul cel mai grăitor este moartea viteazului Diogio(Decebal după urechea făcătorului de istorii latine Dio Cassius) care a ales să se sinucidă decît să fie circar la Roma. Blestemul istoriei ne-a făcut să avem circarii noștri și chiar foarte mulți la noi acasă, care se țin numai de făcături și trădări de neam și țară. Cine nu vrea să gîndească însemnă că nu are cu ce să gîndească
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
a lumii pămîntești, se adună șerpii care se înfășoară cîte doi pe tulpina unui alun subțire chinuindu-se săracele vietăți pînă scot din gurile lor o ,,piatră nestemată” folositoare pentru vindecarea tuturor bolilor trupului și minții. Se lecuiau vrăjitoriile și blestemele aruncate pe vînt, necazurile prinse de om prin vorba rea, privirea pizmașă, descîn- tecul dușmănos trimis pe vînt ori spurcăciunea locului rău. Dar această piatră nestemată dădea celui ce o purta pe frunte tăria pentru luminarea minții în căutarea adevăratei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
au devenit, devin și vor deveni cu certitudine simple capitole distincte de istorie literară și artistică. în cadrul lor, toate alternativele sunt stocate, aliniate, nivelate, egalizate. Deci, chemate la ordine, disciplinate, extirpate de orice agresivitate și violență practică de tip contestatar-politic. Blestem sau situație riguros obiectivă, cum ne place să credem? Păcat originar, ereditar, ori alternativă inevitabilă? Este foarte greu să negi existența sau să condamni radical și definitiv și astfel de împrejurări. Cine n-a fost ca să folosim și noi o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ridicarea progresivă a nivelului cultural general, singura care permite formarea acestor cadre indispensabile. Nu numai noi facem astfel de observații. înaintea noastră, Andrei Pleșu observa cu pătrundere: Să stăm bine cu elitele și să stăm prost cu media e un blestem românesc 6. Despre ce este vorba, pentru a da un singur exemplu din experiența cea mai directă? încă din perioada Cahiers roumains d'ătudes littăraires ne-am dat seama de o lacună esențială: lipsa cvasi-totală a adevăraților redactori poligloți (colaborarea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
deșert (1998), Vindecarea prin cuvânt (2003) ș.a., proză scurtă - Cine trece primul pe pod (1982), Dacă privim în ochi privighetoarea (1989), Războiul îndrăgostiților (1999), roman - Preavizul (1984), Dansul iederii (1987), Cartea secretelor (1995), Darul nebunilor (1996), Îngerul venețian (2000), Moștenitorii blestemului (2002) ș.a., cât și notele de călătorie Salut, Basarabia! (1991). Versurile afișează un modernism de marcă interbelică, dar superficial (lipsă de punctuație, uneori titluri șocante: Scris despre un dicționar al melancoliei, Scris despre alte naufragii ale surâsului, Scris despre tălpile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289972_a_291301]
-
vine rândul, București, 1997; Iubiri interzise, București, 1998; Legea apei în deșert, București, 1998; Războiul îndrăgostiților, București, 1999; Sărutând leoaica pe gură, București,1999; Îngerul venețian, postfață H. Zalis, București, 2000; Dragii mei păcătoși, pref. Geo Vasile, București, 2001; Moștenitorii blestemului, București, 2002; Vindecarea prin cuvânt, București, 2003. Repere bibliografice: Adrian Popescu, „Ulise, alte întâmplări”, ST, 1977, 5; Al. Cistelecan, „Ulise, alte întâmplări”, F, 1977, 7; Voicu Bugariu, Povestiri atrăgătoare, LCF, 1982, 34; Costin Tuchilă, „Jurământ de măr”, LCF, 1983, 40
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289972_a_291301]
-
eleganța cu care își transcrie himerele. În teatru, adaptând Pâinea păcatului a provensalului Théodore Aubadel, ce-și avea izvorul într-o superstiție, și nuvela fantastică Sărmanul Dionis a lui Eminescu, O. reface aceeași scenerie în jurul unei taine ce înfioară: puterea blestemului în prima, „mistice sisteme”, metempsihoza în a doua. Frazarea este curată, aici ca și în traduceri, dar autorul este copleșit de model. SCRIERI: Pâinea păcatului, București, 1905; Sărmanul Dionis (în colaborare cu Jean Bart și Const. Calmuschi), București, 1909. Traduceri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
Starea Țării Rumânești (scrisă prin 1831) are două compuneri anexe: Povestea huzmetarilor și Obșteasca anafora a boierilor pentru prăvilele Măriei Sale. În jurul anului 1828, G. izvodește cea mai închegată și mai dură dintre piesele lui, Barbul Văcărescul, vânzătorul țării. Tânguirea și blestemul norodului, din final, emană o forță întunecată, amenințătoare. Prin 1845 așterne pe hârtie, în proză și versuri (unele, de factură folclorică), Mavrodinada sau Divanul nevinovat și defăimat sau Copiii sărmani nevârstnici și năpăstuiți, recurgând la personaje alegorice. Interesul acestor scrieri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
pieirea „ticăițească” a vrăjmașilor, inutilitatea apei vărsate, slăbiciunea arcului „moale”, focul ce „topește” ceara, soarele ce arde culbecii, vântul care „seacă” păduceii. Într-o altă tonalitate, profund elegiacă, precum într-o recunoaștere a mitului, presimțind întoarcerea celui „risipitor”, se rememorează blestemul abătut asupra fiilor „streinatici”: „Să li să vechească haine-n căi departe / Și să șchiopeteze cu călcâie sparte”. Tălmăcind, D. regândește poetic temele și motivele cântării dintâi, uneori până la retrăirea stărilor lirice fundamentale. Cu mult mai generos decât în cazul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
în clipa următoare: dragostea înseamnă să ai, "la fiecare întîlnire, impresia că debarci în zorii primei zile a lumii". El, bărbatul invadat de o femeie, una singură, suportă și cîștigă. Michel și Bruno nu reușesc să evite acel soi de blestem care constă în a-l întîlni prea tîrziu pe celălalt, dublul, pasiunea întregii ființe, trăită sau doar posibilă. Ei nu-și vor reveni niciodată din acestă disoluție a cărei imagine o poartă ca pe o ghiulea, victime ale unei demitizări
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să părăsească stingheră orizontul familiei biologice, deplasîndu-se spre solidaritatea familiei fictive, amicale, cea care devine progresiv singura adevărată, deși, paradoxal, îl ajută să se întoarcă mai senin spre cea rămasă în urmă. Asemenea multor fii rătăcitori, fără a urma neapărat "blestemul" livresc al lui Sartre, care considera că orice relație paternă e ratată, Mathieu Lindon învață să-și iubească și să-și accepte tatăl abia în urma transferului exaltat asupra unei terțe figuri, apropiate ca vîrstă de acesta. Poate mai interesant încă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
atracție de bîlci de lux. Ce a putut-o face, totuși, pe această femeie creditată cu un IQ demn de premiul Nobel să se agațe cu atîta disperare de un tărîm al iluziilor, forțînd-și destinul și aruncîndu-se vijelios pe panta blestemului și a decadenței, pînă la integrarea unei secte satanice? Misterul rămîne deplin. În felul său, Simon Liberati îi oferă un amar, dar elegant titlu de glorie postumă: acela de a fi fost starul prin care a început crepusculul idolilor. Formația
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
eficace concursul la a o scoate din starea de discreditare în care căzuse. Prea adesea, economia politică a părut dură și inumană, pentru că ea condamna instituții destinate, în aparență, ușurării suferințelor maselor. Prea adesea, de asemenea, ea și-a atras blesteme pentru că a disipat iluziile dragi dezmoșteniților. Prea adesea, în sfârșit, formulele sale severe putuseră fi interpretate într-o manieră ostilă ameliorării sorții clasei celei mai numeroase și mai sărace. S-a ajuns la a o considera întrucâtva păzitoarea oficială a
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
o înlocuiește. A doua țintă de atac a lui Strange o constituie toate teoriile care direcționează greșit alegerile posibile, adică teoriile care fie neagă, fie iau de bune elemente ale alegerii din managementul economiei politice globale, fie absolvă actorii de blestemul responsabilității (1985: 3, 7, 39). Acesta este un exercițiu de demistificare continuă. Dintre cele două teorii deterministe pe care ea le critică, marxismul și așa-numita școală a declinului hegemonic, cea din urmă este atacată cu precădere. De la prăbușirea sistemului
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Remarcabilă e la un moment dat, când Mihnea bea dintr-o hârcă, o mișcare haotică, o sarabandă de duhuri, adică o "danse macabre", notată cu mare simț al sonurilor hîrjiite și repezi, al dinamicei colosale și noroase. Baba deschide seria blestemelor în poezia noastră: "Oriunde vei merge să calci, o, tirane, Să calci p-un cadavru și-n visu-ți să-l vezi! Să strângi tu în mînă-ți tot mâini diafane, Și orice ți-or spune tu toate să crezi, Să-ți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]