6,712 matches
-
din 1977 i-a venit În ajutor: vechiul București Începea să se dărâme de la sine, lui nu-i mai rămânea decât să desăvârșească opera! L-a impresionat și Phenianul, capitala Coreii de Nord. Ce bine arăta: un oraș monumental, cu bulevarde largi și drepte, cu piețe imense, nou-nouț, fără urme stânjenitoare ale trecutului, un adevărat oraș comunist! Vechiul Phenian fusese ras de bombardamentele americane. Deși bombardat și el de americani, Bucureștiul avusese o soartă mai bună, distrugerile nu fuseseră chiar atât
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
element al construcției, era dărâmat și se lua treaba de la Început. Și așa s-a Înălțat palatul, Încă incomplet finisat În interior În momentul căderii lui Ceaușescu. Este În stilul neoclasic drag dictatorilor, cu săli imense și culoare largi cât bulevardele. Unele părți, privite izolat, nu arată rău, fiindcă au fost puși la lucru artiștii și meseriașii cei mai pricepuți. Ansamblul este Însă al celei mai impunătoare construcții kitsch din lume. Registrul inferior, un paralelipiped cu laturi aproape identice de 270
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
până la 84 de metri (fiindcă, evident, trebuia să fie nu numai foarte lung și foarte lat, ci și foarte Înalt). Pariu câștigat: doar Pentagonul este mai mare; Buckingham sau chiar Versailles, puse alături, ar părea neînsemnate. Din fața palatului, pornește un bulevard, nu mai puțin impresionant, lung de trei kilometri și jumătate și, după câte se spune, cu o jumătate de metru mai larg decât Champs-Elysées. Ca aspect, nu e până la urmă chiar atât de original; nu s-ar putea vorbi de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
li s-a permis să facă. Ansamblul respiră un aer foarte asemănător cu postmodernismul neoclasic al arhitectului catalan Ricardo Bofill, și Îndeosebi cu cartierul „Antigone“ construit de acesta la Montpellier (cam În același timp, spre mijlocul anilor ’80). Palatul și bulevardul taie complet țesătura Bucureștiului: față de orientarea dintotdeauna nord-sud a rețelei urbane, noua orientare este est-vest. Acestea aveau să fie noul centru simbolic și noua axă simbolică. Din păcate, bulevardul nu este chiar atât de monumental și semnificativ cum s-ar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Montpellier (cam În același timp, spre mijlocul anilor ’80). Palatul și bulevardul taie complet țesătura Bucureștiului: față de orientarea dintotdeauna nord-sud a rețelei urbane, noua orientare este est-vest. Acestea aveau să fie noul centru simbolic și noua axă simbolică. Din păcate, bulevardul nu este chiar atât de monumental și semnificativ cum s-ar fi cuvenit să fie. Clădiri publice sunt puține: două ministere chiar În fața palatului și, ceva mai departe, noua Bibliotecă Națională (Încă neterminată). În rest, tot obsesia regimului: blocuri de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Deocamdată, bisericile dispăreau una după alta sau erau acoperite de noi construcții (sau deplasate În spatele acestora). S-a crezut la un moment dat că va fi demolată și Mitropolia; așezarea ei pe deal, Într-o poziție dominantă, chiar deasupra noului bulevard, era stânjenitoare. Până la urmă, s-a găsit o soluție mai blândă: un bloc bine plasat, În fața esplanadei care urcă spre Catedrală, a ascuns-o privirilor (exceptând un unghi Îngust, din care mai poate fi Încă văzută). O idee năstrușnică a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
câinii au fost adunați și exterminați (Între timp, comunitatea lor s-a mai refăcut). Orașul a devenit ceva mai ordonat și mai curat (nu cu mult, o idee...). Băsescu a lansat o campanie și pentru refacerea mai multor străzi și bulevarde, precum și alte proiecte. În bună măsură Însă, avântul i-a fost retezat. Consiliul municipal fiind dominat de adversarii săi politici, și toate primăriile de sector În mâna P.S.D., activitatea primarului general a fost aproape paralizată vreme de patru ani. Bucureștiul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de intensitate comparabilă, În 1838, 1894, 1912... Mai aproape de zilele noastre, cutremurul din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940 este Încă prezent În memoria bucureștenilor. Au pierit atunci sute de oameni, cei mai mulți În urma prăbușirii blocului „Carlton“, abia construit, pe Bulevardul Brătianu. Catastrofele au prostul-gust de a se ține lanț, parcă invitându-se una pe alta: era În zilele terorii legionare și cu câteva luni Înaintea intrării României În război. Dar cea mai cumplită dintre catastrofe a fost cutremurul din 4
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cu magnitudinea 7,2 (pe scara Richter). Timp de un minut, orașul s-a mișcat ca pe valuri. Au căzut mai multe zeci de imobile, În cea mai mare parte blocuri vechi, din zona centrală a orașului (Îndeosebi Calea Victoriei și bulevardul Brătianu). Atunci a fost momentul când Ceaușescu, profitând de aceste distrugeri, a decis că va construi un nou București. Numărul morților a depășit 1500, iar al răniților 11000. În plus, cutremurul a imprimat o stare de neliniște care, alimentată de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
statuie ecvestră a lui Carol I din fața Palatului Regal (operă a renumitului sculptor croat Ivan Meštroviæ; ar putea fi refăcută, dar cine se mai gândește la asta?), ca și statuia lui I.C. Brătianu, aflată În rondul de la intersecția celor două bulevarde centrale. N-au pus mare lucru În locul lor. Ceaușescu le-a avut pe toate, nu Însă și statuie. Au fost, În schimb, un Stalin uriaș, la intrarea În Parcul Herăstrău, dat jos odată cu denunțarea „cultului personalității“, și un Lenin nu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
drept al Dâmboviței sunt prea joase pentru a oferi cu adevărat o panoramă a orașului. Lipsa unui râu „autentic“ este compensată Însă de salba de lacuri din nord și de Întinsa zonă de parcuri care le Înconjoară. Șoseaua Kiseleff și Bulevardul Aviatorilor, mărginite de arbori și grădini și de vile somptuoase, conduc spre parcul și lacul Herăstrău, impresionante prin proporții și prin armonia peisajului. Este unul dintre cele mai ample și mai frumoase ansambluri de acest gen din Europa. Un alt
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
auzit decât râsul ei și n-am văzut decât spatele unui BMW alb) l-a sărutat. A trebuit să mă abțin să nu claxonez. M-am hotărât să trag lângă ei. Voiam să văd cine era tipul - rivalul meu. Dar bulevardul era atât de aglomerat, încât n-am putut să trag lângă ei, pe nici o bandă. Nu-mi amintesc dacă copiii spuneam ceva sau nu (făceam abstracție de orice altceva), dar am luat mobilul și am format numărul ei (plănuisem oricum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în prima zi la Paris, să vadă orașul de pe colina Montmartre, din fața Bisericii Sacré-Coeur. Restul zilelor cobori în vale și, cum s-ar zice, „lucrezi la detalii”, ca unul care a înțeles. Alte puncte de atracție ale Parisului aflate în preajma bulevardului Montmartre-Moulin Rouge și Place Pigale. Un cartier întreg plin de sex-shopuri și localuri deocheate. Îmi imaginasem totuși altfel zona: mai șic, mai elegantă - or, atmosfera generală este de lupanare populare, generos accesibile... 13 iunie, marți VASILE GÂRNEȚ: Schimbăm bani la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe Adrian Năstase. Acesta din urmă intenționează să-l dea în judecată. Un adevărat scandal de operetă, cu un final previzibil: cei doi se vor împăca și se vor ierta reciproc. VITALIE CIOBANU: O promenadă pe Champs-Elysées - cel mai lung bulevard din Europa - constituie elementul obligatoriu al unui sejur la Paris. Începe din Place de la Concorde și se încheie cu Arcul de Triumf din Place de l’Etoile-Charles de Gaulle, a cărui replică mai mică o avem la București. Când ajungem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Europa - constituie elementul obligatoriu al unui sejur la Paris. Începe din Place de la Concorde și se încheie cu Arcul de Triumf din Place de l’Etoile-Charles de Gaulle, a cărui replică mai mică o avem la București. Când ajungem acolo, bulevardul, pe toată lungimea lui, e pavoazat cu drapele ale Franței și ale unei țări arabe: alb-verde, cu semiluna și steaua suprapuse. Voi afla în aceeași seară, la știri, că trebuia să sosească președintele Algeriei în vizită oficială. „O relație privilegiată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pistă reală de dezvoltare a „conflictului”. Se întoarce la ai lui, mulțumit, totuși, că ne-a făcut să plecăm. Ieșim din metrou, după ce schimbăm un tren la stația Cluny/La Sorbonne. Mergem, încercând să uităm „litigiul” cu marocano-sirianul franțuzit, pe bulevardul Saint Michel - un loc liniștit, burghez, în mare contrast cu vacarmul proletaro-rockist din Piața Bastiliei. Ce să mai comentezi? Lucruri în general știute. Exemplare umane ca individul întâlnit în piață ajung bine-mersi în Franța, obțin ușor cetățenia franceză și îngroașă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pierdere. Îl consolez, spunându-i că nu e singurul care n-a prevăzut „întărirea” francului în nordul Franței. Andrej mă întreabă, arătându-mi pe hartă, dacă Théâtre Sébastopol e chiar Teatrul Sevastopol. Totul e posibil. La Paris am mers pe bulevardul Sevastopol, am coborât în stația de metrou Stalingrad... De ce n-ar exista și la Lille câteva denumiri rusești? VITALIE CIOBANU: Sunt o făptură meridională. Duc dorul Sudului, căldurii și intimității lor istorice - garanție a valorii și a spiritului aristocrat. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
state ce împărtășesc aceleași valori, ci demarchează civilizații. Occidentul versus Rusia, Occidentul versus China. Cu atât mai frustrat te simți ca est-european, ale cărui opțiuni sunt ignorate de arhitecții noilor hărți ale lumii. Bruxelles are deja toate semnele unei metropole: bulevarde largi, parcuri imense, building-uri supermoderne. Hotelul nostru se află în Rue de la Loi - un fel de Champs Elysées al Bruxelles-ului -, cu multe magazine de lux, de unde ajungi cu metroul direct în inima orașului medieval, ținta irezistibilă a turiștilor. Sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de stat, în frunte cu Lucinschi, l-a primit cu mult fast: steagurile rusești și portretele ștabului de la Kremlin ornau întreg orașul, scrie Ana, de parcă am fi fost o regiune Kaliningrad la Marea Neagră. Scandalos și fără speranță. Tot aici, pe „bulevardul Europa”, dăm câte o raită pe la unguri și pe la polonezi, foștii frați „de lagăr”. Ultimii poartă straie naționale, sărbătorești, oferă cu generozitate vizitatorilor pliante și CD-uri promoționale. Azi - coincidență! - e ziua Poloniei la Expo 2000, e prezent și președintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
al realității sovietice. VASILE GÂRNEȚ: Probabil că mulți vor descrie cu o imaginație „provocată” hotelul Oktyabriskaia, la care am fost cazați. E un hotel de stat, „adică al nimănui” (vorba lui Dmitry Golinko-Wolfson), situat în centru, la câțiva pași de bulevardul Nevski - artera centrală a orașului. O clădire imensă, cu coridoare interminabile (ca la Kafka) și cu câteva „filtre de control” - femei de serviciu, așezate la mese cu veioze - prin care treci până să ajungi la camera ce ți-a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fost în una din vizitele mele anterioare în Leningradul sovietic. Ne plimbăm prin oraș, deși vremea e ușor potrivnică, obligându-ne să ne retragem la adăpost din cauza reprizelor de ploaie. Ermitajul e închis lunea, dar e mult de văzut pe bulevardul Nevski, în Piața Palatului, la podurile de peste Neva... O părere de rău pentru această frumusețe neîngrijită, lăsată în paragină. Rușii (mai bine zis, autoritățile rusești) au restituit numele orașului, dar au uitat să-i întoarcă și renumele de capitală culturală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Zi de muzeu. De fapt, e ultima zi când mai putem intra la Ermitaj, pentru că mâine luăm trenul spre Moscova. Eu și Vitalie ne oferim să fim „ghizi” pentru Nicolae Prelipceanu și Adrian Popescu. Mergem pe jos, de-a lungul bulevardului Nevski. Trecem pe la Catedrala Învierea Domnului (Spas na krovi), o bijuterie arhitecturală în „stil rusesc” (cu „turle-bulbi de ceapă”), construită în 1907, pe locul ultimului atentat asupra lui Alexandru al II-lea. Cădem de-acord că exteriorul catedralei este mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
popular. În același timp, el nu e un Boris Akunin, autorul de romane polițiste cel mai vândut la ruși, nu e un Chingiz Abdullayev, prezent și el în dugheana de pe Tverskaya cu un titlu. Adică nu e un scriitor de bulevard, căci asta înseamnă cuvântul „popular” în gura precupeți. Poți fi oare, în Rusia, scriitor popular și iubit fără a scrie literatură de masă? Răspunsul îl furnizează chiar cărțile lui Pelevin. Începusem să citesc Jizini nasekomîh („Viața insectelor”), roman apărut și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
își dă seama, mirată, că a încurcat adresa. Wow, I’m sorry, I’m sorry!... Aud pentru prima dată un torent de înjurături românești în Trenul Literaturii... 9 iulie, duminică Minsk-Brest VITALIE CIOBANU: E 9.15. Minskul ne întâmpină cu bulevarde largi, flancate de clădiri rectangulare, cu aspect cazon, stalinist, faraonic. Încerc să nu fiu părtinitor în cele ce notez acum, înțelegând că tonul sumbru al acestor însemnări e determinat de predispoziția cu care am intrat în această țară îngenuncheată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
reședință cândva a contelui Castro de Guimarăes, am descoperit Madridul semeț și splendida Plaza Mayor, grădinile Šabatini și Palatul Regal, Bordeaux-ul calm și cheiurile Garonnei, Parisul cu Biserica Saint Severin, din apropierea locului unde se desfășura Le Marché de la Poésie, bulevardele și cafenelele, Sorbona și Tuileries, apoi Lille și gustul berii din Flandra Margueritei Yourcenar; trecând în Belgia ca dintr-o localitate în alta, Bruxelles-ul agitat de febra campionatului de fotbal care tulbura grandioasa Piață a Primăriei, Dortmundul rezervat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]