6,257 matches
-
militant al socialismului științific, a permis constituirea unei false „științe” a literaturii („teoria literară”). Așadar, adecvarea literaturii la estetică este imposibilă, chiar dacă numai principiile estetice, pe care creatorii le urmează, ar trebui să decidă valoarea textelor și locul lor În canon. Contradicția esențială vine aici dintre universalitatea esteticii și particularitatea limbilor În care estetica este aplicată În operă. În fond, dacă postulăm principiul gratuității actului literar, de ce studiul lui ar trebui să folosească unui sistem de Învățămînt național? Nu este vorba
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
centrale în procesul de „imaginare” a spațiului național, într-o rețea densă de dispute, competiții, alianțe și contraalianțe în zona reprezentativității și a legitimității științifice. Formarea acestui nou subdomeniu disciplinar ne oferă oportunitatea urmăririi influențelor externe, a modului în care canoanele științifice „centrale” sunt replicate și se transformă uneori la „periferie”, a fascinantei sincronicități a culturii române interbelice cu o mare parte dintre dilemele, motivele, temerile și tensiunile culturii „europene”. Această sincronicitate are loc - este ipoteza studiului de față - sub semnul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
va fi și ea supusă unui proces de adaptare și transformare la „periferie”. Contexte politico-culturale. Rolul polemicilor În România de dinainte de război, dar mai ales în cea interbelică, are loc o importantă și masivă redefinire științifică, intelectuală, culturală a diferitelor canoane disciplinare academice. Subdomenii noi sunt formate, criticate, extinse și contractate în atmosfera intelectuală extrem de fecundă a perioadei. Un astfel de subdomeniu se formează în regiunea aflată la granița sociologiei, geografiei, etnografiei, istoriei, a „studiilor identitare” etc., fiind uneori numit, după
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
naționale, pe de o parte, și birocrația statală și elitele politice, pe de altă parte. O nouă generație de intelectuali, ieșiți de pe băncile facultăților României Mari, derivându-și legitimitatea din expertiza în problematica culturii naționale, dar și din competența în canoanele științifice occidentale, vor ajunge să se ciocnească cu generația intelectuală mai veche, bine situată instituțional, dar poate chiar mai important, cu noile elite politice și statale, mai puțin dependente acum de legitimare din partea acestei noi intelligentsia și mai puțin capabile
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Golopenția. Definiția pe care o dă John Agnew geopoliticii (2002), referindu-se mai mult la faza sa germană, surprinde cinci trăsături esențiale: - accentul pus asupra statului ca fomă centrală a oricărei politici; - cunoaștere de tip ștințific, apropiată chiar de un canon metodologic naturalist, cuplată cu scopul „idealist” al servirii statului național; - orientare pragmatică, accentul fiind pus pe rezolvarea problemelor concrete; - rasism; - eurocentrism (americano-centrism). Cu excepția notabilă a rasismului, sociologia lui Anton Golopenția se află foarte aproape de această schemă creată pentru caracterizarea geopoliticii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
societății într-o singură perspectivă și asumându-și construcția miturilor politice. Discursul geopoliticii germane, în special cel al școlii lui Haushofer, este relativ puțin folosit în geopolitica lui Golopenția, în favoarea construcției freyeriene a unei sociologii în slujba statului. Raportarea la „canonul” științific european (german) este una creatoare, prin intermediul unei lecturi selective și al unei transformări a discursului recunoscut ca „geopolitic” în spațiul științific european. Această adaptare, sau translare, se înscrie însă, atunci când este una reușită, în limitele recognoscibilității. Prin intermediul lui Golopenția
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
complexe și ambiguue dintre „centru” și „periferie”, al adaptării și transformării limbajelor științifice occidentale în științe sociale românești și al jocului continuu dintre modificarea discursurilor și a instrumentarului științific și păstrarea criteriilor prin care poate fi acceptat și recunoscut de către canonul occidental „central”. Note Analiza Irinei Livezeanu - pe care nu o vom detalia aici - e interesantă și informativă, chiar dacă incompletă și uneori ideologizantă O prezentare detaliată nu face parte din economia studiului de față, dar este interesant de menționat însă apariția
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
network of competitions, alliances and counter-alliances is coming together in this area of scientific legitimacy and representativity. The birth of this new disciplinary subdomain offers us the chance to track down the external influences, to see how the central scientific canon(s) are replicated and transformed at the periphery and how the Romanian culture finds itself synchronized with the dilemmas, themes and tensions of the European culture. This synchronicity occurs - it is one of the theses of this paper - under the
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
spre care evocatorul privește cu admirație. Vorbirea grandilocventă, elanul liric, supradimensionarea sunt simple convenții, amendate adesea ironic. Călugării întâlniți sunt niște țărani în anteriu, pe care dogma nu-i inhibă aproape deloc, de aceea nici nu se simt stingheriți de canoanele bisericești. Cu „lunecarea-i de șopârlă”, călugărul Ghermănuță pare o „jivină” ageră a pădurii. Grațioasa matroană Floricica (fiică a protopopului N. Conta, care avea proprietăți la Dumbrava Roșie) prezintă profilul unui portret de Domenico Veneziano, idealizarea fiind un mod de
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
imperativ al vremii. Educația este prea strâns legată de tradiție, care se transmite de la părinți la copii, de la dascăli la elevi, de la inițiați la novici. Pe de altă parte, Învățarea este cu precădere un proces spontan și nu urmează Întotdeauna canoanele generației În vârstă, regulile prestabilite. Tineretul este mai receptiv la Învățare decât generația adultă, cu toate că adulții ar avea mai multă nevoie de Învățare decât tineretul. Adulții chiar opun rezistență Învățării, o refuză, mai ales dacă sunt instalați la pârghiile puterii
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
din Răzbunarea unchiului Matei) pivotează între pornirea compătimitoare și ironia reținută. Dintre piesele de teatru ale lui C. (nepublicate în timpul vieții; un volum de Teatru îi va fi editat în 1976), mai izbutite ar fi drama de inspirație istorică, în canonul tradiției, La locul numit Direptate, însuflețită de un patos ce antrenează, până la artificiozitate, cadențe (și rime) de poem, și fantezia dramatică Don Juan, în care, eliberat din chinga legendei, seducătorul sevillian e văzut nu ca un înșelător orgolios și crud
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
dovedesc astfel istoricizarea, se ivește atunci când devin ele însele obiectul unor noi, ulterioare contestări. Fiecare c.l. marcant, apt să se erijeze într-o veritabilă instituție culturală, a apărut în literatura română într-o vreme când, atingând o maximă maturitate, canonul dominant la acea dată începuse să își vădească epuizarea, să suscite replici și să solicite alternative, reclamând necesare înnoiri. Cele mai marcante c.l. românești, cele care s-au aflat în avangarda ideilor, au impulsionat dezvoltarea literaturii și i-au
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
îi pot astfel developa evoluția cu o maximă pregnanță. Vârstele literaturii române se pot schița în strânsă legătură cu c.l. care au dominat câte o epocă, generând mutații în paradigma estetică existentă la acea vreme, impunând câte un nou canon literar și aducând în prim-plan, cu o periodicitate firească în funcționarea oricărei culturi, câte un nou val de literați: scriitori, dar și critici. Cenaclul Junimea nu a fost dintru început și nu s-a înființat ca un c.l.
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
s-au afirmat scriitori precum Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici ș.a. Sub directa îndrumare a lui Titu Maiorescu, erijat într-un veritabil doctrinar al mișcării, estetician și critic cu sistem, s-au cristalizat trăsăturile unui prim canon literar din spațiul românesc. Alături de „prelecțiunile populare” și de c.l., tipografia, librăria și revista „Convorbiri literare”, apărută timp de 27 de ani sub redacția lui Iacob Negruzzi (de la 1 martie 1867 și până în 1885 la Iași, ca bilunar, iar
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
române, TMS, 2000, 3; C. Rogozanu, Identitate și ruptură, RL, 2001, 26; Manolescu, Lista, III, 215-217; Carmen Mușat, Pe muchia dintre două identități, OC, 2001, 70; Ioana Bot, Paradoxurile istoriei, între politică și literatură, ST, 2001, 10-11; Cornel Moraru, Lărgirea canonului estetic, VTRA, 2002, 1-2; Ileana Marin, Planurile glisante ale discursului istoric la Sorin Alexandrescu, CL, 2002, 8; Solomon Marcus, Sorin Alexandrescu în oglinda Occidentului, OC, 2002, 126; Manolescu, Enciclopedia, 36-39. M.S.
ALEXANDRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285241_a_286570]
-
prețul lezării tradiției. În alegoria sa, Cantemir intră în polemică nici măcar discretă cu o tradiție patriarhală, încă normativă: aceea a gândirii religioase. Gestul său nu este însă unul reformator, ci, așa cum procedează și în Divanul, unde folosește surse neacceptate în canonul culturii ortodoxe, dar pentru a susține idei ortodoxe, de data aceasta el depășește litera sistemului iconografic și simbolic creștin pentru a marca precaritatea morală a realității, care nu are resurse de a respecta modelul perfecțiunii, așa cum este el înfățișat în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
faptul că acesta s-a hotărât să pună preț pe valorile etice de la care, până atunci, făcuse rabat fără tresărire: "Iară acmu cunosc că Șoimul, poate fi, din școala fizicăi în școala ithicăi au intrat, ca cum toată viața în canoane ș-ar fi învățat și toată hrana cu dreptate ș-ar fi aflat. Care lucru, precum de firea șoimului departe să fie cine poate să nu știe?"18 Mai mult decât atât, același ticălos, dar nu lipsit de intuiție personaj
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
această lucrare le culeg din studiul acestui autor, mai puțin pe cele cărora le menționez o altă sursă. 43 Vezi Michael J. Curley, op. cit., p. XX-XXI, Jan M. Ziolkowski, op. cit., p. 3. 44 La conciliul In Trullo de la Constantinopol (692), canonul 82 interzicea folosirea simbolului mielului pentru Iisus, impunând reprezentarea acestuia sub forma unei figuri umane. Pericolul era acela al venerării animalului de către creștinii simpli, neobișnuiți să aplice o interpretare simbolică. Vezi Jacques Voisenet, Bêtes et Hommes dans le monde médiéval
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
această lucrare le culeg din studiul acestui autor, mai puțin pe cele cărora le menționez o altă sursă. 239 Vezi Michael J. Curley, op. cit., p. XX-XXI, Jan M. Ziolkowski, op. cit., p. 3. 240 La conciliul In Trullo de la Constantinopol (692), canonul 82 interzicea folosirea simbolului mielului pentru Iisus, impunând reprezentarea acestuia sub forma unei figuri umane. Pericolul era acela al venerării animalului de către creștinii simpli, neobișnuiți să aplice o interpretare simbolică. Vezi Jacques Voisenet, Bêtes et Hommes dans le monde médiéval
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sunt capabili să intre în contact real cu entitatea prin mijloace logice și științifice umane fiindcă ei consideră oceanul drept un "obiect". Au refuzat să creadă că acesta putea fi un subiect capabil de inițiative. Desigur, entitatea-ocean nu acționează după canoanele logicii și raționalității, pretins specifice științei occidentale și deci universal valabile. Totuși, Oceanul va lua contact, cum făceau zeii de demult, în afara cadrului unei logici științifice și umane. Va acționa prin inconștientul astronauților și va interveni în felul său în
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
în orașul natal Boukhara (în Tadjikistanul de azi), întocmește o Enciclopedie în 20 de volume, în care sintetizează cunoștințele vremii și pe care o intitulează „Utilitatea utilităților”. În anul 1020, publică lucrarea care l-a făcut celebru în întreaga lume „Canonul medicinii practice”, câștigându-și titlul faimos de „princeps doctorum”. Pe lângă sinteza lucrărilor lui Hipocrate, Aretaeus, Galen, Dioscordie, a Școlii din Alexandria, precum și a medicinii arabe, Avicena include propria sa experiență și ideile lui originale (3, 31, 35, 36, 37). În
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
Avicena face o bună descriere a diabetului. Menționează gustul dulce al urinii și face distincția între „diabetul dulce” („lubricita remum”) și diabetul insipid („multitudio urinae”). Este primul care menționează furunculoza și gangrena diabetică, precum și astenia sexuală (52). În afară de diabet, în „Canonul” său sunt descrise obezitatea și anorexia. Primele publicații ale lucrărilor lui Avicena în Europa au fost făcute de către medicii arabi din Spania: Albucasis (936-1013) din Cordoba și Averroes (1126-1198) din Andaluzia spaniolă. În 1473 apare la Strasbourg prima ediție în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
obezitatea și anorexia. Primele publicații ale lucrărilor lui Avicena în Europa au fost făcute de către medicii arabi din Spania: Albucasis (936-1013) din Cordoba și Averroes (1126-1198) din Andaluzia spaniolă. În 1473 apare la Strasbourg prima ediție în limba latină a „Canonului medicinii” al lui Avicena, urmată apoi de reproducerea lui în mai multe centre universitare europene (de 16 ori, în secolul XV și de 20 de ori, în secolul XVI). În 1491, la Neapole, apare o versiune ebraică a „Canonului”. „Canonul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
a „Canonului medicinii” al lui Avicena, urmată apoi de reproducerea lui în mai multe centre universitare europene (de 16 ori, în secolul XV și de 20 de ori, în secolul XVI). În 1491, la Neapole, apare o versiune ebraică a „Canonului”. „Canonul” lui Avicena va constitui, alături de lucrările lui Hipocrate și Galen, tratatele de bază ale învățământului medieval din Europa. Vestitul medic englez William Osler (1849-1919) considera „Canonul” ca „cea mai frumoasă lucrare care s-a scris vreodată”. La mijlocul secolului XI
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
Canonului medicinii” al lui Avicena, urmată apoi de reproducerea lui în mai multe centre universitare europene (de 16 ori, în secolul XV și de 20 de ori, în secolul XVI). În 1491, la Neapole, apare o versiune ebraică a „Canonului”. „Canonul” lui Avicena va constitui, alături de lucrările lui Hipocrate și Galen, tratatele de bază ale învățământului medieval din Europa. Vestitul medic englez William Osler (1849-1919) considera „Canonul” ca „cea mai frumoasă lucrare care s-a scris vreodată”. La mijlocul secolului XI, Paracelsus
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]