6,287 matches
-
căutați dintru Înalțimea fericitei și nesfârșitei vieți cerești către noi, cei Împovărați de multe, mari, grele, și nepocăite păcate și primind puțina noastră rugăciune ca pe o gângurire pruncească, mijlociți de la Dumnezeul milei și al Îndurărilor să ne izbăvească de chinurile cele veșnice ca, mântuiți fiind, pururea să cântăm Împreună cu voi În negrăita bucurie a Împărăției Sale: Aliluia!”(Condacul al 13-lea)
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Țandea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92315]
-
aruncați din nou În groapa temniței În care erau ținuți. Nimeni nu poate știi ce comunicau Între ei, Însă exista ceva ce Îi Întărea și Îi făcea să fie și mai mari susținători ai credinței lor. Chiar dacă știm că aceste chinuri au avut ca scop aflarea sumelor de bani depuse de domnitor În băncile apusene, nu putem să nu ne gândim la o luptă mult mai ascunsă și anume o luptă asupra comorilor sufletelor lor, În care era ascunsă comoara unui
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mariana Iuliana Oproiu; Magdalena Carmen Drăgușin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92321]
-
vă necăjesc” ăLuca VI, 28). Cei care înjură și blesteamă pe Dumnezeu sau pe aproaapele lui, dau dovadă că nu iubesc nici pe Dumnezeu, nici pe oameni. Gândește totdeauna înainte de a grăi. Limba neînfrânată duce multe suflete la pierzare în chinurile iadului. Dacă vrei să ajungi în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să ai și acești doi prieteni: RĂBDAREA ȘI IERTAREA. 23. Nu spune glume proaste ăpăcătoase, murdare)! Sfânta Scriptură ne îndeamnă: „Din gura voastră să nu iasă niciun cuvânt rău” (Ef
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
NOI, iubiți cititori, din ce loc suntem? Nu cumva avem și noi prostul obicei și urâtul păcat de a blestema, înjura și drăcui?! Să ne ferim ca de foc de acest păcat al gurii, ca să nu ajungem cu adevărat în chinurile iadului. 62. Cum scăpăm de ispite Într-o zi veni la preotul său un credincios, care i se plânse astfel: Părinte, ce să fac pentru a scăpa de ispitele care mi se așează în cale sau mă împresoară? Preotul se
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
să ne grăbim? Dar un ascultător înțelept îi zise: De unde știm noi că vom ajunge la bătrânețe? Cine ne asigură aceasta?! Să nu uităm că viața noastră are două căi: una care duce la fericire și alta care duce la chinuri. Fiecare faptă bună a noastră este un pas pe care-l facem pe calea raiului, iar fiecare faptă rea a noastră este un pas pe care-l facem pe calea iadului. Dar noi nu știm deloc care va fi ultimul
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
vrea să te piardă, ci să te întorci, prin suferință, prin pocăință, la calea cea dreaptă. Este de o mie de ori mai bine să suferi acum, aici în lumea aceasta cu viață scurtă și trecătoare, decât să fii părtaș chinurilor în viața de veci. Când i-a venit rândul la operație și bolnavul a ajuns între două lumi, adică între lumea care poate vorbi și lumea celor muți, preotul se gândea în sine: tare aș dori să aflu care este
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
fost soarta multor copii români a căror tragedie este descrisă de un martor ocular astfel: După încetarea focului de arme, ungurii au pus mâna pe copiii de români si de vii ii aruncau în văpaia focului arzând de vii în chinuri groaznice si mare jale răsuna în tot locul de plânsetele lor” . Rezultatul masacrului de la Trăznea: 263 români (copii, femei, bărbați, tineri si bătrâni) morți și răniți. Dintre aceștia au fost identificați 68 morți. Printre cei morți sunt : copiii Aurica Brumar
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
cu două nuielușe de alun la al nouălea hotar; țipătul copilului o determină pe mama lui să-i aducă adevăratul copil femeii. Să observăm că elementele folosite nu sunt luate întâmplător: cânepa are valențe mitico-simbolice în cultura populară românească. Despre "chinul cânepii" vorbește și Ioana Popescu în cartea Foloasele privirii, unde accentuează prefacerile acestei plante ("Chinul cânepii" începe cu înmormântarea seminței. Ea nu se face niciodată când e lună nouă, nici miercuri sau vineri, pentru că nu se face cânepă. Prelucrarea cânepii
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
lui să-i aducă adevăratul copil femeii. Să observăm că elementele folosite nu sunt luate întâmplător: cânepa are valențe mitico-simbolice în cultura populară românească. Despre "chinul cânepii" vorbește și Ioana Popescu în cartea Foloasele privirii, unde accentuează prefacerile acestei plante ("Chinul cânepii" începe cu înmormântarea seminței. Ea nu se face niciodată când e lună nouă, nici miercuri sau vineri, pentru că nu se face cânepă. Prelucrarea cânepii este considerată "lucru sfânt"... Dacă înconjori casa de trei ori cu tort de cânepă, nici un
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
ajunge, apoi se oprește la rădăcina a doi nuci. Deasupra nucilor erau doi hulubi, care se sărutau. Mărul se dă de trei ori peste cap și se preschimbă în om. De acum sunt al tău, m-ai câștigat după atâta chin și muncă de șapte ani. Eu m-am chinuit pentru tine și tu pentru mine te-ai zbuciumat; dar de acum nimeni nu ne mai poate despărți, drăguța mea!" Nucii cu hulubii din vârf "sunt dragostele mele, a mea ș-
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Din acea clipă, este drept ca întreaga tragedie să se desfășoare sub semnul demenței. Sufletele sunt lăsate pradă diavolilor și dansului lor drăcesc. Nu mai puțin de patru nebuni: unul de meserie, altul din propria-i voință, ultimii doi din pricina chinurilor sufletești; patru trupuri cu mișcări dezordonate, patru chipuri inexprimabile, sub care se ascunde una și aceeași condiție. Însăși măsura trupului omenesc este neîndestulătoare. Masca și coturnii, fardul care reduce chipul la elementele sale esențiale, subliniindu-le, costumul care exagerează și
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
prin excelență absurdă este creația. "Arta și numai arta, spune Nietzsche; avem arta, pentru ca adevărul să nu ne ucidă." În experiența pe care încerc s-o descriu și s-o fac simțită în mai multe feluri, e sigur că un chin țâșnește acolo unde un altul moare. Căutarea puerilă a uitării, chemarea satisfacției rămân aici fără ecou. Dar încordarea constantă care menține omul în fața lumii, delirul ordonat care-l îndeamnă să primească totul trezesc în el o altă febră. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
gândirii angajate în absurd. Într-adevăr, inteligențele se înrudesc mai puțin prin concluzii identice cât prin contradicțiile ce le sunt comune. Tot astfel se întâmplă și cu gândirea și creația. E aproape inutil să mai spun că unul și același chin îl îndeamnă pe om la aceste atitudini. Tocmai de aceea ele coincid în punctul lor de plecare. Dar am văzut că din toate filosofiile care pleacă de la absurd puține se mențin în limitele lui. Și tocmai după distanțările și după
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
din grija de a se deosebi de Hristos. Dar, în realitate, e vorba de a-l anexa pe acesta. Într-adevăr, Kirilov imaginează o clipă că Iisus, murind, nu se regăsește în paradis. El își dă atunci seama că toate chinurile sale au fost zadarnice. "Legile naturii, spune inginerul, l-au silit pe Hristos să trăiască în mijlocul minciunii și să moară pentru o minciună." În acest sens numai, Iisus întruchipează întreaga dramă omenească. Este omul-perfect, fiindcă a realizat condiția cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
-l înșface pe îndrăzneț și, răpindu-l bucuriilor sale, l-a adus cu de-a sila în Infern, unde stânca îl aștepta gata pregătită. S-a înțeles, fără îndoială, că Sisif este eroul absurd, atât prin pasiunile, cât și prin chinul său. Disprețul față de zei, ura față de moarte și pasiunea pentru viață i-au adus acel supliciu de nespus al ființei care se străduiește în vederea a ceva ce nu va fi niciodată terminat. E prețul care trebuie plătit pentru pasiunile de pe
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
nou spre câmpie. Sisif mă interesează în timpul acestei întoarceri, a acestei pauze. O față care trudește atât de aproape de piatră s-a schimbat ea însăși în piatră! Îl văd pe acest om cum coboară cu pasul greoi, dar măsurat, către chinul său fără de sfârșit. Ceasul acesta, care este ca o respirație și care revine tot atât de sigur ca și nefericirea lui, este ceasul conștiinței. În fiecare din aceste clipe când părăsește înălțimile, coborând pas cu pas către vizuinile zeilor, este superior destinului
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
conștiinței. În fiecare din aceste clipe când părăsește înălțimile, coborând pas cu pas către vizuinile zeilor, este superior destinului său. E mai puternic decât stânca lui. Acest mit este tragic pentru că eroul său e conștient. Într-adevăr, care ar fi chinul lui dacă la fiecare pas ar fi susținut de speranța în izbândă? Muncitorul de azi îndeplinește în fiecare zi din viața lui aceeași muncă și destinul său nu-i mai puțin absurd. Dar el nu-i tragic, decât în acele
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
el nu-i tragic, decât în acele rare momente când devine conștient. Sisif, proletar al zeilor, neputincios și revoltat, își cunoaște condiția mizerabilă în toată amploarea ei; la ea se gândește în timp ce coboară. Clarviziunea, care ar fi trebuit să constituie chinul său, îi desăvârșește victoria. Nu există destin care să nu poată fi depășit prin dispreț. Astfel, dacă coborârea se face uneori în durere, ea poate să se facă și în bucurie. Cuvântul acesta nu-i de prisos. Mi-l închipui
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
pentru durerile inutile. Ele fac din destin o problemă a omului, care trebuie rezolvată între oameni. Toată bucuria tăcută a lui Sisif e aici. Destinul său îi aparține. Stânca lui este lucrul lui. Tot astfel, omul absurd, când își contemplă chinul, face să amuțească toți idolii. În universul dintr-o dată întors la tăcerea sa, se înalță miile de voci uimite ale pământului. Chemări inconștiente și tainice, invitații ale tuturor chipurilor, iată reversul necesar și prețul victoriei. Nu există soare fără umbră
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
este o dispoziție a eticii, moravurilor sau dreptului dacă, în caz de încălcare, o sancțiune specifică eticii, moravurilor sau dreptului este aplicată pentru pedepsirea agresorului și prevenirea unor alte încălcări. Dacă A îl ucide pe B și după aceea simte chinurile conștiinței sau ale remușcărilor, ne aflăm în prezența unei sancțiuni specifice eticii și, prin urmare, a unei norme etice. Dacă A îl ucide pe B și o societate neorganizată reacționează prin demonstrații spontane de dezaprobare, precum boicotul afacerilor, ostracizare socială
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
săi, prin crimă, societatea ține sub control toate cele trei tipuri de sancțiuni. În acest fel, moralitatea, moravurile și dreptul se întăresc reciproc, oferind o protecție întreită vieții societății și vieților indivizilor care o compun. Potențialul trădător sau asasin înfruntă chinurile conștiinței sale, reacțiile spontane ale societății sub forma, de exemplu, a ostracizării, precum și pedeapsa legii. Aceeași situație predomină și acolo unde este în joc nu existența societății sau a membrilor ei, ci proprietatea lor. Proprietatea, de asemenea, este înconjurată de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
xy). Momentul (re)găsirii celor două părți ce se potrivește formării ființei complexe cu două sexe, marchează începutul refulării sexuale (psihogenetice) de sorginte psihiatrică în negura vremurilor și începutul perfecțiunii mistice (El). Tot acest moment al (re)găsirii, înseamnă încetarea chinurilor căutării părții potrivite. Marele Aristofan este cel care aduce în discuție conceptul atât de utilizat de multe generații, acela de “a-ți găsi jumătatea” sau “a-ți găsi perechea”. Conform teoriei “Big-Bang”-ului ajungem tot la două fațete ale întregului
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
tip ideal, cât și ca formă practică de organizare, nu va supraviețui ca formă dominantă de organizare umană în viitor” (Bennis, 1969, p. 434). Peste un an, în 1970, Alvin Toffler arăta că birocrația, această „bestie mecanizată”, se zvârcolește în chinurile prefacerii” (Toffler, 1973, pp. 133-134). Bennis ne invita să privim „dincolo de birocrație”, iar Toffler arăta că asistăm la „nașterea unui nou sistem organizațional, care va intra tot mai mult în conflict cu birocrația și, în cele din urmă, o va
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de nervozitate neobișnuită“. Exilul prelungit, așa cum a fost cazul nostru, predispune la enervare. Orice persoană normal constituită nu poate să nu observe faptul că, o dată întors printre conaționali, anumite lucruri care păreau normale și firești acolo, devin prilej de nesfârșite chinuri aici, acasă. Lista este mult prea lungă pentru a fi reprodusă chiar aici, o parte se regăsesc în paginile care urmează. Am vizitat împreună cu amicul Codruț, în toamna anului 2006, casa memorială „Nicolae Grigorescu” din Câmpina. Povestea pictorului este simplă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Oamenii, de cele mai multe ori, stau înghesuiți unii în alții, ținându-și răsuflarea și strângând puternic bara, pentru a nu fi proiectați în ușă, geam sau ceilalți colegi de suferință. Mai ales atunci când vremea este nesuferită, acest drum devine un adevărat chin. Ajung la Casa Albă sau Palatul Administrativ și intru în birou. Răsuflu ușurat, pentru că știu că partea cea mai dificilă a traseului meu zilnic s-a încheiat. Naveta în România abrutizează, ceea ce nu este deloc cazul în civilizatul Vest. O
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]